Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 948/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 948/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 06-03-2015 în dosarul nr. 6164/85/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 948/2015
Ședința publică de la 06 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. M.
Judecător A. E. Hancaș
Judecător Ș. D.
Grefier N. B.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta-recurentă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu împotriva sentinței administrative nr.2453/CA/2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosar nr._ având ca obiect anulare control taxe si impozite.
La apelul nominal făcut în ședință publică constata lipsa parților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că procedura prealabilă a fost parcursă și că a fost solicitată judecarea cauzei și în lipsa părților.
Față de actele aflate la dosar și solicitarea de judecare a cauzei in lipsa, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința administrativă nr. 2453/CA/2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosar nr._, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta . Sibiu, în contradictoriu cu pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu și Administrația F. pentru Mediu și s-a dispus obligarea acestora la restituirea sumei de 2671 lei, încasată cu titlu de taxă pentru emisii poluante, precum și dobânda legală calculată de la data plății taxei și până la data restituirii efective a sumei datorată, precum și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 267,10 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanta a achiziționat un autoturism din spațiul U.E.. S-a adresat pârâtei cu solicitarea de a proceda la înmatricularea autoturismului, dar pârâta a condiționat acest lucru de plata taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule prevăzute de Legea 9/2012.
Tribunalul a apreciat că Legea nr. 9/2012 așa cum a fost modificată prin O.u.G. nr. 1/2012 contravine normelor dreptului obiectiv comunitar și în special a art. 110 din Tratatul pentru funcționarea Uniunii Europene, taxa instituită prin acest act normativ fiind percepută la prima înmatriculare în România a oricărui autoturism adus din Uniunea Europeană, fără ca celor deja înmatriculate să li se perceapă o astfel de taxă, așa cum s-a reținut în jurisprudența C.J.U.E. în cauza C‑402/09 T. c. Statului Român prin Ministerul Finanțelor ș.a., astfel că actul normativ în discuție întrunește toate condițiile pentru declararea sa ca incompatibil cu dreptul comunitar.
În aceste condiții s-a considerat că perceperea taxei pentru emisii poluante s-a făcut fără temei legal, astfel că se impune restituirea acesteia reclamantei, iar pentru lipsa de folosință a sumei achitate cu titlu de taxă reclamanta este îndreptățită la dobânda legală prevăzută de art.124 C.pr.fiscală, de la data plății acesteia și până la restituirea efectivă, potrivit interpretării dată de C.J.U.E. în cauza M. I..
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive ridicată în cauză de către unitatea fiscală pârâtă, instanța a apreciat că plata taxei a fost făcută fără temei legal către această pârâtă, iar în temeiul art.5 alin.1 și 3 și art.7 alin.4 din Legea nr.9/2012 taxa se calculează, se încasează și se restituie de către autoritatea fiscală teritorială la care este înregistrat contribuabilul, în speță pârâta îndeplinind această calitate care justifică prezența ei în proces, raportul administrativ de drept fiscal fiind creat între reclamant, în calitate de contribuabil, și A.J.F.P. Sibiu, în calitate de autoritate fiscală competentă, motiv pentru care excepția a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu, solicitând admiterea acestuia și modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei pentru lipsa calității procesuale pasive a acesteia, iar pe fond ca netemeinică și nelegală.
În motivarea opțiunii sale procesuale pârâta a susținut că taxa pe emisiile poluante, percepută în temeiul O.u.G. 50/2008 și a Legii nr.9/2012, nu contravine normelor comunitare fiind legală, calculul acesteia fiind făcut după criterii obiective, pentru toate autovehiculele ce sunt pentru prima dată înmatriculate în România, fiind exclus orice efect discriminatoriu. În acest context se susține că decizia de calcul respectă dispozițiile legale incidente.
S-a mai arătat că unitatea fiscală nu are legitimare procesuală pasivă în acest litigiu, în raportul juridic de drept substanțial prestând un serviciu de casierie, încasând și virând sumele încasate cu titlu de taxă de poluare în contul fondului pentru mediu, administrat de A.F.M., operațiune pentru care nu încasează nici un comision, astfel că în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia. În acest context se susține că pârâta nu trebuia să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată.
S-au formulat critici și în legătură cu acordarea cheltuielilor de judecată, unitatea fiscală nefiind titulara dreptului și nici beneficiara sumelor plătite cu titlu de taxă pe emisii poluante.
În drept au fost invocate prevederile art.483, 488 alin.1 pct.8 și următoarele C.pr.civ.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.
Reclamanta intimată nu a formulat întâmpinare la recurs.
Analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, care sunt încadrabile în motivul de nelegalitate prevăzut de art.488 pct.8 C.pr.civ., precum și prin raportare la cadrul legal incident litigiului pendinte, Curtea constată că recursul declarat de către pârâta AJFP Sibiu este fondat, pentru următoarele considerente:
După cum rezultă din probele administrate în fața instanței de fond, respectiv certificatul de înmatriculare, cartea de identitate și factura existente la filele 14-16, autovehiculul pentru a cărui înmatriculare în România a fost achitată taxa pe emisii poluante, în condițiile art.4 din Legea nr.9/2012, este un autovehicul nou.
Este adevărat, acesta a fost înmatriculat pe numele reclamantei, pentru prima dată în Germania, stat membru al Uniunii Europene, la data de 23.08.2012, însă această înmatriculare a fost provizorie, cu valabilitate până la data de_, în vederea exportului în România din această țară. Așadar, nu este vorba despre un autovehicul rulat, de ocazie.
Prin urmare, reclamanta, în calitate de prim proprietar în România, avea obligația de plată a taxei pentru emisiile poluante, obligație prevăzută de art.4 alin.1 lit.a din Legea nr.9/2012, pentru înscrierea în evidențele autorității competente a dobândirii dreptului de proprietate asupra autovehiculului achiziționat din Germania și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare pentru acesta.
