Conflict de interese/incompatibilitate – constatate de ANI. Sentința nr. 52/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 52/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 06-03-2015 în dosarul nr. 632/57/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Sentința Nr. 52/2015
Ședința publică de la 06 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE Ș. D.
Pe rol se află pronunțarea asupra acțiunii formulate de reclamantul S. A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, având ca obiect conflict de interese - incompatibilitate.
Mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților prezente au fost consemnate în încheierea pronunțată la 20 februarie 2015.
Curtea de Apel
Asupra acțiunii de față:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia sub dosar_ reclamantul Ș. A. a chemat în judecată pârâta Agenția Națională de Integritate (în continuare ANI) solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea raportului de evaluare nr._/G/II/24.09.2014 întocmit de pârâtă ca nelegal și nefondat cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul susține, în fapt, că prin raportul de evaluare contestat s-a reținut starea de incompatibilitate a reclamantului întrucât în perioada 02.08._10 a exercitat funcția de manager al Spitalului Clinic Județean de Urgență Sibiu, cât și cea de angajat în funcția de medic primar în cadrul . SRL încălcând prevederile art. 180 al. 1 lit. a Legea 95/2006.
1. Reclamantul consideră nul raportul de evaluare raportat la tardivitatea efectuării evaluării pentru funcția de manager interimar, raportat la art. 11 al. 1 Legea 176/2010, la faptul că activitatea de evaluare a început la 19.05.2014 iar perioada în care a deținut funcția de manager interimar s-a situat între 02.08._10 iar funcția de manager 20.10._10.
2. Reclamantul susține inexistența stării de incompatibilitate pentru exercitarea concomitentă a funcției de manager spital și cea de angajat al . SRL în perioada 20.10._10 apreciind că starea de incompatibilitate poate fi cercetată doar în ceea ce privește perioada 20.10._12 în care acesta a deținut funcția de manager al Spitalului Clinic Județean. Invocă prevederile art. 180 al. 4 Legea 95/2006 și arată că de la data încheierii contractului de management reclamantul avea un termen de 30 de zile pentru a renunța la calitatea de angajat din cadrul . SRL și că în baza deciziei 1/09.11.2010, cu începere de la 12.11.2010, contractul său de muncă a încetat, încadrându-se în termenul de 30 de zile prevăzut de lege. Se mai arată că a ocupat funcția de manager interimar prin dispoziția Consiliului Județean Sibiu nr. 275/2010 iar funcția de manager a ocupat-o ca urmare a semnării contractului de management_/20.10.2010 în baza dispoziției Consiliului Județean 347/19.10.2010.
3. Apreciază că raportul de evaluare este nul pentru activitățile desfășurate anterior intrării în vigoare a Legii 176/2010, legea neputând retroactiva. Astfel, se arată că legea a intrat în vigoare la 05.09.2010 și s-a reținut starea de incompatibilitate pentru perioada 02.08._10, că anterior apariției legii, procedura de sancționare a stării de incompatibilitate era reglementată de art. 180 al. 4 Legea 95/2006, sancțiunea constând în încetarea de drept a contractului de management și plata de eventuale daune. Concluzionează reclamantul că, pentru funcțiile exercitate anterior intrării în vigoare a Legii 176/2010, sancțiunile și procedura de sancționare și control sunt cele prevăzute de Legea 95/2006 și nu cele introduse prin Legea 176/2010
4. Invocă nulitatea raportului de evaluare față de prevederile art. 13 al. 2 Legea 176/2010 potrivit cărora sunt lovite de nulitate absolută toate actele întocmite de inspectorul de integritate pe baza datelor sau informațiilor care nu sunt publice, solicitate persoanelor fizice sau juridice fără ca persoana cercetată să fie invitată și informată potrivit dispozițiilor art. 14 din lege. Arată că activitatea de evaluare a fost demarată din oficiu la 19.05.2014, reclamantul fiind informat despre aceasta la data de 26.05.2014, s-au cerut informații care nu erau publice de la Spitalul Clinic și Oficiul Registrului Comerțului în perioada 12.06._14 iar la 16.07.2014 reclamantul a fost informat că există indicii privind incompatibilitatea și i s-a cerut un punct de vedere. Apreciază că în mod greșit s-a procedat mai întâi la solicitarea de informații fără caracter public și doar ulterior a fost informat că are dreptul la un punct de vedere.
