Conflict de competenţă. Sentința nr. 3/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 19-02-2013 în dosarul nr. 92/32/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL-
Dosar nr._ Sentința nr. 3/CC/2013
ȘEDINȚA CAMEREI DE CONSILIU DIN 19 FEBRUARIE 2013
PREȘEDINTE - V. P. - judecător
- M. V. - grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare conflictul negativ de competență ivit în cauza privind pe contestatoarea S.C. M. W. S.R.L. și intimata Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Bacău.
Procedura a fost legal îndeplinită, fără citarea părților.
Nemaifiind alte probe de administrat, instanța a trecut la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra cauzei civile de față;
Examinând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Moinesti sub nr.3216/_, reclamanta . în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii a formulat contestație la titlu împotriva titlului executoriu nr._ din 29.06.2012 și contestație la executare împotriva somației nr. 4/_ /8213.
Prin sentința civila nr.3418 din 21.11.2011 Judecătoria Moinești a admis excepția lipsei competentei teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău secția a II-a Civilă.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre instanța a avut în vedere întâmpinarea pârâtei prin care a invocat excepția necompetenței materiale ( și nu excepția necompetenței teritoriale față de dispozițiile art. 188 alin. (2) Cod procedură fiscală, coroborată cu art. 2 pct.1 lit. d) Cod procedură civilă.
Prin sentința civilă 167/23 ianuarie 2013 Tribunalul Bacău a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Moinești. A constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat orice procedură și a înaintat dosarul la Curtea de Apel Bacău pentru a hotărî asupra conflictului negativ de competență.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Pârâta a emis în sarcina reclamantei somația nr.4/_ /8213 pentru suma de 36.219 lei reprezentând TVA și dobânzi și penalități de întârziere aferente în baza titlului executoriu nr._, la baza individualizării sumei de plata stând decizia de impunere nr.296 din 31.05.2012 si Decizia nr._/2/23.06.2012.
Conform art. 141 alin. 2 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală un titlu de creanță devine titlu executoriu de la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul fiscal competent ori în alt mod prevăzut de lege.
Conform art. 172 alin.1 alin.3 si alin.4 din același act normativ, contestația la executare poate fi făcută împotriva oricăror acte de executare precum și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, iar în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanța judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o alta procedură prevăzută de lege, contestația urmează a se introduce la instanța judecătoreasca competentă.
De asemenea obiectul contestației la executare poate viza contestația la executare propriu-zisă și contestația la titlu (art. 399-400 Cod procedură fiscală ) acesta din urmă vizând lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu și care se introduce la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută.
Însă dacă o asemenea contestație vizează un titlu executoriu ce nu emană de la un organ de jurisdicție, competenta de soluționare aparține instanței de executare, instanță care conform art. 373 ind. 1 (2) Cod procedură civilă este judecătoria in circumscripția căruia se va face executarea în speță Judecătoria Moinești.
Instanța mai reține faptul că potrivit art. 205 Cod procedură fiscală cel care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, poate formula contestație administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, poate formula contestație împotriva titlului de creanță precum și împotriva altor acte administrativ fiscale, contestația fiind o cale administrativă de atac care nu înlătură dreptul la acțiune.
Potrivit art. 209 Cod procedură fiscală contestațiile pot fi formulate împotriva deciziilor de impunere, împotriva actelor administrativ fiscal asimilate deciziilor de impunere, deciziilor pentru regularizarea situațiilor emise în conformitate cu legislația în materie vamală a măsurii de diminuare a pierderii fiscale stabilită prin dispoziție de măsuri,
stabilindu-se și organele competente a soluționa aceste contestații, altele decât organele fiscale emitente, cu excepția altor acte administrativ fiscale, care se soluționează de organele fiscala emitente.
Deasemeni, conform art. 210 în soluționarea contestației organul competent se pronunță prin decizie sau dispoziție care este definitivă în sistemul cauzelor administrative de atac, doar aceste decizii sau dispoziții putând fi atacate de contestator, la instanța judecătorească de contencios administrativ competent în condițiile art. 10 alin. (10) din Legea nr. 554/2004.
