Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 2429/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2429/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 02-09-2015 în dosarul nr. 3208/85/2014
Acesta nu este document finalizat
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA NR.2429/2015
Ședința publică din data de 02 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. I. G.
Judecător: C. C. F.
Judecător: L. P.
Grefier: A. M. M.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către recurenta-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu în contradictoriu cu intimata-pârâtă Administrația F. pentru Mediu, și intimatul-reclamant L. I., împotriva Sentinței nr.916/CA/2015 pronunțată de Tribunalul Sibiu –Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa reprezentantului recurentei-pârâte A.J.F.P. Sibiu, lipsa reprezentantului intimatei-pârâte Administrația F. pentru Mediu, precum și lipsa intimatului-reclamant L. I. și a mandatarului acestuia-av.N. S. I..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că: recursul a fost motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru; procedura prealabilă a fost parcursă anterior stabilirii primului termen de judecată; recurenta-pârâtă A.J.F.P. Sibiu și intimatul-reclamant L. I. prin mandatarul acestuia –av.N. S. I. au solicitat judecarea cauzei și în lipsa lor și a reprezentanților acestora.
Față de actele dosarului și solicitarea recurentei-pârâte A.J.F.P. Sibiu și a intimatului-reclamant L. I. prin mandatarul acestuia-av.N. S. I. de judecare a cauzei în lipsă, nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat în cauză, Curtea declară închisă cercetarea judecătorească și reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față
Prin Sentința nr.916/CA/2015 pronunțată de Tribunalul Sibiu –Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ , a fost admisă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul L. I., CNP_, domiciliat în Sibiu, ., nr.85, județul Sibiu și domiciliul procesual ales în Sibiu, .,județul Sibiu, la sediul profesional al Cabinet de avocat N. S. I. împotriva pârâtelor Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu, cu sediul în Sibiu, Calea Dumbrăvii, nr.17, județul Sibiu și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, ..294, corp A, sector 6 și în consecință: au fost obligate pârâtele la restituirea sumei de 5.695 lei, reprezentând taxă pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule și a dobânzii legale, în materie fiscală, calculate de la data plății, respectiv, 31.05.2012 și până la restituire; au fost obligate pârâtele la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.375 lei în favoarea reclamantului.
Împotriva acestei sentințe, pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și pe cale de consecință:
-în principal: respingerii acțiunii ca neîntemeiată și nelegală;
-în subsidiar: respingerea acțiunii față de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu și obligarea doar a Administrația F. pentru Mediu-beneficiara taxei de poluare, la restituire.
În expunerea motivelor, recurenta-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu susține că în speță sunt aplicabile dispozițiile: Legii nr.9/2012 și H.G. nr.9/2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legi nr.9/2012.
De asemenea, recurenta-pârâtă susține că efectele Hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-402/09-T. nu sunt incidente în cauză, iar dispozițiile Legii nr.9/2012 nu contravin prevederilor din Tratatul Comunității Europene.
Astfel, art.110 din Tratatul U.E. reprezintă unul din temeiurile de bază ale consacrării liberei circulații a bunurilor și serviciilor în cadrul țărilor membre comunitare, instituind regula în conformitate cu care toate statele membre comunitare trebuie să se abțină a institui, respectiv sunt obligate să înlăture orice măsură de natură administrativă, fiscală sau vamală care ar fi de natură a afecta libera circulație a bunurilor, mărfurilor și serviciilor în cadrul Uniunii Europene.
Așa cum rezultă din conținutul art.110 alin.1 din Tratatul C.E. potrivit căruia „nici un stat membru nu poate impune, direct sau indirect asupra produselor provenind din alte state membre, impozite sau taxe interne care nu sunt percepute, direct sau indirect, asupra produselor naționale similare”, norma indicată se referă la interzicerea măsurilor protecționiste instituite de un stat membru cu privire la anumite produse naționale, prin care s-ar putea crea o situație de discriminare negativă sau un statut de vădit dezavantaj economic pentru produsele similare concurente provenite din alte state membre comunitare.
Potrivit art.4 din Legea nr.9/2012, legiuitorul român a înlăturat discriminarea indirectă pe care o invocă reclamantul, în sensul că sunt obligați să plătească taxa de poluare atât autovehiculele second-hand achiziționate din Comunitatea Europeană la prima lor înmatriculare în România, cât și autovehiculele second-hand achiziționate de pe piața internă și reînmatriculate în România.
Recurenta-pârâtă susține de asemenea că în mod corect prin Decizia emisă de AFP s-a calculat taxa pentru stabilirea emisiilor poluante provenite de la autovehicule, decizia fiind temeinică și legală, motivată în baza textelor de lege care nu au fost declarate neconstituționale, ci reprezintă voința legiuitorului român exprimată într-o normă de drept.