5. Reclamantul susține că nu a deținut o „funcție”în cadrul . SRL ci a fost angajat ca medic primar, calitatea care nu este o „funcție” ci o meserie, o profesie așa cum rezultă din clasificarea ocupațiilor din România C. 2008, codul_ și din DEX. Apreciază că doar managerii care dețin funcții, cum sunt cele de conducere sau de execuție se încadrează în cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 180 al. 1 lit. a Legea 95/2006 și arată că legea nu interzice managerului exercitarea oricăror alte meserii, ci exercitarea oricărei alte funcții, distincția între cele două noțiuni fiind evidentă. E mai apreciază că interzicerea exercitării unei alte meserii ar fi lezat drepturile civile ale medicului, iar legea ar fi fost vădit neconstituțională.
Reclamantul interpretează art. 180 și concluzionează că incompatibilitatea de la lit. a vizează numai funcțiile nu și alte activități, ceea ce înseamnă că exercitarea unei meserii nu atrage starea de incompatibilitate.
În drept, s-au invocat prevederile Legii 95/2006, Legea 176/2010, Legea 554/2004 iar în probațiune s-a depus în copie certificată următoarele înscrisuri: decizia 456/05.08.2010 emisă de Spitalului Clinic Județean Sibiu, contract de management_/20.10.2010 încheiat între M. Bottesch, președintele Consiliului Județean Sibiu și reclamant, dispoziția 347/19.10.2010 privind numirea reclamantului în funcția de manager al Spitalului Clinic Județean de Urgență Sibiu emisă de Consiliul Județean Sibiu prin președinte, contract individual de muncă 1/06.08.2009 încheiat între . SRL și reclamant,, decizia 1/9.11.2010 de încetare a contractului de muncă, raportul de evaluare și dovada comunicării, împuternicire avocațială, factură și chitanță de plată onorariu avocațial de 1240 lei.
Acțiunea a fost completată la 15.10.2014 (fila 37), reclamantul solicitând și anularea raportului de evaluare nr._/G/II/24.09.2014 prin care a fost sesizat P. de pe lângă Judecătoria Sibiu cu privire la existența indiciilor referitoare la săvârșirea infracțiunilor de conflict de interese și obligarea pârâtei la plata de despăgubiri de 100.000 lei daune morale pentru prejudiciul cauzat prin actele administrative nelegale.
În motivarea completării de acțiune s-au arătat, în esență, următoarele: 1. Raportul de evaluare este nul pentru inaplicabilitatea Legii 176/2010 șefilor de secție. Se invocă prevederile art. 1 pct. 32 Legea 176/2010 și art. 184 al. 2 Legea 95/2006 și apreciază că funcția de șef de secție este o funcție de conducere a secției și nu o funcție publică de conducere a unei unități spitalicești, că nu este suficient ca o persoană să dețină o funcție de conducere dacă nu este și o funcție de control și că scopul incompatibilităților și conflictelor de interese este asigurarea obiectivității în exercitarea unei funcții publice și evitarea concentrării de către una și aceeași persoană, a unor prerogative excesive, care ar putea fi incompatibile și deci stabilirea unei incompatibilități se justifică numai pe un conflict real între cele două funcții, care ar avea consecințe negative asupra modului de exercitare. Se susține că această concluzie se impune și față de Recomandarea nr. 10/2000 a Comitetului de Miniștrii al Consiliului Europei, potrivit căreia conflictul de interese se naște într-o situație în care oficialul are un interes privat care influențează sau este de natură să influențeze exercitarea cu imparțialitate și obiectivitate a îndatoririlor publice și interesul privat al oficialului include orice avantaj pentru sine sau pentru familia sa, rude apropiate, prieteni și persoane sau organizații cu care acesta are sau a avut relații de afaceri sau politice.
