Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 2430/2015. Curtea de Apel ALBA IULIA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2430/2015 pronunțată de Curtea de Apel ALBA IULIA la data de 02-09-2015 în dosarul nr. 3631/85/2014
Acesta nu este document finalizat
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA DE C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA NR.2430/2015
Ședința publică din data de 02 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. I. G.
Judecător: C. C. F.
Judecător: L. P.
Grefier: A. M. M.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de către recurenta-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu în contradictoriu cu intimata-pârâtă Administrația F. pentru Mediu, și intimatul-reclamant Ș. D. I., împotriva Sentinței nr.823/CA/2015 pronunțată de Tribunalul Sibiu –Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa reprezentantului recurentei-pârâte A.J.F.P. Sibiu, lipsa reprezentantului intimatei-pârâte Administrația F. pentru Mediu, precum și lipsa intimatului-reclamant Ș. D. I. și a mandatarului acestuia-av.R. R. T..
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că: recursul a fost motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru; procedura prealabilă a fost parcursă anterior stabilirii primului termen de judecată; recurenta-pârâtă A.J.F.P. Sibiu și intimatul-reclamant Ș. D. I. prin mandatarul acestuia –av.R. R. T. au solicitat judecarea cauzei și în lipsa lor și a reprezentanților acestora.
Față de actele dosarului și solicitarea recurentei-pârâte A.J.F.P. Sibiu și a intimatului-reclamant Ș. D. I. prin mandatarul acestuia –av.R. R. T. de judecare a cauzei în lipsă, nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat în cauză, Curtea declară închisă cercetarea judecătorească și reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față
Prin Sentințanr.823/CA/2015 pronunțată de Tribunalul Sibiu –Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul Ș. D. I., domiciliat în mun. Sibiu, . ., . și cu domiciliul procesual ales la sediul Cabinetului de avocat R. R. din mun. Sibiu, .. 15, jud. Sibiu, împotriva pârâților Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu, cu sediul în Sibiu, .. 17, jud. Sibiu și Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, .. 294, și în consecință: au fost obligate pârâtele să plătească reclamantului suma de 1545 lei reprezentând taxa de poluare, achitată la data de 26.06.2009 și dobânda fiscală calculată de la data achitării taxei și până la data restituirii integrale a sumei; au fost obligate pârâtele la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, către reclamant.
Împotriva acestei sentințe, pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu a declarat recurs, solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate:
-în principal: în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată și nelegală;
-în subsidiar: respingerea acțiunii față de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu și obligarea doar a Administrația F. pentru Mediu-beneficiara taxei de poluare, la restituire.
În expunerea motivelor, recurenta-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu susține că hotărârea instanței de fond este nelegală sub aspectul noii reglementări oferite de O.U.G. nr.50/2008 și HG nr.868/2008. Astfel, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nu contravine normelor comunitare, calculul acesteia fiind făcut după criterii obiective, pentru toate autovehiculele ce sunt pentru prima dată înmatriculate în România, fiind eliminat orice efect discriminatoriu. În acest context, decizia de calcul a taxei de poluare respectă dispozițiile legale incidente, astfel că nu se poate susține că taxa este nelegală întrucât legea prin care a fost stabilită nu a fost declarată neconstituțională.
Recurenta-pârâtă susține că, în mod greșit a fost obligată la plata taxei de poluare în condițiile în care, potrivit art.1 din O.U.G. nr.50/2008 „Prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru Mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului”.
De asemenea, recurenta-pârâtă susține că pe baza documentelor depuse de petent, organul fiscal a procedat corect la calcularea taxei de poluare și la emiterea deciziei de calcul a taxei de poluare, astfel că decizia este temeinică și legală, în conformitate cu dispozițiile legislației actuale și nu există motive de fapt și de drept pentru care instanța să anuleze aceste acte.
Totodată, recurenta-pârâtă susține că, în speță sunt aplicabile și prevederile art.1, art.5, art.13, art.207 din OG 92/2003 republicată privind Codul de procedură fiscală, precum și prevederile art.4 lit.a, art.5, art.9 alin.1 din OUG nr.50/2008.
Recurenta susține de asemenea taxa de poluare nu face parte și nu se regăsește în bugetul consolidat al statului, care este administrat de Ministerul Finanțelor Publice și organele teritoriale, astfel că aceasta urmează a fi restituită de către beneficiarul taxei, respectiv Administrația F. pentru Mediu București.
Cu privire la cheltuielile de judecată recurenta-pârâtă solicită, în principal, respingerea acestora întrucât actele administrative sunt temeinice și legale. În subsidiar solicită a se face aplicabilitatea dispozițiilor art.451 alin.1 din Codul de procedură civilă. Astfel, în cazul în care se va constata că recurenta-pârâtă este în culpă procesuală, aceasta urmează să fie obligată să suporte cuantumul onorariului de avocat în conformitate cu jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului care au statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute, în limita unui cuantum rezonabil.