Potrivit art. 10 alin (1) din Legea nr.554/2004, instanțele de contencios administrativ soluționează litigiile care au ca obiect actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale județene și cele centrale, precum și cele care privesc taxe, impozite, contribuții, datorii vamale, precum si accesoriile acestora, în categoria actelor administrativ fiscale intrând deciziile (dispozițiile emise de organele enunțate mai sus în soluționarea contestațiilor introduse împotriva titlurilor de creanță, și împotriva altor acte administrativ fiscale pe cale administrativă de atac ( art. 205 și art. 218 (2) din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală).
Ori, în speță nu s-a făcut dovada emiterii unor decizii (dispoziții) în soluționarea unor eventuale contestații formulate de către reclamantă împotriva deciziei de impunere nr. 296/31.05.2012 și deciziei nr._/2/23.06.2012.
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului reține următoarele:
Contestatoarea a formulat contestație la executare prin care a solicitat anularea titlului executoriu și somația emisă în baza acestuia.
Din conținutul titlului executoriu rezultă că acesta a fost emis pentru obligații fiscale stabilite anterior emiterii acestuia prin actele administrativ fiscale, respectiv decizia de impunere 296/13.05.2012 și decizia_-2 din 23.06.2012.
Așadar, drepturile de creanță puse în executare prin titlul executoriu contestat sunt stabilite prin acte administrativ fiscale și doar acestea pot fi contestate potrivit Titlului IX din Codul de procedură fiscală.
Potrivit art. 141 alin. 1 din Codul de procedură fiscală, executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent, iar potrivit alin. 11, în titlul executoriu emis, potrivit
legii, de organul de executare prevăzut la alin. (1) se înscriu toate creanțele fiscale neachitate la scadență, reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat, precum și accesoriile aferente acestora, stabilite în condițiile legii. Cu excepția cazului în care prin lege se prevede că un înscris constituie titlu executoriu, niciun titlu executoriu nu se poate emite în absența unui titlu de creanță în baza căruia se stabilesc, în condițiile legii, creanțe fiscale principale sau accesorii.
Potrivit art. 172 alin. 3 din Codul de procedură fiscală, contestația (la executare) poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că titlul executoriu este actul emis de organul de executare în procedura executării silite cu rol de informare a debitorului cu privire la drepturile de creanță ce urmează a fi executate și care abilitează organul de executare de a executa silit numai acele creanțe fiscale stabilite anterior emiterii titlului executoriu prin actele administrativ fiscale, și care este supus controlului judecătoresc pe calea contestației la executare fie sub aspect formal, fie sub aspectul caracterului executoriu al titlurilor de creanță în baza cărora a fost emis sau al stingerii, în tot sau în parte, a drepturilor de creanță menționate de organul de executare în titlul executoriu și stabilite anterior emiterii titlului executoriu prin titlul de creanță.
Așadar, chiar dacă societatea contestatoare a denumit cererea sa contestație la titlu, aceasta se referă la actul emis în procedura de executare silită, caz în care competența aparține judecătoriei, și nu la titlul de creanță a cărei procedură de contestare, după epuizarea contestației administrative, aparține instanței de contencios administrativ, potrivit dispozițiilor speciale de competență, titlul executoriu putând fi contestat la instanța de contencios administrativ doar în condițiile în care prin chiar acest act sunt stabilite drepturile de creanță pretinse și legea nu prevede o cale specială de contestare.
De altfel contestatoarea menționează în chiar cuprinsul contestației că a declanșat procedura de contestare a actului administrativ fiscal care este valorificat prin titlul executor contestat și care constituie temeiul invocat de aceasta pentru anularea titlului executoriu.
În consecință, față de cele ce preced, constatând existența conflictului de competență, instanța va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Moinești.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe contestatoarea S.C. M. W. S.R.L., cu sediul în Comănești, ., județul Bacău și intimata Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Bacău, cu sediul în Bacău, .. 1 – 3, județul Bacău, în favoarea Judecătoriei Moinești.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.02.2013.
Președinte, V. P. | ||
Grefier, M. V. |
red. sent. V.P.
V.M./4 ex.
06.03.2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 847/2013. Curtea de Apel BACĂU | Pretentii. Decizia nr. 4567/2013. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