Argumentele în susținerea afirmației că funcția de medic șef de secție nu poate fi definită ca fiind o funcție de conducere și control din cadrul unității de stat din sistemul de sănătate publică, rezultă din prevederile Legii 95/2006 și Regulamentului de Organizare și Funcționare a Spitalului Clinic Județean de Urgență Sibiu.
- În ceea ce privește daunele morale solicitate, reclamantul arată că art. 72 al. 2 cod civil interzice orice atingere adusă onorarei și reputației unei persoane, fără consimțământul acesteia ori fără respectarea limitelor prevăzute de art. 75 cod civil, că raporturile de evaluare au fost făcute publice de ANI prin declarații de presă și articole în ziarele centrale și locale și, urmare acestora, reputația reclamantului a fost pe nedrept lezată, având efecte denigratoare în sfera academică, profesională și în rândul societății civile. Se mai arată că reclamantul este cadru universitar, șef de disciplină la Facultatea de Medicină și farmacie – Universitatea L. B. Sibiu și membru în numeroase organizații academice și profesionale în domeniul medicinii apreciind că prin emiterea a 29 de rapoarte de evaluare în aceeași zi, ANI a urmărit un impact mediatic puternic care să poziționeze favorabil activitatea ANI, în detrimentul imaginii persoanelor acuzate de săvârșirea unor delicte civile sau chiar penale.
Lasă la aprecierea instanței cuantumul daunelor morale în raport de reputația și prestigiul profesional al reclamantului, dovedit prin CV, înscrisuri și probe.
În probațiune, s-a anexat copia raportului de evaluare_/G/II/24.09.2014, extras din Regulamentul de Organizare și Funcționare a Spitalului Clinic de urgență Sibiu.
Acțiunea a fost legal timbrată cu 400 lei.
Pârâta Agenția Națională de Integritate a formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamant împotriva Raportului de evaluare_/G/II/24.09.2012.
Pârâta arată, în esență, că raportul de evaluare a fost întocmit pe baza procedurii prevăzute de art. 21 al. 3 Legea 176/2010, având la bază documentația transmisă, ca urmare a solicitărilor formulate de pârâtă, în conformitate cu prevederile art. 20 al. 5 Legea 176/2010 de următoarele instituții și autorități: Spitalului Clinic Județean de urgență Sibiu, Oficiul Național al Registrului Comerțului, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu, . SRL.
Apreciază ca fiind neîntemeiate și vădit nelegale, susținerile reclamantului cu privire la nulitatea raportului de evaluare în baza neretroactivității Legii 176/2010 deoarece nu este vorba de o aplicare retroactivă a legii atâta timp cât verificarea se raportează la legislația în vigoare la data încheierii actelor. Arată că legea a intrat în vigoare în anul 2010 și reclamantul deține calitatea de manager al Spitalului Clinic Județean Sibiu din 20.10.2010 până la 09.07.2012.
Arată că reclamantului i se impută o stare de incompatibilitate reglementată de Legea 95/2006 în vigoare la data deținerii respectivei calități.
Invocă art. 8 Legea 176/2010 și arată că scopul ANI asigurarea integrității în exercitarea demnităților și funcțiilor publice și prevenirea corupției instituționale, prin exercitarea de responsabilități în evaluarea declarațiilor de avere, a datelor și informațiilor privind averea, precum și a modificărilor patrimoniale intervenite, a incompatibilităților și conflictelor de interese potențiale în care se pot afla persoanele care îndeplinesc funcții și demnități publice, pe perioada îndeplinirii acestora.