Se impune a se constata că taxa de emisii poluante nu face parte și nu se regăsește în bugetul consolidat al statului, care este administrat de Ministerul Finanțelor Publice și organele teritoriale și urmează a fi restituită de către beneficiarul taxei, respectiv de Administrația F. pentru Mediu,
Astfel, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu, în mod greșit a fost obligată la plata taxei de poluare în condițiile în care, potrivit art.1 alin.2 din Legea nr.9/2012, „taxa se face venit la bugetul F. pentru Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului”.
Cu privire la cheltuielile de judecată reprezentând onorariul de avocat, recurenta-pârâtă solicită respingerea acestora întrucât complexitatea muncii apărătorului a fost foarte redusă deoarece datorită volumului mare de cauze având același obiect, motivarea juridică nu a mai necesitat elaborarea și invocarea unor motive noi pe baza unei activități laborioase de cercetare juridică pe acest subiect.
În drept, au fost invocate dispozițiile: art.483, art.488 pct.8 și următoarele din Codul de procedură civilă, art.1 și următoarele din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, Legea nr.9/2012 și H.G. nr.9/2012.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru
Prin întâmpinarea formulată și depusă în scris la dosar (f.11-12) intimatul-reclamant L. I. a solicitat respingerea recursului formulat de recurenta-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu, ca fiind nefondat și menținerea sentinței recurate; obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând legalitatea sentinței atacate, prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
Conform art. 4, alin. 1 din Legea 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule (forma inițială) obligația de plată a taxei intervenea atât, cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui vehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare”, cât și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
OUG 1/2012 a adus suspendarea aplicării unor dispoziții ale Legii nr. 9/2012. Astfel, prin actul normativ menționat anterior s-a stabilit că începând cu data intrării în vigoare a ordonanței de urgență aplicarea dispozițiilor art. 4 alin (2) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicată în Monitorul Oficial Partea I nr. 17 din 10 ianuarie 2012, se suspendă până la 1 ianuarie 2013.
De asemenea, s-a stabilit că contribuabilii care au achitat taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule ca urmare a primei transcrieri a dreptului de proprietate, în conformitate cu prevederile art. 4 alin (2) din Legea 9/2012, în perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a acestei legi și data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, pot solicita restituirea acesteia.
Astfel, rezultă că, în urma suspendării aplicării dispozitiilor art. 4 alin (2) din Legea nr. 9/2012, și acest act normative menține un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr‑o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
În aceste condiții Curtea constată că neexistând o diferență relevantă între versiunea inițială a OUG nr. 50/2008, versiunile ulterioare ale acesteia și dispozițiile Legii 9/2012 (varianta rezultată în urma suspendării aplicării alin. 2 al art. 4) și taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule reglementată de cel din urmă act normativ este incompatibilă cu articolul 110 TFUE.
Recurenta pârâtă are în mod indiscutabil calitatea de parte în prezentul litigiu, astfel că admiterea acțiunii îndreptată și împotriva acestei pârâte, este dovada necesară și suficientă a culpei sale procesuale, ce a justificat obligarea ei la plata cheltuielilor de judecată.
Din acest punct de vedere criticile recurentei nu pot fi primite în condițiile în care aceasta s-a opus cu consecvență restituirii sumelor respective, nu a înțeles să soluționeze acest conflict pe cale amiabilă, anterior promovării demersului judiciar, deși practica judiciară în această materie este notorie, determinând petentul să apeleze la un apărător calificat și implicit să angajeze cheltuieli suplimentare.
De altfel analiza prestației apărătorului este sumară și nerealistă în condițiile în care recurenta nu a avut un reprezentant la dezbaterea în fond a pricinii în raport cu judecătorul fondului care a putut realiza cuantificarea efortului acestuia în mod direct și nemijlocit, realizând o justă apreciere a sa în contextul art. 451 din Codul de procedură civilă.
Toate aceste considerente dovedesc temeinicia hotărârii recurate, astfel încât Curtea în temeiul art. 496 C.p.civ. va respinge recursul recursul declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu.
În temeiul art.453 NCPC, va obliga recurenta să plătească reclamantului suma de 500 lei, cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu succesor al Administrației Finanțelor Publice Sibiu împotriva Sentinței nr.916/2015 pronunțată de Tribunalul Sibiu– Secția a II-a Civilă și de C. Administrativ și fiscal.
Obligă recurenta să plătească intimatului suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 02 Septembrie 2015.
Președinte, Judecător, Judecător,
L. I. G. C. C. F. L. P.
Grefier,
A. M. M.
Red./ Tehnored.F.C.C./11.09.2015
A.M.M./ 5 ex/ 11.09.2015
Jud.fond.O. M.
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 1198/2015.... | Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 1851/2015.... → |
|---|