Deși prin OUG nr.1/30.01.2012 a fost suspendată aplicabilitatea unor dispoziții ale Legii nr.9/2012, până la data de 01.01.2013, prevederile art.4 alin.1 lit.a) din lege nu au fost cuprinse în aria dispozițiilor suspendate de la aplicare, astfel că, la data plății taxei de către reclamantă, 30.08.2012 (fila nr.13-chitanța nr._), acestea erau operante pe deplin.
Alineatul 1 al art.110 TFUE interzice atât discriminarea directă cât și discriminarea indirectă. Acest articol nu urmărește să împiedice un stat membru să introducă impozite noi sau să modifice cota ori baza impozabilă a impozitelor existente, după cum rezultă din jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, astfel cum a fost consacrată în Hotărârea Nádasdi și Németh, astfel că o comparație cu autovehiculele de ocazie, pentru care cerința plății taxei pentru emisii poluante, introduse sau aflate deja în România, a cărei aplicabilitate a fost suspendată în anul 2012, nu este relevantă.
Taxa instituită de norma legală anterior evocată, sub forma taxei pentru emisii poluante, pe care reclamanta a achitat-o pentru înmatricularea autoturismului său, în temeiul deciziei nr._/30.08.2012 (fila 12) emisă de către A.F.P. Sibiu, nu este în mod evident o taxă vamală în sensul strict și nici o taxă cu efect echivalent unei taxe vamale, impusă asupra mărfurilor pentru simplul fapt al trecerii frontierei de stat. Taxa nu este percepută în temeiul faptului că vehiculul trece frontiera statului român, ci cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate în România, în vederea punerii sale în circulație. Prin urmare, taxa se încadrează în regimul general intern de impozitare a mărfurilor și trebuie analizată numai din perspectiva prevederile art.110 TFUE.
Potrivit dispozițiilor art.110 alin.1 TFUE, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea, potrivit alin.2 al aceluiași articol, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.
În alte cuvinte, alineatul 1 interzice aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele naționale similare. Alineatul 2 este incident în cazul mărfurilor care nu sunt strict similare, dar care se pot afla în concurență unele cu altele, așa încât nivelul diferit de taxare poate duce la o protecția indirectă a produselor naționale. Cauza de față nu ridică probleme de determinare a similitudinii.
În ceea ce privește taxele aplicate autovehiculelor, din lipsa unei armonizări în materie, rezultă că fiecare stat membru poate să stabilească regimul acestor măsuri fiscale potrivit propriilor aprecieri. Astfel de aprecieri, asemenea măsurilor adoptate pentru punerea lor în aplicare, trebuie însă să fie lipsite de efectul protecționist sau direct/indirect discriminator prevăzut de art.110 TFUE.
Regula potrivit căreia statele membre sunt libere să introducă taxe noi având caracteristicile taxei în discuție trebuie considerată o regulă absolută.
În cauza C-402/09, T., Curtea nu a reiterat în mod explicit această regulă, ci implicit, a analizat regimul de impozitare explicit prin prisma alineatului 1, stabilind că art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Potrivit principiilor enunțate de către Curte în cauza menționată, art.110 TFUE obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
În ceea ce privește introducerea de legi de impozitare succesive, lucru care este de competența statelor membre, în cauza Nádasdi și Németh, Curtea a statuat că aceasta nu poate, prin ea însăși, să fie considerată ca având un efect discriminatoriu între situațiile constituite anterior și cele care sunt posterioare intrării în vigoare a noii norme.
Revenind la speța dedusă judecății, contrar opiniei și susținerilor reclamantei, Curtea constată că în cauză nu există elemente rezonabile în sprijinul tezei potrivit căreia taxa pentru emisii poluante pe care reclamanta la achitat-o, pentru transcrierea dreptului de proprietate asupra autovehiculului cumpărat, are un efect discriminatoriu.
După cum rezultă din economia dispozițiilor art.4 din lege, obligația de plată a taxei subzistă pentru orice fel de autovehicul nou, indiferent că este achiziționat de pe piața internă ori din spațiul Uniunii.
Ca atare, considerând că taxa este datorată pentru toate autovehiculele supuse operațiunilor descrise în cuprinsul art.4 alin.1 lit.a) din Legea nr.9/2012, printre acestea încadrându-se și autovehiculul pentru care reclamanta a solicitat restituirea taxei achitate prin acțiunea introductivă de instanță și constatând incidența motivului de casare reglementat de art.488 alin.1 pct.8 C.pr.civ., prima instanță făcând o greșită interpretare și aplicare a normelor de drept material anterior evocate, precum și a jurisprudenței CJUE, în temeiul art.496 și 498 alin.1 C.pr.civ., Curtea urmează a proceda la admiterea recursului și casarea sentinței pronunțată de instanța de fond .
Rejudecând procesul în fond, pentru considerentele de fapt și de drept anterior expuse, Curtea va proceda la respingerea acțiunii formulată de reclamantă, ca nefondată.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta-recurentă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu împotriva sentinței administrative nr.2453/CA/2014 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal.
Casează hotărârea atacată și rejudecând procesul în fond respinge acțiunea formulată de reclamanta . Sibiu, în contradictoriu cu pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu și Administrația F. pentru Mediu București, ca nefondată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 06.03.2015.
Președinte, G. M. concediu medical semneaza presedintele Curtii de Apel A. I. A. I. P. | Judecător, A. E. Hancaș | Judecător, Ș. D. |
Grefier, N. B. |
Red./tehnored. AEH/ 5 ex. 08.04.2015
Jud. fond Șomandra D.
.>
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... | Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 2260/2015.... → |
|---|