Arată că activitatea de evaluare se efectuează atât pe durata exercitării funcțiilor ori demnităților publice cât și în decursul a 3 ani după încetarea acestora.
Apreciază neîntemeiate și vădit nelegale susținerile cu privire la nulitatea raportului în baza încălcării prevederilor art. 13 al. 2 Legea 176/2010 având în vedere că din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 20, 13 și 15 Legea 176/2010, activitatea de evaluare a incompatibilităților poate fi realizată chiar anterior solicitării unui punct de vedere a persoanei în cauză, inclusiv prin solicitarea de date și informații de la persoanele fizice sau juridice, de vreme ce se precizează expres că solicitarea unui punct de vedere persoanei evaluate este necesară doar în urma evaluării declarației de interese, precum și a alto informații, dacă se identifică elemente în sensul existenței unui conflict de interese sau a unei incompatibilități.
Concluzionează că, odată ce a comunicat reclamantului despre declanșarea procedurii de evaluare, prin adresa din 19.05.2014, ANI era îndreptățită să solicite informații relevante autorităților publice, acestea putând fi valorificate în mod legal la elaborarea raportului de evaluare și s-a respectat prevederea art. 20, solicitând reclamantului un punct de vedere doar la momentul la care, din datele și informațiile obținute, a constatat că există indicii cu privire la o situație de incompatibilitate în privința sa. Apreciază că după înștiințarea reclamantului, ANI nu ar fi putut fi în măsură să identifice elemente în sensul existenței unei stări de incompatibilitate, pentru informarea reclamantului, conform art. 20, dacă nu ar fi solicitat tuturor instituțiilor și autorităților publice, altor persoane juridice de drept public sau privat, precum și persoanelor fizice, documentele și informațiile necesare desfășurării activității de evaluare, cu obligația păstrării confidențialității.
Cu privire la situația de incompatibilitate generată de exercitarea concomitentă a funcției de manager interimar, respectiv manager al Spitalului Clinic Județean Sibiu și funcția de medic primar în cadrul . SRL, pârâta arată că în cuprinsul art. 180 al. 1 lit. b Legea 95/2006 legiuitorul nu a instituit nicio excepție, în sensul celor menționate și dorite de reclamant.
Apreciază că pentru a se afla într-o situație de incompatibilitate este suficient ca un manager de spital să exercite concomitent două sau mai multe funcții al căror cumul este interzis de lege și că reclamantul nu a respectat prevederile legale de a înlătura motivele de incompatibilitate ori de conflict de interese în termen de 30 zile de la apariția acestora.
În drept, s-au invocat prevederile din Noul cod de procedură civilă, Legea 176/2010, Legea 144/2007, Legea 161/2003, Legea 215/2011 iar în probațiune s-au depus în copie următoarele înscrisuri:raportul de evaluare_/G/II/29.09.2014, dovada de comunicare, punctul de vedere al reclamantului, adresa_/G/II/16.07.2014, adresa ., contract de muncă 1/2009, decizia de încetare contract de muncă 1/2010, contract de muncă 2/31.01.2013, adresa Spitalului Clinic Județean de Urgență Sibiu, dispoziția 299/2012 de încetare a contractului de management, contract de management_/20.10.2010, decizia 496/05.08.2010 emisă de Spitalului Clinic Județean dispoziția 275/2010 a Consiliului Județean Sibiu, fișa postului director medical, decizia 696/2009, Ordinul Ministerul Sănătății, dispoziția 621/2004, declarație de avere,, declarație de interese, declarație referitoare la incompatibilitate, adrese ANAF - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu, fișa fiscală,, fișa ORC, alte înscrisuri.
Prin răspuns la întâmpinare, reclamantul critică faptul că pârâtul nu a răspuns la două aspecte esențiale ale acțiunii în contencios administrativ: tardivitatea constatării stării de incompatibilitate pentru manager interimar și tratarea regimului juridic al funcției de manager interimar separat de cel al funcției de manager de spital. În ceea ce privește celelalte aspecte ale acțiunii reclamantul susține punctul de vedere din cererea de chemare în judecată.
