Anulare act emis de autorităţi publice locale. Decizia nr. 2204/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2204/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 24-05-2013 în dosarul nr. 1805/110/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ DECIZIE Nr. 2204/2013
Ședința publică de la data de 24 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - C. Ș.
Judecător - L. A.
Judecător - M. N.
Grefier - F. B.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul promovat de pârâtul P. C. Oituz împotriva sentinței civile nr.499 din 21 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, având ca obiect anulare act emis de autoritățile locale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns pentru recurentul-pârât P. C. Oituz consilier juridic L. L. A., în baza delegației de reprezentare juridică pe care o depune la dosarul cauzei, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că la dosarul cauzei intimatul-reclamant P. Județului Bacău a comunicat întâmpinare(2 ex.), înregistrată la registratura instanței la data de 13.05.2013, după care:
Instanța constată că recursul promovat în cauză de pârâtul P. C. Oituz este declarat și motivat în termen și legal scutit de plata taxei de timbru în temeiul art.17 din Legea nr.146/1997. La solicitarea reprezentantului recurentului, îi comunică acestuia un exemplar de pe întâmpinare.
Același reprezentant al recurentului arată că nu are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat sau alte chestiuni prealabile, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Consilier juridic L. L. A. având cuvântul pentru recurentul-pârât P. C. Oituz, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței recurate în sensul menținerii dispozițiilor emise de primar.
Constatând dezbaterile închise, instanța păstrează cauza în pronunțare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului în materia contenciosului administrativ de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău sub nr._, reclamantul P. județului Bacău a solicitat în contradictoriu cu pârâtul P. comunei Oituz anularea dispoziției nr. 117/19.01.2012 privind acordarea sporului lunar de dificultate persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică alese salariaților din cadrul Primării comunei Oituz, implicați direct în aplicarea legilor fondului funciar.
Prin sentința civilă nr. 499/21.02.2013 a fost admisă acțiunea în sensul anulării dispoziției nr. 117/19.01.2012.
Considerentele acestei soluții au fost următoarele:
Prin dispoziția nr. 117/19.01.2012 s-a dispus acordarea începând cu data de 1.01.2012 a sporului de dificultate în procent de 30% din indemnizația corespunzătoare funcției persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică alese din cadrul Primăriei comunei Oituz implicați în mod direct în aplicarea legilor fondului funciar: Osoloș I.-primar, I. G.-viceprimar și salariaților implicați în mod direct în aplicarea legilor fondului funciar: M. A. M.-secretar comună.
Instanța de contencios administrativ învestită cu soluționarea unei acțiuni în anulare a unui act administrativ trebuie să verifice concordanța actului administrativ supus analizei cu actele cu forță juridică superioara în temeiul și in executarea cărora a fost emis, în cazul de față Legea 263/2006 și OUG 136/2006.
Cele două acte normative, invocate ca temei legal în preambulul dispoziției nr. 117/19.01.2012, reglementează principiile acordării unor drepturi de natură salarială funcționarilor implicați în mod direct în aplicarea legii fondului funciar, dispozițiile OUG 136/2006 având caracter derogatoriu de la regulile salarizării persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică alese din cadrul administrației publice locale, motivul al doilea din acțiune nefiind astfel întemeiat.
Din analiza dispozițiilor legale incidente instanța a reținut faptul că legiuitorul a limitat perioada de acordare a sporului de dificultate, limitare care rezultă în mod clar din modul de redactare a textului. Astfel articolului 2 din Legea 263/2006 stabilește faptul că salariații beneficiază de sporul de dificultate „pe o perioadă de un an calculată de la data intrării în vigoare a prezentei legi”, iar articolul 2 din OUG 136/2006 faptul că sporul de care beneficiază persoanele care ocupă funcții de demnitate publică „se acordă pe o perioadă de un an, calculată cu începere de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență”. Legea 263/2006 a intrat în vigoare la data de 6.07.2006, iar OUG 136/2006 la data de 1.01.2007.