În drept au fost invocate dispozițiile:art.488 pct.8 și următoarele din Codul de procedură civilă, art.1 și următoarele din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ, OUG nr.50/2008, HG nr.868/2008.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Prin întâmpinarea formulată și depusă în scris la dosar (f.11-13), intimatul- reclamant Ș. D. I. a solicitat respingerea recursului declarat de recurentă; obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând legalitatea sentinței atacate, prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
Recurentul-pârât a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488, alin. 1, pct. 8 NCPC, respectiv: hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.
Motivul de casare este neîntemeiat având în vedere următoarele considerente:
Reclamantul a achiziționat din Uniunea Europeană un autoturism folosit.
Pentru a înmatricula în România acest autoturism, a fost obligat să achite o taxă de poluare pentru autovehicule.
Prin acțiunea formulată acesta a supus analizei instanței cererea de restituire a taxei de poluare.
Taxa de poluare se calculează, se încasează și se restituie conform O.u.G. nr. 50/2008 de către autoritatea fiscală competentă, respectiv „autoritatea fiscală teritorială în a cărei evidență este înregistrat contribuabilul ca plătitor de impozite și taxe”. Acest aspect este reglementat și de art. 7 care prevede că „stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă”.
În speță, calitatea de autoritate fiscală competentă o are Serviciul Fiscal Municipal Mediaș, cea care a emis decizia de calcul a taxei și care s-a pronunțat și asupra cererii de restituire.
Opozabilitatea hotărârii este necesar a fi asigurată, însă, și cu Administrația F. pentru Mediu, instituția publică ce administrează fondul de mediu, al cărui activ este format și de taxa de poluare colectată conform O.u.G. nr. 50/2008 modificată, așa cum s-a arătat.
Având în vedere cele expuse anterior Curtea reține că în mod corect Tribunalul a obligat, atât Administrația F. pentru Mediu, cât și organul fiscal la restituirea taxei de poluare încasate nelegal, criticile pârâtei nefiind întemeiate.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța de fond a făcut o identificare clară a problematicii juridice deduse judecății și a făcut o aplicare corectă a principului priorității dreptului comunitar, dând eficiență acestuia în detrimentul dreptului național aplicabil, incompatibil cu primul.
Astfel, așa cum a reținut și Tribunalul, Curtea de Justiție a Uniunii Europene, răspunzând unei întrebări preliminare cu privire la interpretarea art. 110 T.F.U.E. a stabilit că „articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională” (cauza T., C-402/09).
Curtea a reținut că potrivit unei jurisprudențe constante, interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE trebuie să se aplice de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele naționale și că articolul 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le-ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate.
Curtea a constat că raportat la cele menționate anterior și la principiile expuse în considerentele hotărârii este de necontestat că „OUG nr. 50/2008, în versiunea sa inițială, are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre” și că, deși statele membre păstrează, în materie fiscală, competențe extinse care le permit să adopte o mare varietate de măsuri, acestea trebuie totuși să respecte interdicția prevăzută la articolul 110 TFUE”.
Așa cum a stabilit Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C‑263/10 N. c. Statului Român prin Ministerul Finanțelor ș.a aceleași considerații se impun și în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de OUG nr. 50/2008, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 208/2008, OUG nr. 218/2008, OUG nr. 7/2009 și, respectiv, OUG nr. 117/2009.
Astfel, Curtea a reținut că „toate versiunile de modificare a OUG nr. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr‑o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală”.
În aceste condiții corect a procedat Tribunalul atunci când a dat întâietate prevederilor comunitare, lăsând inaplicabil dreptul intern incompatibil cu legislația comunitară, principiu statuat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene cu prilejul soluționării cauzei Administrazione delle finanze dello stato/Simmenthal, nr.c106/77.
Raportat la considerentele expuse anterior soluția de restituire a taxei de poluare conform art. 117 alin. (1) lit. d) Cod procedură fiscală, la cererea reclamantului este corectă.
Nu este întemeiată nici critica referitoare la cuantumul onorariului de avocat acordat de instanța de fond, acesta fiind proporțional atât cu valoarea creanței, cât și cu munca îndeplinită de avocat.
Ca atare sentința atacată se regăsește la adăpost de criticile formulate, soluția pronunțată fiind legală, context în care, față de prevederile art. 496 alin. 1 din Noul Cod de Procedură Civilă recursul formulat urmează a fi respins și va fi obligată recurenta să plătească intimatului suma de 250 de lei cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu, împotriva Sentinței nr.823/2015 pronunțată de Tribunalul Sibiu– Secția a II-a Civilă și de C. Administrativ și fiscal.
Obligă recurenta să plătească intimatului suma de 250 de lei cheltuieli de judecată în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 02 Septembrie 2015.
Președinte, Judecător, Judecător,
L. I. G. C. C. F. L. P.
Grefier,
A. M. M.
Red./ Tehnored.F.C.C./11.09.2015
A.M.M./ 5 ex/ 11.09.2015
Jud.fond.P. L.R.
| ← Conflict de interese/incompatibilitate – constatate de ANI.... | Anulare act de control taxe şi impozite. Decizia nr. 927/2015.... → |
|---|