În cauză s-au mai depus înscrisuri din partea reclamantului care se referă la activitatea profesională a acestuia și practică judiciară.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține:
Prin raportul de evaluare nr._/6/II/24.09.2014 pârâta Agenția Națională de Integritate a constatat că reclamantul, ca persoană evaluată, s-a aflat în stare de incompatibilitate, încălcând prevederile legale referitoare la incompatibilități, întrucât a exercitat funcția de Manager al Spitalului Clinic Județean de Urgență Sibiu concomitent cu cea de angajat în funcția de medic primar în cadrul . SRL în perioada 02.08._10.
S-a reținut că începând cu data de 02.08.2010 prin dispoziția consiliului Județean 275/2004 reclamantul a fost desemnat în funcția de manager interimar al Spitalului Clinic Județean de Urgență Sibiu, funcție pe care a deținut-o până la 20.10.2010. Începând cu această dată, conform contractului de management_/20.10.2010 încheiat de Consiliul Județean Sibiu, reclamantul a fost numit manager al Spitalului Clinic Județean Sibiu, funcție pe care a deținut-o până la 09.07.2012.
S-a mai reținut că la data de 06.08.2009, conform contractului individual de muncă 1/06.08.2009, reclamantul a fost angajat în funcția de medic primar în cadrul . SRL, funcție pe care a deținut-o până la 12.11.2010.
S-a reținut că persoana a încălcat prevederile Legii 95/2006 din domeniul sănătății, respectiv, art. 180 al. 1 lit. a” Funcția de manager persoană fizică este incompatibilă cu: a) exercitarea oricăror alte funcții salarizate, nesalarizate sau/și indemnizate, cu excepția funcțiilor sau activităților în domeniul medical în aceeași unitatea sanitară, a activităților didactice, de cercetare științifică și de creație literar-artistică”.
S-au invocat și prevederile art. 180 al. 4 „Dacă managerul selectat prin concurs ori reprezentantul desemnat al persoanei juridice selectate în urma licitației publice se află în stare de incompatibilitate sau în conflict de interese, acesta este obligat să înlăture motivele de incompatibilitate ori de conflict de interese în termen de 30 de zile de la apariția acestora. În caz contrar, contractul de management este reziliat de plin drept. Ministerul Sănătății sau, după caz, ministerul, instituția publică sau primarul unității administrativ-teritoriale, primarul general al municipiului București sau președintele consiliului județean, după caz, semnatare ale contractului de management, vor putea cere persoanelor în cauză despăgubiri, conform clauzelor contractului de management.”
Prin raportul de evaluare nr._/6/II/29.09.2014 s-a concluzionat că, în urma evaluărilor efectuate au rezultat indicii privind încălcarea prevederilor art. 301 al. 1 codul penal și s-a dispus sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu, cu privire la existența acestor indicii.
În ce privește anularea acestui din urmă raport de evaluare se apreciază că sub aspectul dispoziției de sesizare a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu, prevederile art. 22 din Legea 176/2010 dau dreptul persoanei care face obiectul evaluării să conteste atât raportul de evaluare a conflictului de interese cât și cel de evaluare a incompatibilității însă, în cauză, nu s-a constatat existența unui conflict de interese administrativ, iar în ce privește indiciile săvârșirii infracțiunii privind conflictul de interese reglementat de art. 301 C.Penal rămâne să se pronunțe P. și instanța penală.
