Pretentii. Decizia nr. 2851/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2851/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 05-09-2013 în dosarul nr. 4924/103/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 2851/2013
Ședința publică de la data de 05 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. S.
Judecător L. M.
Judecător M. V. C.
Grefier A. V.
****************************************************
La ordine a venit spre soluționare recursul civil promovat de recurenta-pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice N. în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice B. împotriva sentinței civile nr.273/CF din 18.02.2013, pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosarul cauzei intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, (înregistrată la instanță la data de 05.07.2013), după care:
Instanța constată că recursul promovat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice N. în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice B. este la primul termen de judecată, iar în ce privește regularitatea acestuia, constată că este declarat și motivat în termen legal și scutit de plata taxei de timbru în temeiul art.17 din Legea nr.146/1997. Totodată, nemaifiind chestiuni prealabile sau cereri de formulat și având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art.242 pct.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată, păstrând-o în pronunțare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra recursului de față, în materia contenciosului administrativ, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului N. sub nr._ reclamanta M. L., în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B. și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei de 1.232 lei,achitată cu titlu de taxă pentru emisii poluante, precum și a dobânzii fiscale aferente calculate potrivit art. 124 Cod procedură fiscală.
În motivarea acțiunii s-a arătat că a achiziționat un autoturism second-hand, ,provenit din Uniunea Europeană ( unde a fost înmatriculat inițial )și pentru a putea înmatricula acest autovehicul în țară, a fost obligată să achite o taxă în cuantum de 1.232 lei ,conform dispozițiilor legii 9/2012.
Reclamanta a susținut, în esență, că taxa percepută în temeiul legii 9/2012, este contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Uniunii Europene, care interzice statelor membre să aplice, direct sau indirect, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Având în vedere prioritatea aplicării normelor dreptului comunitar față de dreptul național, consacrată de art. 11 și 148 din Constituție, de Legea nr. 157/2005 și de Curtea de Justiție a Comunităților Europene, se solicită a se constata natura discriminatorie a taxei achitată de reclamantă și a se dispune restituirea sumei și a dobânzii fiscale aferente .
Prin sentința civilă nr. 273/CF/18.02.2013, pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, s-a admis acțiunea reclamantei, precum și cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, în sensul că a fost obligată pârâta A.F.P. Piatra N. să restituie reclamantei suma de 1.232 lei, reprezentând taxă de poluare, cu dobânda fiscală, prevăzută de art. 124 alin.2 raportat la art. 70 Cod procedură fiscală .De asemenea a fost obligată chemata în garanție să asigure pârâtei sumele necesare restituirii .
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că taxa a fost percepută în baza unor dispoziții legale care încalcă dispozițiile art. 90 din T.F.U.E., sens în care s-a pronunțat și CJUE în mai multe decizii, printre care Cauza C – 402/09 T. vs. Statul Român Justiție, în care s-a reținut că taxa pe poluare instituită prin O.U.G. nr.50/2008, încalcă dispozițiile art.110 din TFUE, în condițiile în care discriminează autovehiculele introduse în țară față de cele aflate deja pe piața națională, care nu au fost supuse taxei pe poluare și că art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Tribunalul a avut în vedere că taxa achitată de reclamantă a fost percepută în temeiul dispozițiilor Legii nr. 9/2012 și, procedând la analiza acestor dispoziții din legislația internă prin raportare la dispozițiile din dreptul comunitar, a stabilit că, reglementarea națională, respectiv legea nr. 9/2012, în forma modificată prin OUG nr. 1/2012 ( care suspendă aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. (i), art. 4 alin. 2 și art. 5 alin.1 din Legea 9/2012), menține discriminarea constatată de CJUE în cauzele T. vs. Statul Român și N. vs.. Statul Român între proprietarii de autovehicule înmatriculate deja în România și cei care înmatriculează autovehicule ce au fost înmatriculate anterior într-un stat membru al Uniunii Europene.
În aceste condiții, instanța de fond a constatat că suma plătită de reclamantă se impune a fi restituită, iar pentru repararea integrală a prejudiciului, se impune și acordarea dobânzii fiscale, calculată conform art. 124 alin.2 raportat la art. 70 Cod procedură fiscală .
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice B., care a invocat nelegalitatea soluției pentru motive încadrabile în dispozițiile art. 304 pct. 9 și 304 ind. 1 Cod procedură civilă.
Concret, recurenta susține că instanța de fond nu a avut în vedere că taxa în discuție a fost percepută legal, în temeiul unei reglementări interne care nu contravine normelor de drept comunitar, respectiv Legea nr. 9/2012, care a înlăturat discriminarea constatată anterior de CJUE în cauzele menționate de instanța de fond .
Mai arată recurenta că nu se poate reține în speță că taxa impusă reclamantului ar încălca dispozițiile art. 30 din TCE, după cum nu se poate reține incompatibilitatea legii interne – OUG 50/2008 cu dispozițiile art. 110 din Tratat, invocând, în susținere, practica CJUE ( Cauzele Brzezinski, Nadasdi și N. etc.)
Ultima critică se referă la acordarea greșită a dobânzii fiscale, recurenta considerând că nu se află în culpă pentru situația creată.
Analizând sentința recurată, sub aspectul criticilor formulate și în raport de dispozițiile legale incidente, curtea constată nefondat recursul, pentru următoarele argumente:
Taxa pe poluare a fost introdusa prin OUG nr. 50/2008, care a suferit modificări prin OUG nr. 108/2008, OUG nr. 208/2008, OUG nr. 117/2009, OUG nr. 118/2010.