Susținerile pârâtului referitoare la acordarea sporului de dificultate pe toată perioada desfășurării activității Comisiei locale de aplicare a legii fondului funciar nu sunt întemeiate, teza a doua a articolului 2 din Legea 236/2006 reglementând modul de stabilire a salariaților și a cuantumului sporului, fără a prelungi termenul indicat în prima teză a articolului. Prin includerea termenului „anual” în definirea modalității de stabilire a persoanelor și a cuantumului drepturilor salariale, legiuitorul a avut în vedere faptul că intervalul vizat se suprapune pe 2 ani bugetari, fiind corelat termenul de acordare a sporului - un an - cu data intrării în vigoare a actului normativ - 6.07.2006, individualizarea celor două elemente trebuind a fi realizată în fiecare din cei doi ani bugetari. Atât timp cât bugetul se aprobă anual, iar sporul de dificultate se stabilește în limitele fondurilor alocate pentru plata salariilor, în raport de faptul că perioada de acordare a beneficiului este cuprinsă între 6.07.2006-6.07.2007, expresia „anual” din teza a doua a articolului vizează modul de îndeplinire a atribuțiilor ordonatorului de credite care are obligația de a individualiza cuantumul sporului și persoanele îndreptățite atât pentru anul 2006 cât și pentru anul 2007.
Argumentele pârâtului în sensul că membrii Comisiilor beneficiază de drepturile suplimentare pentru întreaga perioadă în care își desfășoară activitatea contravin dispozițiilor exprese ale articolului 2 din Legea 263/2006 care stabilesc în mod clar faptul că plata sporului de dificultate se realizează doar pe o durată de 1 an de zile termen care curge de la data intrării în vigoare a legii. Această interpretare este susținută și de modul de redactare al articolului 2 din OUG 136/2006 care cuprinde doar prima teză a articolului 2 din Legea 263/2006, în sensul că prevede perioada de acordare a sporului pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, fără a mai face referire la stabilirea anuală a salariaților și a cuantumului sporului, motivat de faptul că efectele actului normativ s-au produs pe perioada unui singur an bugetar-1.01._07.
În ceea ce privește apărarea referitoare la incidența dispozițiilor articolului 117 din Legea 18/1991, instanța reține că nu este întemeiată, având în vedere faptul că acest articol definește dreptul membrilor Comisiilor de a fi indemnizați pentru activitatea desfășurată, iar Legea 263/2006 și OUG 136/2006 reglementează dreptul salariaților de a beneficia de un spor în raport de salariul cuvenit, motivat de problemele deosebite pe care le implică punerea în aplicare a legii fondului funciar, cele două noțiuni fiind diferite. Atât timp cât legiuitorul a prezumat faptul că dificultățile întâmpinate în exercitarea atribuțiilor de punere în aplicare a legilor fondului funciar pot fi acoperite în cuprinsul unui an de zile, faptul că activitatea actuală a Comisiilor implică efectuarea unor acte clarificate în timp, nu își mai găsește fundament prelungirea acordării unui spor de dificultate, în lipsa identificării elementului de dificultate.
Instanța a înlăturat și apărarea referitoare la admiterea acțiunilor în justiție având ca obiect anularea dispozițiilor de imputare, atât timp cât fundamentul celor două cereri este distinct, părțile dosarelor sunt diferite, iar sentințele pronunțate în dosarele nr._ ,_ ,_ nu sunt irevocabile, neputându-se reține incidența autorității lucrului judecat.
Având în vedere faptul că autoritatea emitentă a procedat la prelungirea termenului stabilit de lege, instanța a reținut faptul că actul a fost emis cu exces de putere, cu depășirea puterii discreționare de care dispune aceasta, cu încălcarea principiului ierarhiei actelor administrative, sancțiunea fiind nulitatea absolută.
În ceea ce privește cel de al treilea motiv și anume încălcarea prevederilor Legii 283/2011 de aprobare a OUG 80/2010 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, având în vedere faptul că reclamanta s-a limitat doar la redarea textului de lege fără a invoca neregularitățile actului administrativ în raport de actul normativ citat, instanța a apreciat motivul ca nefiind întemeiat, partea nefăcând dovada încălcării cuantumului sporurilor acordate pentru luna decembrie 2011.
