Anulare act administrativ. Decizia nr. 268/2013. Curtea de Apel BACĂU

Decizia nr. 268/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 22-01-2013 în dosarul nr. 7817/110/2010

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr._ DECIZIE Nr. 268/2013

Ședința publică de la data de 22 ianuarie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE - C. P.

Judecător - V. P.

Judecător - C. Ș.

Grefier - F. B.

&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&

La ordine a venit spre soluționare recursul formulat de recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice Bacău împotriva sentinței civile nr. 46 din 11.01.2012, pronunțată de Tribunalul Bacău dosarul nr._, având ca obiect anulare act administrativ.

La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a expus referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosarul cauzei intimatul-reclamant Carabulă C. a depus la data de 16.01.2013 dovezi cu privire la prima înmatriculare a autoturismului într-un stat membru al Uniunii Europene (f.17-19 dosar), după care:

Nemaifiind chestiuni prealabile sau cereri de formulat și având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art.242 pct.2 Cod procedură civilă, instanța constată cauza în stare de judecată, păstrând-o în pronunțare.

CURTEA

-deliberând-

Asupra recursului de față;

Examinând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:

Prin sentința civilă 46/11 Ianuarie 2012 s-au respins excepția lipsei procedurii prealabile și excepția tardivității acțiunii, s-a admis acțiunea în parte acțiunea formulată de reclamantul C. C. în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BACĂU, a obligat pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BACĂU să restituie reclamantului suma de 3.344 lei încasată cu titlu de taxă pe poluare autovehicule, cu dobânda legală prevăzută de art. 124 coroborat cu art.70 alin.1 Cod procedură fiscală, cu începere de la data expirării termenului de 45 de zile de la înregistrarea la pârâtă a cererii reclamantului a restituirii a taxei, până la data plății efective.

S-a admis cererea de chemare în garanție a ADMINISTRAȚIEI F. PENTRU MEDIU și a obligat chemata în garanție să vireze pârâtei sumele necesare conform prezentei hotărâri. A obligat pârâta și chemata în garanție la plata sumei de 39,3 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:

In ce privește excepția lipsei procedurii prealabile, reclamantul a încercat soluționarea litigiului pe cale amiabilă conform cererii sale înregistrată sub nr. 42/12.03.2010 și la care a primit răspuns prin adresa nr._/17.03.2010 prin care i s-a respins solicitarea privind restituirea taxei pe poluare.

Faptul că Decizia de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule nu a fost contestată în termen de 30 de zile, conform art. 207 alin.1 Cod procedură fiscală, nu are relevanță sub aspectul excepției analizată, pentru că așa cum se va analiza pe fondul cauzei, această decizie deși are aparența unui act administrativ fiscal, nu poate reprezenta un titlu de creanță.

Referitor la excepția tardivității acțiunii, instanța a respins-o având în vedere că aceasta nu a fost motivată .

Pe fondul cauzei, reclamantul a achiziționat un autoturism marca VOLKSWAGEN din Uniunea Europeană, fiind obligat să plătească suma de 3.344 lei pentru înmatricularea acestuia, cu chitanța . nr._ .

Potrivit art. 148 alin.2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, alin.4 al aceluiași articol menționează că între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin.2 menționat.

Din analiza dispozițiilor art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, rezultă că „nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".

Având în vedere, prevederile Tratatului CE ale jurisprudenței GJ.CE (cauza 249/91, Comisia CE. c. Irlanda și cauza 222/82, Apple and Pear Developement Council c. K.J Lewis Ltd.S.a) jurisprudența obligatorie pentru fiecare stat membru, recenta condamnare a Austriei (cauza c-524/2007 Comisia CE contra Austriei la 11.12.2008) pentru încălcarea prevederilor art. 28 și 30 din Tratatul CE) dispozițiile legale menționate, precum și susținerile părților, respectiv susținerea pârâtelor care au invocat legalitatea încasării taxei ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv OUG nr. 50/2008, cât și susținerile reclamantei care a menționat nelegalitatea taxei ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare, instanța constată că în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național, staul nostru asumându-și obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originale ale Comunității dinainte de aderare (Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană).

Ca urmare a efectului direct al art. 90(1) din Tratat, pentru ordinea juridică internă a României, instanța constată că dispozițiile OUG nr. 50/2008 sunt reglementări contrare și că deci nu pot fi aplicabile speței de față, judecătorul național fiind obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale.

Referitor la susținerea că reclamantul nu a înțeles să conteste Decizia de calcul a taxei pe poluare, instanța reține faptul că această, decizie care reprezintă de fapt materializarea scriptică a unei operațiuni administrative, respective un mod de calcul al taxei pe poluare, pe care reclamanta a fost obligată să o achite pentru a-și putea înmatricula autoturismul, mod de calcul care putea îmbrăca orice altă formă și nu neaparat sub forma unei decizii.

Pe de altă parte, obligația de plată a taxei pe poluare nu a luat naștere prin emiterea deciziei de calcul, ci ca efect al legii, această decizie având ca scop doar individualizarea obligației de plată, iar o eventuală contestație împotriva deciziei de calcul ar putea avea ca obiect doar modalitatea de calcul, respective întinderea obligației de plată.

Deși decizia de calcul a taxei pe poluare apare ca un veritabil act administrative fiscal, ce nu se încadrează în categoria acestor acte față de dispozițiile art. 41, art. 43 alin.2, art. 44 Cod procedură fiscal, deoarece nu poate reprezenta un titlu de creanță căci nu poate fi executată silit, reclamantul neputând fi obligat să achite un debit pentru o simplă operațiune matematică, în condițiile în care înmatricularea autovehiculului nu s-a produs și nici nu este sigur că se va produce.

