Pretentii. Decizia nr. 1903/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1903/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 09-05-2013 în dosarul nr. 591/110/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ DECIZIE Nr. 1903/2013
Ședința publică de la 09 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE Olguța L. T.
Judecător M.-G. B.
Judecător C. Ș.
Grefier M. A.
**********************************
Pe rol fiind soluționarea recursului în materia contenciosului administrativ și fiscal declarat de recurenta Administrația Finanțelor Publice a municipiului Bacău împotriva sentinței civile nr. 1440/10.10.2012 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, în contradictoriu fiind cu intimatul-reclamant G.-C. V., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă intimatul-reclamant G.-C. V., reprezentat de dl. avocat T. B. C., în baza împuternicirii avocațiale ./_/09.05.2013, lipsă fiind recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice Bacău.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că în cauză a promovat recurs Administrația Finanțelor Publice a municipiului Bacău, recurs care este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei judiciare de timbru în temeiul art.17 din Legea nr.146/1997.
Totodată, nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată.
Intimantul - reclamant, prin avocat dl. T. B. C., având cuvântul, solicită respingerea recursului promovat de recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice a municipiului Bacău ca nefondat și menținerea sentinței civile nr. 1440/10.10.2012 ca legală și temeinică. De asemenea, învederează instanțeiu că solicită cheltuieli de judecată.
Dezbaterile fiind terminate, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului de față, în materia contenciosului administrativ, constată următoarele:
Administrația Finanțelor Publice a municipiului Bacău, a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 1440/10.10.2012 a Tribunalului Bacău, dată în dosarul nr._, prin care s-a admis acțiunea formulată de reclamant și s-a dispus obligarea la restituirea sumei de 1470 lei, reprezentând taxă poluare.
Solicită casarea sentinței civile recurate în temeiul art. 304 punctul 9 din Codul de procedură civilă, caz în care hotărârea pronunțata este lipsită de temei legal ori a fost data cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Potrivit art. 304 din Codul de procedură civilă, recursul declarat împotriva unei hotărâri care. potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevăzute la art. 304, instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele.
În fapt, prin cererea ce face obiectul prezentei cauze, reclamantul a solicitat restituirea sumei de 1470 lei, reprezentând taxă pe poluare pentru autoturismul achiziționat din Uniunea Europeană.
Tribunalului Bacău a soluționat greșit cauza.
Nu a fost introdusă în cauză Administrația Fondului pentru Mediu.
Art. 6 din Hotărârea nr. 686/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.U.G. 50/2008 privind instituirea taxei de poluare prevede că, atunci când taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule plătită in perioada 1 ian. 2007 - 30 iunie 2008 (...) este mai mare decât taxa de poluare rezultata prin aplicarea prevederilor O.U.G. 50/2008, calculată in lei la cursul de schimb valutar aplicabil la momentul înmatriculării autovehiculului în România, contribuabilul poate solicita restituirea sumelor reprezentând diferența de taxa plătită.
Arată că în IFOGRAMA nr. 5899 / 26.06.2008, transmisă de Reprezentanta Permanentă a Românilor pe lângă Uniunea Europeană - Bruxelles se arată că expertul D.G. TAXUD a menționat că prevederile proiectului de norme metodologice privind taxa de poluare, transmis în data de 25.06.2008, formă aprobată de Guvernul României, sunt conforme cu criteriile europene.
Art. II din Ordonanța de Urgență nr. 7 din 18.02.2009, publicată în M.Of. nr. 103/19.02.2009, prevede că ,,pentru autovehiculele achiziționate în vederea înmatriculării în România înainte de data de 15 decembrie 2008 și care nu au fost înmatriculate în România până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se aplică nivelul taxei pe poluare pentru autovehicule prevăzut în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50 / 2008, cu modificările ulterioare, în vigoare până la data publicării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 208 / 2008.
Pentru autovehiculele achiziționate în vederea înmatriculării în România înainte de data de 15 decembrie 2008 și care au fost înmatriculate în România ulterior acestei date, cu piața taxei pe poluare pentru autovehicule calculate potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50 / 2008, cu modificările ulterioare, diferența dintre taxa plătită și taxa stabilită potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50 /2008, cu modificările ulterioare, în vigoare până la data publicării Ordonanței de urgență a Guvernului ne. 208 / 2008, se restituie, la cerere, în termen de 45 de zile de la data depunerii cererii de restituire însoțite de documentația necesară.