Împotriva hotărârii a declarat recurs în termen legal primarul comunei Oituz, județul Bacău, formulând critici ce pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, după cum urmează:
Stabilirea salariaților care beneficiază de acest drept și a cuantumului sporului ce se acordă se face anual de către conducătorul instituției implicate în aplicarea dispozițiilor legale privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra proprietății funciare, în limita fondurilor alocate pentru plata salariilor."
Susținerile instanței de fond privind limitarea în timp a efectelor art. II din Legea 263/2006 pentru aprobarea OUG 209/2005, lege completată prin OUG 196/2006 și ca expresia "anual " din teza a doua a articolului vizează modul de îndeplinire a atribuțiilor ordonatorului de credite care are obligația de a individualiza cuantumul sporului și persoanele îndreptățite atât pentru anul 2006 cat si pentru anul 2007, sunt vădit nefondate, deoarece potrivit tezei a II-a din textul menționat anterior "stabilirea salariaților care beneficiază de acest drept și a cuantumului sporului ce se acordă, se face anual, de către conducătorul instituției implicate", rezultând că acordarea acestui spor nu este limitată la termenul de un an de la reglementarea lui; atunci când art. 2 alin. 1 din Legea nr. 263/2002 prevede că salariații care urmează să beneficieze de sporul de dificultate și cuantumul sporului sunt stabilite anual, nu se referă la anul calendaristic sau cel bugetar și la timpul pentru care sunt numite în comisie anumite persoane și implicit și la acordarea sporului pe perioada în care acele persoane fac parte din acele comisii. Activitatea comisiilor este una permanentă până la desființarea lor. De altfel, această concluzie rezultă și din interpretarea logică a acestui text, care vizează compensarea în bani a muncii suplimentare efectuată de membrii acestor comisii atunci când acestea au activitate.
Aceasta este și rațiunea legiuitorului, care a avut în vedere acordarea acestui spor și ulterior trecerii termenului de un an de la . legii, anual, determinat de continuarea activității de constituire și reconstituire a dreptului de proprietate, interpretare evidentă în condițiile în care activitatea de aplicare a legii fondului funciar nu a fost finalizată. Activitatea desfășurată în cadrul Comisiei de fond funciar excede sarcinilor de serviciu ale membrilor comisiei, sporul de dificultate reprezentând contraprestația muncii.
De asemenea, instanța de fond a considerat că nu sunt incidente nici dispozițiile art.117 din Legea nr. 18/1191 (" Pe perioada cât funcționează comisiile comunale, orășenești si municipale, precum și comisiile de lichidare, membrii acestora, încadrați cu contract individual de muncă, se consideră delegați, iar ceilalți membri ai comisiilor primesc o indemnizație ce se va stabili prin regulamentul de aplicare a legii"). În acest sens, consideră că trebuie să i se dea eficiență și acestui text de lege, astfel că din momentul în care s-a stabilit o indemnizație, un spor pentru membrii comisiei de fond funciar aceasta trebuie acordată până la încetarea activității comisiei.
Prin întâmpinare, intimatul P. Județului Bacău a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Motivarea Curții
Examinând sentința recurată, instanța reține următoarele:
Potrivit expunerii de motive pentru adoptarea Ordonanței de urgență nr. 136/2006 din_, privind completarea Legii nr. 263/2006 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 209/2005 pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul proprietății, în vederea susținerii obiectivului de întărire a capacității instituționale din administrația publică locală și centrală este necesară asigurarea unui cadru legal prin care să se elimine inechitățile create prin neacordarea unor drepturi de natură salarială persoanelor care ocupă funcții de demnitate publică, alese sau numite, din administrația publică locală și centrală, implicate în mod direct în organizarea executării în concret a actelor normative din domeniul restituirii proprietăților, în special la nivelul primăriilor, în condițiile în care salariații din subordinea acestora pot beneficia de spor lunar de dificultate.