OUG 50/2008 a fost abrogata prin legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, act normativ in vigoare la data la care reclamantul s-a adresat paratei cu cererea de restituire a taxei.
Potrivit art.1 din OUG 1/2013, aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule se suspendă până la 1 ianuarie 2013.
Rezultă, așadar că în prezent ca urmare a suspendării dispozițiilor alin.2 a art. 4 din lege, taxa este datorata numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare in România, nu și pentru cele care au fost deja înmatriculate in România și care sunt deja in circulație.
În acest context, instanța de fond a stabilit în mod temeinic și justificat că taxa impusă prin Legea 9/2012, modificată prin OUG 1/2013 menține discriminarea constatată de CJUE în cauzele T. vs. Statul Român și N. vs.. Statul Român, dispoziția legală internă fiind contrară art. 110 din TFUE.
O atare analiză este recunoscută în jurisprudența Curții Europene de Justiție de la Luxemburg în competența instanței interne, care poate lăsa neaplicată norma internă dacă prin aplicarea teoriei actului clar sau a teoriei actului clarificat, constată că norma comunitară nu permite aplicarea respectivei norme interne.
C.J.U.E. a reținut că art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Argumentele instanței europene, care au determinat concluzia Curții, deși raportate la forma inițială a O.U.G. nr.50/2008, anterioară datei de 14 decembrie 2008, nu țin de criteriile folosite de legiuitorul român pentru determinarea taxei pe poluare, pe care le declară corespunzătoare și conforme dreptului comunitar (Paragraf 47 din cauza 402/09), ci de efectul descurajant al unei asemenea taxe, în sine, pentru importul autovehiculelor de ocazie.
Ca atare, independent de criteriile de determinare, de cuantumul taxei și de scopul pentru care o asemenea taxă a fost instituită, Curtea a considerat că o asemenea taxă are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fiind contrarie art.110 TFUE.
Această opinie a Curții de Justiție a fost confirmată și prin hotărârea pronunțată în Cauza C-263/10 – N. împotriva României, în care au fost analizate reglementările ulterioare, care au modificat O.U.G. 50/2008, respective O.U.G. nr. 208/2008, nr. 218/2008 și nr. 7/2009, curtea stabilind că toate versiunile de modificare a O.U.G. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt grevate de o asemenea sarcină fiscală .
Având în vedere dispozițiile prevăzute de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României și ținând seama de principiile și regulile desprinse din hotărârea Curții de Justiție în cauza Simmenthal II din anul 1978, unde s-a decis că, eficiența deplină a dreptului comunitar ar fi afectată, dacă o regulă de drept intern ar putea împiedica o instanță, care are pe rol o problemă de drept comunitar, să nu o poată tranșa, s-a statuat că "orice judecător național, sesizat în cadrul competentei sale, are obligația de a aplica integral dreptul comunitar si de a proteja drepturile pe care acesta le conferă particularilor, lăsând neaplicată orice dispoziție, eventual contrară a legii naționale".
În astfel de situații, Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( CJCE, cazul nr. 68/79 Hans J. I/S contre Ministère danois des impôts . cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și I. Németh parag. 61-70).
Argumentele anterior expuse își mențin valabilitatea și în cazul taxei pentru emisiile poluante, reglementată de Legea 9/2012, modificată prin OUG 1/2013, astfel că instanța de fond s-a pronunțat în mod legal în sensul admiterii cererii de restituire a taxei.
În ce privește dobânda acordată de instanța de fond, Curtea constată următoarele:
Potrivit jurisprudenței C.J.U.E., regulile privind rambursarea sumelor prelevate cu încălcarea dreptului comunitar sunt regulile naționale.
În ceea ce privește dobânzile la sumele de restituit sau de rambursat de la buget, art. 124 alin. (1) Cod procedură fiscală prevede că acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor, din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau art. 70, după caz.
Procedura de restituire a sumelor achitate de un contribuabil care urmare a aplicării eronate a prevederilor legale este reglementată, așa cum s-a precizat și mai sus de art. 117 alin.1, lit. d din codul de procedură fiscală, precum și de Ordinul MFP 1899/22.12.2004.
Coroborând prevederile art. 124 alin.1 și art. 70 din codul fiscal, Curtea reține că organul fiscal trebuie să achite contribuabilului dobândă din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile prevăzut pentru organul fiscal să soluționeze contestația/ cererea de restituire adresată de contribuabil, de la această dată datorând dobânda fiscală, soluția fondului fiind legală și sub acest aspect.
Față de considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin.(1), raportat la art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, curtea va respinge recursul de față, ca nefondat .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul promovat de recurenta-pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice N. în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice B. în contradictoriu cu intimata-reclamantă M. L. și cu intimata-chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu împotriva sentinței civile nr.273/CF din 18.02.2013, pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 05 septembrie 2013.
Președinte, V. S. | Judecător, L. M. | Judecător, M. V. C. |
Grefier, A. V. |
Red.sent.L.E.F.
Red.dec.rec. V.S. 04.10.2013
Tehno.red.dec.rec.A.V.04.10.2013
2ex
| ← Pretentii. Decizia nr. 1381/2013. Curtea de Apel BACĂU | Pretentii. Decizia nr. 995/2013. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