Așa fiind, se apreciază că raportul de evaluare_/6/II/29.09.2014 nu are trăsăturile unui act administrativ întrucât nu produce efecte juridice prin el însuși. Acest raport constituie un act de sesizare a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu în vederea cercetării faptei sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzut de art. art. 301 cod penal ce nu poate fi contestat în fața instanței de contencios administrativ. Numai actul de finalizare a procedurii desfășurate de ANI poate fi atacat în contencios nu și actul acesteia de sesizare pentru efectuarea cercetărilor penale, în caz contrar, instanța s-ar pronunța direct asupra caracterului justificat sau nejustificat al conflictului de interese.
Sub aspect formal, raportul este legal fiind întocmit în exercitarea atribuțiilor conferite de lege pârâtei, cu respectarea procedurii legale, constatând doar o stare de fapt.
Pentru aceste considerente, instanța va respinge cererea reclamantului de anulare a raportului de evaluare_/6/II/29.09.2014.
Cu privire la Raportul de evaluare_/24.09.2014 ce privește incompatibilitatea reținută în sarcina reclamantului se apreciază că acțiunea este fondată și va fi admisă pentru următoarele considerente:
În primul rând va fi analizată afirmația reclamantului privind aplicarea Legii 176/2010 la activități desfășurate anterior intrării în vigoare a legii.
Instanța constată că starea de incompatibilitate reținută în persoana reclamantului pentru perioada 02.08.2010 și 12.11.2010 se fundamentează pe prevederile Legii 95/2006, art. 180 al. 1 lit. a, dispoziții în vigoare pe întreaga perioadă evaluată de pârâtă.
Însă, Legea 176/2010 care constituie temeiul legal al activității ANI și care a conferit acesteia competențe de control în perioada exercitării funcțiilor publice și 3 ani după încetarea acestora (art. 11 din lege) a intrat în vigoare la 5.09.2010 prin urmare, numai începând cu această dată sunt aplicabile dispozițiile acestei legi.
Se constată că pârâta a realizat o interpretare a dispozițiilor art. 11 al. 1 Legea 176/2010 cu încălcarea dispozițiilor art. 15 al. 2 Constituție.
Potrivit principiului că o lege civilă se aplică numai situațiilor care se ivesc după ., dispozițiile Legii 176/2010, Titlul II – proceduri de asigurare a integrității și transparenței în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, care conferă ANI cadrul legal de exercitare a competențelor și atribuțiilor sale, în vederea îndeplinirii scopului prevăzut de art. 8, având în vedere și analiza Curții Constituționale cuprinsă în decizia 451/14.04.2010 de declarare a neconstituționalității pentru o parte substanțială din Legea 144/2007, nu pot fi aplicate decât situațiilor care se ivesc după ..
Așa fiind, activitatea ANI se poate raporta numai la situațiile născute după data de 05.09.2010.
În speță, după această dată, se constată că reclamantul a încheiat contractul de management_/20.10.2010 cu Consiliul Județean Sibiu pentru funcția de manager Spitalului Clinic Județean de Urgență Sibiu.
Relevante în speță sunt dispozițiile art. 180 al. 4 Legea 95/2006, potrivit cărora, „(4) Dacă managerul selectat prin concurs ori reprezentantul desemnat al persoanei juridice selectate în urma licitației publice se află în stare de incompatibilitate sau în conflict de interese, acesta este obligat să înlăture motivele de incompatibilitate ori de conflict de interese în termen de 30 de zile de la apariția acestora. În caz contrar, contractul de management este reziliat de plin drept. Ministerul Sănătății sau, după caz, ministerul, instituția publică sau primarul unității administrativ-teritoriale, primarul general al municipiului București sau președintele consiliului județean, după caz, semnatare ale contractului de management, vor putea cere persoanelor în cauză despăgubiri, conform clauzelor contractului de management.”
Legea se referă, fără nici un dubiu, la managerul selectat prin concurs, acordându-i acestuia un termen de 30 de zile pentru îndeplinirea obligației de a înlătura motivele de incompatibilitate existente.
În speță, reclamantul îndeplinește condiția de manager selectat prin concurs după data intrării în vigoare a Legii 176/2010, respectiv, la data de 20.10.2010, dată de când începe să curgă termenul conferit de legiuitor.