Potrivit art. I alin.1 din aceeași lege, prin derogare de la prevederile Legii nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, cu modificările și completările ulterioare, persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, alese sau numite, din administrația publică centrală și locală beneficiază lunar de un spor de dificultate de până la 50% din indemnizația corespunzătoare funcției respective sau din salariul de încadrare, în cazul în care sunt implicate în aplicarea legii fondului funciar.
Potrivit prevederilor OUG nr.209/2005, sporul de dificultate de până la 50% din salariu de încadrare se acordă pe o perioadă de un an, de la data intrării în vigoare a legii și numai excepțional în perioada imediat următoare și nu sine die. Această concluzie se desprinde pe baza următoarelor argumente:
Conform Legii nr.330/2009 (anexele III și VI) și a celorlalte legi privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice care au succedat, în nici o anexă nu se mai face vorbire în mod expres despre sporul de dificultate acordat pentru aplicarea prevederilor Legii nr.18/1991.
Mai mult, din interpretarea art. II din Legea nr. 263/2006 pentru aprobarea OUG nr. 209/2005, pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul proprietății, reiese că salariații instituțiilor publice implicate în mod direct în aplicarea legilor fondului funciar, membrii în comisiile constituite în baza art. 12 din Legea nr. 18/1991, beneficiază de un spor lunar de dificultate de până la 50 % din salariul de încadrare, pe o perioadă de un an, calculat de la data intrării în vigoare a prezentei legi, însă, teza a II-a a articolului prevede că stabilirea salariaților și cuantumul sporului ce se acordă se face anual de către conducătorul instituției implicate în activitatea de reconstituire a dreptului de proprietate funciară.
Intenția legiuitorului a fost aceea de a acorda, în perioada imediat următoare adoptării legilor fondului funciar, o recompensă activității suplimentare desfășurată de membrii comisiilor de fond funciar în aplicarea acestor legi, acordarea acestui spor nu este o cerință imperativă a legii, cu alte cuvinte, el nu se acordă automat, sine die, pentru că astfel n-ar mai fi atins scopul legii, anume acela de accelerare a procesului de constituire și reconstituire a dreptului de proprietate funciară, acordarea acestui spor și după 19 ani de la . Legii fondului funciar nu încurajează procesul de aplicarea acestei legi, iar activitatea sporadică desfășurată, în ultimii ani în acest domeniu, nu îndreptățește la primirea lunară a sporului de dificultate.
Deși Legea nr. 330/2009 nu cuprinde expres, în art. 48, printre actele normative care se abrogă la . și dispozițiile art. II ale Legii nr. 263/2006 referitoare la sporul de dificultate, totuși, acestea sunt implicit rămase fără efecte prin . noii legi a salarizării unitare a personalului plătit din fonduri publice.
Cum bine a motivat prima instanță, sporul de până la 50% nu se mai acordă în anul 2010 funcționarilor publici implicați în aplicarea prev. Legii 18/1991 cu modificările și completările ulterioare. Astfel, din interpretarea prevederilor Legii 263/2006 pentru aprobarea OUG nr. 209/2005 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul proprietății, rezultă că acest spor de dificultate de până la 50% din salariul de încadrare se acordă pe o perioadă de un an, de la data intrării în vigoare a legii și numai excepțional în perioada imediat următoare și nu sine die. A proceda altfel, ar însemna a se da o interpretare eronată dispozițiilor legiuitorului, care a avut în vedere să acorde celor îndreptățiți, în primul an de la aplicarea Legi nr. 263/006 un spor de dificultate de până la 50%, iar ulterior, în perioada imediat următoare, numai când se justifică și pentru o activitate susținută.
În raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul-pârât P. C. Oituz în contradictoriu cu intimatul-reclamant P. Județului Bacău împotriva sentinței civile nr.499 din 21 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 24 Mai 2013.
Președinte, C. Ș. | Judecător, L. A. | Judecător, M. N. |
Grefier, F. B. |
Red.sent.O.G.P.
Red.dec.rec.L.A.
Tehnored. V.M./2 ex.
12.06.2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 362/2013. Curtea de Apel BACĂU | Anulare act administrativ. Decizia nr. 4361/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