Pe de altă parte, acțiunea reclamantei urmărește sancționarea pârâtei pentru refuzul nejustificat de a-i rezolva cererea referitoare la un drept legitim, iar răspunsul dat cererii reclamantei, îmbracă forma unui refuz, instanța fiind chemată să analizeze caracterul nejustificat sau justificat al acestui refuz.

Că, în speță ne aflăm în fața unui refuz nejustificat al pârâtei de a rezolva cererea reclamantei referitoare la un drept al său legitim, cererea reclamantei încadrându-se în dispozițiile art. 8 teza finală din Legea nr. 554/2004.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a avut în vedere și Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene pronunțată la data de 07.04.2011 în cauza C-402/2009 T. I. împotriva Statului român prin Ministerul Finanțelor și Economiei, Direcției Generale a Finanțelor Publice Sibiu, Administrației Finanțelor Publice Sibiu, Administrației F. pentru Mediu și Ministerului Mediului conform căreia „Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.”

Conform art.1 din OUG nr.50/2008, taxa reglementată prin acest act normativ constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, astfel încât în temeiul art.60 din codul de procedură civilă instanța va admite și cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu,obligând-o pe aceasta din urmă să vireze în contul pârâtei Administrația Finanțelor Publice suma de 3.344 lei încasată cu titlu de taxă de poluare, precum și dobânda fiscală menționată mai sus.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Direcția Generală Finanțelor Publice Bacău.

Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar conform art. 17 din Legea 146/1997.

În motivarea recursului recurenta invocă abrogarea dispozițiilor OUG 50/2006 prin Legea9/2012, că dispozițiile art. 12 din Legea 9/2012 se referă la restituirea diferenței de taxă auto și condițiile de restituire ale acestora.

Curtea, verificând sentința recurată în limitele motivelor de recurs formulate și cu respectarea dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă, constată nefondat recursul pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a reținut o situație de fapt în conformitate cu probele administrate și, în ceea ce privește fondul dreptului dedus judecății, o corectă aplicare a legii, cu respectarea atât a principiului supremației Constituției și respectării legilor consacrat prin art. 1 (5) din Constituția României, cât și al priorității dreptului Uniunii Europene, principiu consacrat prin art. 148 (2) și (4) din Constituția României.

Potrivit art. 90 din TCE (art. 110 din TFUE) nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție.

În cauză, prin O.U.G. nr. 50/2008 s-a stabilit cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, obligația plății acestei taxe, potrivit art. 4 alin. 1 lit. a din același act normativ, intervenind cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.

Deși prin acest act normativ se instituie criterii de taxare obiective privind stabilirea taxei de poluare, acesta lasă în afara obligației de plată a taxei de poluare autoturismele deja înmatriculate în România la . acestui act normativ și astfel, comercializarea autovehiculelor second-hand pe piața internă fiind posibilă fără plata acestei taxe care se aplică comercializării, pe aceiași piață, autovehiculelor second-hand înmatriculate în alt stat membru.

Sub acest aspect taxa de poluare aplicabilă în cazul autovehiculelor second-hand înmatriculate în alt stat membru, reprezintă un impozit intern indirect, în sensul prevăzut de art. 90 din Tratatul constitutiv al Uniunii Europene, de natură a împiedica circulația mărfurilor între statele membre ale Uniunii Europene, măsura fiscală stabilită pentru autovehiculele de pe piața europeană second-hand fiind de natură a descuraja punerea în circulație a vehiculelor de ocazie cumpărate în alte state membre.

În același sens s-a pronunțat și Curtea Europeană de Justiție, atât în cauza T. cât și în Cauza N., (cauza T. pct. 61, Cauza N. pct. 29) a reținut că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.

Împrejurarea că dispozițiile OUG 50/2008 au fost abrogate în timpul soluționării cauzei de dispozițiile Legii 9/2012 sunt irelevante, taxa contestată a fost percepută în temeiul actului abrogat și în raport de acesta se verifică dacă actul normativ în baza căruia s-a perceput taxa a cărei restituire se solicită, este sau nu contrar art. 90 din TCE.

În ceea ce privește incidența art. 12 din Legea 9/2012 acestea cuprinde reglementări referitoare la restituirea diferenței dintre taxa de poluare achitată potrivit OUG 50/2008 și taxa de poluare stabilită pentru situații similare prin Legea 9/2012. Așadar în această reglementare se analizează diferențele de sume rezultate din compararea a două taxe, legal stabilite și percepute, conform condițiilor prevăzute de art. 12 din Legea 9/2012 și normele de aplicare ale acesteia.

În cauză însă, sumele supuse restituirii se referă la o taxă care este nelegal stabilită și încasată de Statul Român prin organele sale, restituirea acesteia realizându-se potrivit dispozițiilor art. 117 din Codul de procedură fiscală și nu potrivit legii speciale invocate de recurentă.

În consecință, față de considerentele ce preced, instanța, în temeiul art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, urmează să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice Bacău în contradictoriu cu intimatul-reclamant Carabulă C. și cu intimata-chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu împotriva sentinței civile nr. 46 din 11.01.2012, pronunțată de Tribunalul Bacău dosarul nr._, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 22 ianuarie 2013.

Președinte,

C. P.

Judecător,

V. P.

Judecător,

C. Ș.

Grefier,

F. B.

Red.sent.L.H.

tehnored.dec.rec.V.P.-11.02.2013

2 ex.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare act administrativ. Decizia nr. 268/2013. Curtea de Apel BACĂU