Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 1851/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1851/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 20-05-2015 în dosarul nr. 564/85/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA NR.1851/2015
Ședința publică din data de 20 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. I. G.
Judecător: C. C. F.
Judecător: O. M. P.
Grefier: A. M. M.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către recurenta-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu în contradictoriu cu intimata-pârâtă Administrația F. pentru Mediu și intimatul-reclamant R. M. C., împotriva Sentinței nr.42/2015 pronunțată de Tribunalul Sibiu –Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa reprezentantului recurentei-pârâte A.J.F.P. Sibiu, lipsa reprezentantului intimatei-pârâte Administrația F. pentru Mediu, precum și lipsa intimatului-reclamant R. M. C..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că: recursul a fost motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru; procedura prealabilă a fost parcursă anterior stabilirii primului termen de judecată; recurenta-pârâtă A.J.F.P.Sibiu a solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului acesteia; la prezentul dosar a fost atașat dosarul nr._ al Tribunalului Sibiu.
Față de actele dosarului și solicitarea recurentei-pârâte A.J.F.P. Sibiu de judecare a cauzei în lipsă, nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat în cauză, Curtea declară închisă cercetarea judecătorească și reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față
Prin Sentința nr.42/2015 pronunțată de Tribunalul Sibiu –Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ , a fost admisă acțiunea în contencios administrativ formulată și precizată de reclamantul R. M. C., domiciliat în Sibiu, ..16, ., jud.Sibiu și domiciliu procesual ales la Cabinet avocat C. Giovana din Sibiu, ..14 A, ., jud.Sibiu în contradictoriu cu pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu, cu sediul în Sibiu, ..17, jud.Sibiu și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, ..294, corp A, sector 6, și în consecință: au fost obligate pârâtele la plata către reclamant a dobânzii fiscale aferente sumei de 2775 lei de la data perceperii, 22.10.2008 și până la data formulării cererii de restituire, 19.09.2011, în cuantum de 2033 lei, precum și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1050 lei.
Împotriva acestei sentințe, pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu a declarat recurs, solicitând:
-admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și reținerea spre rejudecare a cauzei;
-în rejudecare să se dispună respingerea acțiunii formulată de reclamantă ca fiind netemeinică și nelegală, hotărârea instanței de fond fiind pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept, conform prevederilor art.488 alin.1 pct.8 din același act normativ.
În expunerea motivelor, recurenta-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu susține că hotărârea instanței de fond este neîntemeiată întrucât dobânda legală care se cuvine reclamantului este cea prevăzută de dispozițiile art.124 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, potrivit cărora „Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art.117 alin.(2) și 2 indice 1) sau la art.70, după caz,până la data stingerii prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor” .
De asemenea, recurenta-pârâtă susține că instanța de fond în mod corect a reținut că obligația pecuniară este compusă din debitul principal și beneficiul nerealizat, astfel că, în prezentul caz, fiind vorba de o creanță fiscală, beneficiul nerealizat este reprezentat de dobânda legală care se acordă în condițiile prevăzute de art.124 din OG nr.92/2003 de la data depunerii cererii de restituire și până la data plății efective.
Astfel, având în vedere cele arătate, se impune admiterea recursului și respingerea acțiunii în contencios administrativ, și pe cale de consecință, menținerea actelor atacate ca fiind temeinice și legale.
În drept, au fost invocate dispozițiile: art.483-488 pct.8 și următoarele din Codul de procedură civilă, art.1, 7-11 și următoarele din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, OUG nr.50/2008, HG nr.868/2008.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Prin concluziile scrise depuse la dosar (f.25), intimatul-reclamant R. M. C., a solicitat:
-respingerea recursului formulat de recurenta-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu și pe cale de consecință menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală;
-obligarea recurentei-pârâte Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu,la plata cheltuielilor de judecată.
În expunerea motivelor, intimatul-reclamant R. M. C., susține că potrivit deciziei preliminare din data de 18 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza I. contra României s-a statuat faptul că: „Dreptul Uniunii se opune reglementării interne, conținute în art.124 din Codul de procedură fiscală (OUG 92/2003), care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.”
De asemenea, intimatul-reclamant susține că, potrivit acestei decizii, statul român este obligat să restituie cuantumul taxei și să plătească și dobânzile aferente cuantumului acesteia începând cu data plății sale de către contribuabil. Mai mult, potrivit acestei decizii, cetățeanul are dreptul că solicite diferența de dobândă aferentă, adresându-se cu o cerere instanței de judecată, deoarece prin decizie s-a stabilit că dobânda trebuie calculată de la data plății taxei și nu de la data formulării cererii de restituire a acesteia cum prevede legislația fiscală națională. Astfel, în mod corect, instanța de fond a reținut faptul că, contribuabilii au dreptul la dobânzi fiscale aferente taxei auto prelevate nelegal, pentru întreaga perioadă cuprinsă între data plății taxei și data restituirii efective.
Analizând legalitatea sentinței atacate, prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
La data de 18.04.2013, CJUE s-a pronunțat în cauza C-565/2011- I.contraRomâniei, publicată în Jurnalul Oficial al UE la 08.06.2013, prin care s-a statuat faptul că dreptul Uniunii se opune reglementării interne, conținute în art.124 din OUG 92/2003 modificată, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Raportat la caracterul obligatoriu al deciziei menționate, se reține că în mod corect prima instanță a admis acțiunea, motivele de recurs invocate de recurentă fiind nefondate întrucât dispozițiile art.124 C.pr.fiscală nu mai au aplicabilitate.
Prima instanță a făcut o judicioasă aplicare a disp. art. 274 alin. 1 din codul de procedură civilă atunci când a stabilit ca pârâtele să fie obligate să achite reclamantei cheltuieli de judecată reprezentând: taxa judiciară de timbru aferentă cererii și onorariul apărătorului conform chitanței depuse la dosar, analizând în mod concret prestația apărătorului ales raportat la cuantumul sumei solicitate, poziția procesuală a pârâtelor și activitatea efectiv desfășurată de acesta.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 312 alin.3 C.pr.civ., recursul declarat de pârâtă va fi respins, sentința recurată fiind legală și temeinică sub toate aspectele criticate.
În concluzie, soluția instanței de fond este temeinică și legală, motiv pentru care recursul va fi respins ca nefondat în temeiul art. 496 alin.1 din N. C. pr. civ .
În temeiul art.453 din Noul Cod de Procedură Civilă, va fi obligată recurenta să plătească intimatului suma de 400 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariul avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu împotriva Sentinței nr.42 /CA/2015 pronunțată de Tribunalul Sibiu – Secția a II-a Civilă și de C. Administrativ.
Obligă pârâta recurentă la plata sumei de 400 lei în favoarea intimatului reclamant cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 20 Mai 2015.
Președinte, Judecător, Judecător,
L. I. G. C. C. F. O. M. P.
Grefier,
A. M. M.
Red./ Tehnored.F.C.C./26.05.2015
A.M.M./5 ex./ 26.05.2015
Jud. fond. B. G.
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 2429/2015.... | Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 2050/2015.... → |
|---|
