Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 1433/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1433/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 14-04-2015 în dosarul nr. 3078/97/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1433/2015
Ședința publică de la 14 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. F.
PREȘEDINTE M. C. F.
Judecător F. I. P.
Judecător M. Ș.
Grefier C. G.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâtul C. D. M. împotriva sentinței nr. 565/CA/2012 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că pricina a fost suspendată la 24.04.2012 în baza art. 244 alin 1 C.P.C.
Față de referatul întocmit la 09.03.2015 de către compartimentul arhivă al instanței, instanța invocă din oficiu excepția perimării și rămâne în pronunțare pe această excepție.
- CURTEA DE APEL –
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub nr._ reclamanta . în judecată pe pârâtul C. D. M. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 5320 lei reprezentând prejudiciul produs bugetului local al C. Șoimuș prin încasarea unor drepturi salariale necuvenite.
În motivarea acțiunii se arată că în cursul anului 2009 susnumitul a încasat sporuri și alte drepturi necuvenite, acordate în mod greșit de reclamantă, având la bază Contractul Colectiv de Muncă încheiat de Primarul C. Șoimuș, în calitate de angajator, pe de o parte și Sindicatul Liber Hunedoara al salariaților din administrația publică locală.
Prin Sentința nr. 565/CA/2012 pronunțată de Tribunalul Hunedoara s-a admis în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamanta .>împotriva pârâtului și în consecință a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 4427 lei reprezentând prejudiciu produs bugetului local al C. Șoimuș prin încasarea unor drepturi salariale necuvenite,respingându-se în rest pretențiile reclamantei.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că pârâtul a fost încadrat la P. C. Șoimuș în calitate de funcționar public, în anul 2010 încetându-i raporturile de serviciu prin Dispoziția Primarului.
În luna noiembrie – decembrie 2010 Camera de Conturi a Județului Hunedoara a efectuat o acțiune de audit financiar asupra contului de execuție bugetară pe anul 2009 la P. C. Șoimuș, reținându-se în procesul verbal de audit întocmit faptul că în cursul anului 2009 funcționarii publici din cadrul aparatului de specialitate al Primarului C. Șoimuș și din cadrul Serviciilor Publice din subordinea Consiliului Local Șoimuș, printre care și pârâtul au încasat sume de bani necuvenit cu titlu de drepturi salariale la care auditorii au reținut ca prejudiciu și contribuțiile plătite de primărie la bugetul consolidat al statului.
Prin Decizia nr.6/25.01.2011 a Directorului Camerei de Conturi Hunedoara s-a dispus stabilirea prejudiciilor aduse bugetelor publice (buget local, buget de stat, bugete de asigurări) prin efectuarea de cheltuieli privind acordarea unor drepturi de natură salarială necuvenite, înregistrarea acestora în evidența contabilă și luarea măsurilor legale pentru recuperarea lor.
Într-adevăr, prin acordul colectiv de muncă încheiat la data de 31.10.2008 între . în calitate de angajator și Sindicatul Liber Hunedoara cu aplicare pe perioada 01.11.2008 – 01.11.2012 au fost stipulate mai multe drepturi funcționarilor publici ai unității, de la data afilierii lor la sindicat.
La Capitolul III „Salarizare și alte drepturi bănești” au fost cuprinse printre altele și sporul de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază lunar, stabilit prin negociere, în scopul eliminării diferenței de tratament, salariul dintre salariații primăriei, pe de o parte și salariații care lucrează în alte instituții centrale și/sau locală din domeniul administrației publice, pe de altă parte și sporul de confidențialitate de 25% din salariul de bază pentru funcționarul public – consilier juridic sau secretar al comunei.
Pârâtul a beneficiat în cursul anului 2009 de următoarele sporuri și alte drepturi în mod nelegal:
-asigurarea sănătății și securității în muncă în sumă de 1400 lei și 747 lei lei (indemnizații de hrană și indemnizații pentru achiziționarea de vestimentație);
-decontarea cheltuielilor de transport la și de la locul de muncă în sumă de 1185 lei;
-spor de dispozitiv în sumă de 912lei;
-spor de fidelitate în sumă de 183 lei;
Potrivit art.157 al.2 din Legea nr.53/2003, Codul Muncii, cu modificările și completările ulterioare sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative.