În drept, invocă dispozițiile OUG nr. 50/2008, OUG nr. 7/2009 și Codul de procedură civilă.
Solicită judecata lipsă.
Intimatul nu a depus întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța de recurs reține următoarele:
Recursul este neîntemeiat.
Pe aspecte procedurale invocate de recurentă, susținerea necesității introducerii în cauză a Administrației Fondului pentru Mediu apare ca neîntemeiată, din moment ce raportul de drept fiscal s-a stabilit între organul fiscal care a încasat taxa de poluare și cea care a plătit-o, fiind fără relevanță destinația sumelor încasate cu acest titlu, stabilită de Guvernul României; cum nu contează de unde a luat banii reclamanta pentru plata taxei, tot la fel nu contează ce a făcut Guvernul României cu această sumă, relevant în speță fiind că raportul juridic de plată ( de drept substanțial) s-a stabilit între reclamantă și recurentă, care au în mod necesar și calitatea de părți în prezenta cauză.
Pe fondul cauzei, o taxă internă este contrară Tratatului Comunității Europene numai dacă nu constituie o taxă internă, ci este o taxă cu efect echivalent taxelor vamale și numai dacă, deși taxa constituie o taxă internă, totuși aceasta este percepută diferențiat și discriminatoriu între produsele de producție internă și cele de producție externă și care sunt importate în România.
În acest sens Curtea de Justiție a Uniunii Europene a decis în cauza C-402/09 că taxa de poluare ce se aplică cu ocazia primei înmatriculări instituită de legea română este contrară dreptului Uniunii.
Invocarea de către recurentă a principiului tempus regit actum nu poate fi primită, din moment ce modificările aduse în timp OUG nr. 50/2008 prin O.U.G nr. 7/2009 și chiar prin Legea nr. 9/2012, nu au fost unele de substanță, menținând discriminarea între autoturismele second hand înmatriculate deja în România și cele importate din state membre U.E. ori amânând aplicarea în timp a criteriilor care diminuau sau făceau să dispară diferența de tratament între autoturismele deja înmatriculate în România și cele importate din state membre U.E.
Nu au relevanță în acest sens aprecierile experților europeni, hotărârile CJUE fiind obligatorii pentru instanțele naționale.
Taxa introdusă de OUG nr. 50/2008, cu modificările și completările ulterioare și menținută de O.U.G. nr. 7/2009 și de Legea nr. 9/2012 nu reprezintă o taxă vamală sau cu efect echivalent, ci reprezintă o taxă internă, însă orice taxă internă trebuie să fie nediscriminatorie, aspect de care legislația română nu a ținut cont și care a stat la baza cauzei C-402/09, decizie care a statuat de principiu și care este aplicabilă indiferent de modificările interne de formă ale reglementărilor care introduc sau mențin taxe interne discriminatorii între produsele naționale și cele importate din state U.E..
Întrucât recurenta a căzut în pretenții, instanța va admite cererea de acordare cheltuieli în parte și va obliga recurenta la plata către intimatul-reclamant a sumei de 300 lei, reprezentând onorariu avocat (filele 8 – 9 din dosar), aceasta fiind suma obișnuită pe care instanța de recurs o acordă în astfel de cazuri.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice a municipiului Bacău, cu sediul în loc. Bacău, .. 33, jud. Bacău, împotriva sentinței civile nr. 1440/10.10.2012 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, în contradictoriu fiind cu intimatul-reclamant G.-C. V., cu domiciliul în Bacău, .. 4, Vila 3, ., ca nefondat.
Obligă recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice a municipiului Bacău, cu sediul în loc. Bacău, .. 33, jud. Bacău la suma de 300 lei cheltuieli de judecată către intimatul-reclamant G.-C. V..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 09 mai 2013.
Președinte, Olguța L. T. | Judecător, M. G. B. | Judecător, C. Ș. |
Grefier, M. A. |
Red. sent. fond M. O.
Red/tehnored. decizia recurs C. Ș.
Tehnored. MA /17.05.2013/ 2 ex.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 746/2013.... | Pretentii. Decizia nr. 107/2013. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