Se constată că la data de 12.11.2010, în termenul prevăzut de legiuitor, reclamantul și-a încetat funcția de medic primar în cadrul . SRL, astfel că dispozițiile legale menționate au fost respectate și în mod greșit s-a reținut starea de incompatibilitate a reclamantului.
Este adevărat că pentru perioada de manager interimar, reclamantul deținea și o altă funcție salarizată, contrar prevederilor art. 180 al. 1 lit. a Lege a 95/2006, însă, numirea ca interimar s-a făcut anterior intrării în vigoare a Legii 176/2010 și competența ANI cu privire la evaluarea acestei perioade este exclusă.
Având în vedere nelegalitatea acestui raport care a reținut o stare de incompatibilitate deși nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, instanța îl va anula.
Răspunzând și celorlalte critici ale reclamantului, în ceea ce privește interpretarea art. 180 al. 1 lit. a Legea 95/2006 pentru exercitarea concomitentă a funcției de manager de spital și a altor funcții salarizate și nesalarizate, instanța constată că interpretarea reclamantului este una restrictivă, fără un fundament legal.
Dispozițiile legale stabilesc că „Funcția de manager persoană fizică este incompatibilă cu: a) exercitarea oricăror altor funcții salarizate, nesalarizate sau/și indemnizate, cu excepția funcțiilor sau activităților în domeniul medical în aceeași unitate sanitară, a activităților didactice, de cercetare științifică și de creație literar-artistică;”.
Susținerea reclamantului că nu a deținut o „funcție” în cadrul societății indicate ci a exercitat o „meserie”, fiind angajat ca medic în baza unui contract de muncă nu poate fi reținută.
Textul de lege este clar și se referă la orice funcție salarizată, interpretarea restrictivă a textului de lege fiind excesivă, în favoarea reclamantului.
Acesta a deținut „ funcția” de medic primar angajat într-un domeniu medical, funcție salarizată, în afara situației expres permisă de lege. Legea permite numai exercitarea „funcțiilor sau activităților în domeniul medical în aceeași unitate sanitară.”, aspect reluat și în aliniatul 5 al art. 180. „Persoanele care îndeplinesc funcția de manager pot desfășura activitate medicală în instituția respectivă.”
Dispozițiile art. 180 aliniatul 1 Legea 95/2006 sunt clare fiind delimitate în literele a-d, patru situații de incompatibilitate care nu se suprapun. Astfel litera a) vizează ocuparea oricăror funcții salarizate sau nesalarizate, sau/și indemnizate cu excepția prevăzută expres, litera b) vizează exercitarea oricăror funcții de manager, litera c) vizează exercitarea funcțiilor în structurile de conducere ale unei unități spitalicești iar litera d) exercitarea oricăror funcții în cadrul organizațiilor sindicale sau patronale de profil.
Aprecierea reclamantului că „doar managerii care dețin funcții, cum sunt cele de conducere sau de execuție se încadrează în cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 180 al. 1 lit. a Legea 95/2006” este incorectă raportat la faptul că situația descrisă de reclamant în această afirmație se încadrează în litera b al aceluiași articol.
În ceea ce privește nulitatea raportului de evaluare față de prevederile art. 13 al. 2 Legea 176/2010, instanța constată că apărarea pârâtei în această privință este corectă. Potrivit dispozițiilor art. 20, 13 și 15 Legea 176/2010, activitatea de evaluare a incompatibilităților poate fi realizată chiar anterior solicitării unui punct de vedere a persoanei în cauză, inclusiv prin solicitarea de date și informații de la persoanele fizice sau juridice.
Datele solicitate sunt publice și odată ce a fost comunicată reclamantului înștiințarea despre declanșarea procedurii de evaluare, prin adresa din 19.05.2014, ANI era îndreptățită să solicite informații relevante autorităților publice, acestea putând fi valorificate în mod legal la elaborarea raportului de evaluare.