De altfel, art.14 din Legea nr.273/2006 privind finanțele publice locale prevede că nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în bugetele prevăzute sus menționate și nici nu poate fi angajată și efectuată din aceste bugete, dacă nu există bază legală pentru respectiva cheltuială.
Stabilirea sporurilor și altor drepturi salariale decât cele prevăzute de lege nu pot face obiectul negocierilor între angajator – ca unitate administrativ teritorială și sindicatul funcționarilor și celălalt personal al unității.
Locurile de muncă, categoriile de personal, mărimea concretă a sporului și condițiile de acordare se stabilesc prin regulament elaborat de Ministerul Sănătății și de Ministerul Muncii Solidarității Sociale și Familiei, la propunerea ministerelor, celorlalte instituții centrale și locale ale administrației publice interesate, după consultarea sindicatelor.
Împotriva hotărârii a declarat recurs pârâtul C. D. M. solicitând a se dispune modificarea acesteia și respingerea acțiunii reclamantei.
Pârâtul susține că hotărârea este nelegală, instanța de fond a obligat greșit la plata sumei, neținând seama că, sumele încasate de pârât efectiv (după reținerea contribuțiilor la bugetul de stat)în cursul anului 2009 reprezintă plăți legale – respectiv, drepturi cuvenite în baza Acordului colectiv de muncă nr. 4097/2008, iar nulitatea unui Acord colectiv se poate constata numai prin hotărâre judecătorească irevocabilă.
Aceste drepturi au fost plătite de către toate administrațiile locale până la apariția Legii – Cadru 330/2009 pentru salarizare unitară și faptul că ele au fost drepturi legale plătite, rezultă cu certitudine din însăși enunțarea principiilor de la baza acestei legi, principiul de la art. 3 lit. c.
Prin încheierea din 24 04 2012,instanța a dispus suspendarea judecății recursului conform art.244 C.pr. civ. până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ .
Conform verificărilor efectuate în evidențele ECRIS dosarul nr._ a fost soluționat irevocabil la 5 03 2014.
La 9 03 2015 s-a întocmit referatul grefei prin care s-a solicitat să se constate perimarea de drept a recursului pârâtului.
La 14 04 2015 a fost stabilit termen pentru repunerea pe rol a cauzei în vederea constatării perimării.
Părțile au fost legal citate în scopul discutării perimării însă nu s-au prezentat în instanță și nu au formulat în scris apărări.
Asupra perimării instanța reține:
Conform art. 248 C.pr. civ..alin.1 „Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.”
Potrivit art. 252. alin.1 C.pr. civ.„Perimarea se constată din oficiu sau la cererea părții interesate. Președintele instanței va cita de urgență părțile și va dispune ca grefa să întocmească o dare de seamă asupra actelor de procedură în legătură cu perimarea.”
În cauză s-a împlinit termenul de 1 an în care părțile au rămas în pasivitate dar acest termen a curs de la data rămânerii irevocabile a hotărârii din dosarul_ ,respectiv 5 03 2014.La această dată a încetat cauza care a justificat suspendarea în temeiul art. 244 C.pr. civ. și de la această dată curge termenul de perimare în condițiile art.248 alin.1 C.pr. civ..,rămânerea cauzei în nelucrare fiind imputabilă pârâtului care nu a făcut demersuri pentru judecarea recursului.
Față de cele de mai sus, instanța urmează să constate perimat de drept recursul pârâtului ,conform art.248 C.pr.civ. mai sus menționat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat de drept recursul declarat de pârâtul C. D. M. împotriva sentinței nr. 565/CA/2012 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr._ .
Cu drept de recurs în 5 zile de la pronunțare .
Pronunțată în ședința publică din 14 04 2015.
Președinte, M. F. | Judecător, F. I. P. | Judecător, M. Ș. |
Grefier, C. G. |
Red. F.M
Tehn C.G/2ex/16.04.2015
Jud. fond. G. M
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 2568/2015.... | Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 948/2015.... → |
|---|