S-a respectat și prevederea art. 20, solicitându-se reclamantului un punct de vedere care este cuprins în raportul de evaluare.
În ceea ce privește cererea de obligare la despăgubiri daune morale se constată că nu sunt îndeplinite cerințele antrenării răspunderii civile delictuale întrucât nu există nici o faptă generatoare de prejudiciu.
Legea 544/2001 (art. 1 și art. 15) garantează accesul mijloacelor de informare în masă la informațiile de interes public, accesul liber și neîngrădit al persoanei la orice informații de interes public, definite astfel prin lege, constituind unul dintre principiile fundamentale ale relațiilor dintre persoane și autoritățile publice, în conformitate cu Constituția României și cu documentele internaționale ratificate de Parlamentul României.
Potrivit art. 19 Legea 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public „Autoritățile și instituțiile publice au obligația să informeze în timp util mijloacele de informare în masă asupra conferințelor de presă sau oricăror alte acțiuni publice organizate de acestea. (2) Autoritățile și instituțiile publice nu pot interzice în nici un fel accesul mijloacelor de informare în masă la acțiunile publice organizate de acestea. (3) Autoritățile publice care sunt obligate prin legea proprie de organizare și funcționare să desfășoare activități specifice în prezența publicului sunt obligate să permită accesul presei la acele activități, în difuzarea materialelor obținute de ziariști urmând să se țină seama doar de deontologia profesională.”
Raportat la obligațiile impuse de această lege, publicitatea activității pârâtei prin prezentarea concluziilor activității de evaluare a persoanelor care ocupă funcții publice nu poate constitui o faptă generatoare de prejudicii.
Modul în care mass-media a înțeles să prezinte activitatea ANI, urmare comunicatului acesteia, nu este imputabil pârâtei.
Pe de altă parte, nu s-a făcut dovada unui prejudiciu cert suferit de reclamant, urmare emiterii raportului de evaluare, afirmațiile potrivit cărora reputația reclamantului a fost pe nedrept lezată, având efecte denigratoare în sfera academică, profesională și în rândul societății civile, neavând un suport doveditor.
Instanța apreciază că prezenta hotărâre reprezintă o satisfacție suficientă și rezonabilă pentru reclamant și va respinge această cerere.
Pentru toate aceste considerente se va admite în parte acțiunea reclamantului, se va dispune anularea raportului de evaluare_/C/II/24.09.2014, se va respinge cererea de anulare a raportului de evaluare nr._/G/II/24.09.2014 prin care a fost sesizat P. de pe lângă Judecătoria Sibiu cu privire la existența indiciilor referitoare la săvârșirea infracțiunilor de conflict de interese și cererea de obligare a pârâtei la plata unei despăgubiri de 100.000 lei cu titlu de daune morale pentru prejudiciul produs, ca urmare a emiterii actelor administrative nelegale.
În temeiul art. 451-453 cod de procedură civilă, reținând în parte culpa procesuală în sarcina pârâtei, instanța o va obliga la cheltuieli de judecată către reclamant, suma totală de 1240 lei reprezentând taxa de timbru aferentă pretenției admise și onorariul avocațial parțial.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea formulată și completată de reclamantul Ș. A., domiciliat în Sibiu .. 43, CNP_ în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate cu sediul în București, .. 15, sector 1 și, în consecință:
Dispune anularea raportului de evaluare nr._/G/II/24.09.2014 și obligă pârâta la 1240 lei cheltuieli de judecată.
Respinge în rest acțiunea.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Sub sancțiunea nulității, cererea de recurs se depune la Curtea de Apel Alba Iulia.
Pronunțată în ședința publică din 6.03.2015.
Președinte, Ș. D. | ||
Grefier, A. Ț. |
Ș.D. 16 Martie 2015
| ← Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 2058/2015.... | Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 2430/2015.... → |
|---|
