Pretentii. Decizia nr. 995/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 995/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 07-03-2013 în dosarul nr. 6099/110/2011
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE NR. 995/2013
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 07 MARTIE 2013
COMPLETUL COMPUS DIN:
PREȘEDINTE V. S.
JUDECĂTOR OLGUȚA L. T.
JUDECĂTOR M. G. C.
GREFIER V. Z.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul formulat de recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice Onești împotriva sentinței civile nr. 942/30.05.2012 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._ /2012, în contradictoriu cu intimatul-reclamant C. D., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică atât la prima, cât și la a doua strigare s-a constatat lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată că recursul este declarat și motivat în termen, legal scutit de plata taxei judiciare de timbru potrivit art. 17 din Legea 146/97.
Prin cererea de recurs s-a solicitat judecata în lipsă.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
Constată că prin sentința civilă nr.942/30 mai 2012,pronunțată de Tribunalul Bacău, s-a admis excepția inadmisibilității cererii de anulare decizie calcul taxă poluare.
S-a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul C. D., în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE ONEȘTI, cum a fost precizată.
S-a respins ca inadmisibilă, cererea de anulare decizie de calcul taxă poluare.
A fost obligată pârâta A.F.P. Onești să restituie reclamantului suma de 7200 lei, reprezentând taxă de poluare, cu dobânda fiscală aferentă, calculată conform art.124 Cod procedură fiscală.
A fost obligată pârâta AFP Onești la plata sumei de 43,3 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a da această soluție, a reținut tribunalul că reclamanta a achiziționat din spațiul Uniunii Europene un autovehicul marca WOLKSVAGEN TIP SHARAN cu nr. de omologare AF11143B11C78E4/2008
Pentru a-l putea înmatricula în România, a fost obligată să achite o taxă de poluare de 7200 lei, calculată conform deciziei de calcul nr._/2 din 28.10.2011 emisă de AFP Onești și achitată cu chitanța . nr._ din 28.10.2011.
Ulterior, a solicitat pârâtei restituirea taxei de poluare, considerând că nu datorează această taxă și că încasarea ei este contrară prevederilor Tratatului Comunității Europene, însă cererea i-a fost respinsă de pârâtă.
Ca atare, reclamanta s-a adresat instanței de judecată.
Față de situația de fapt reținută și de excepțiile invocate de părți și din oficiu, în temeiul art.137 Cod procedură civilă, instanța a soluționat cu prioritate excepțiile, ce fac de prisos soluționarea cauzei pe fond.
Referitor la excepția inadmisibilității pct.1 din acțiune, invocată din oficiu instanța a reținut că decizia de calcul taxă poluare nu poate fi contestată direct la instanță, ci, conform art.205-206 Cod procedură fiscală la organul emitent.
Pentru aceste motive, instanța a admis excepția inadmisibilității cererii de anulare decizie calcul nr._/2 a AFP Onești și va respinge această cerere, ca inadmisibilă.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a constatat întemeiată cererea de restituire a taxei de poluare, cu dobânda legală, de către pârâta AFP Onești pentru următoarele considerente:
OUG nr. 50/2008 a instituit, începând cu data de 01 iulie 2008, o taxa de poluare ce trebuie plătită cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România.
OUG nr. 50/2008 a suferit mai multe modificări ulterioare, prin OUG 208/04 decembrie 2008, OUG nr. 218/10 decembrie 2008, OUG nr. 7/18 februarie 2009, Legea nr. 329/05 noiembrie 2009 și OUG nr. 117/2009.
Începând cu data de 01 ianuarie 2007, România a aderat la Uniunea Europeană și s-a obligat să respecte ,,acquis-ul comunitar", care include și dispozițiile Tratatului privind Uniunea Europeana.
Art. 11 din Constituția României, prevede că statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu buna credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
Ca urmare a ratificării Tratatului de aderare a Republicii Bulgaria și a României la Uniunea Europeană, art. 148 din Constituția României stabilește că prevederile Tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate fața de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, revenind Parlamentului, Președintelui României, Guvernului și autorității judecătorești obligația de garantare a îndeplinirii obligațiilor rezultate din actul aderării.
Fața de această dispoziție constituțională și de efectul direct al dreptului comunitar, revine instanțelor interne obligația de a evalua conformitatea legislației române cu dispozițiile din dreptul comunitar.
Astfel, prin hotărârile Curții de Justiție a Comunităților Europene din 09 martie 1978, data în cauza Administratione delle finanze dello Stato/Simmenthal Cl06/77 și în cauza C./Enel s-a statuat că judecătorul național însărcinat să aplice, în cadrul competenței sale, dispozițiile dreptului comunitar, are obligația de a asigura efectul deplin al acestor norme, lăsând la nevoie, pe proprie răspundere neaplicată orice dispoziție contrară a legislației naționale, chiar ulterioară făra a solicita sau aștepta eliminarea prealabila a acesteia pe calea legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional.
Tot astfel, în cauza C./Enel, Curtea a stabilit că legea națională, care se îndepărtează de tratat, nu ar putea să duca la anularea lui, data fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul său de lege comunitară și fără ca baza legală a comunității însăși să fie pusă la îndoială.
Dispozițiile art.90 par.1 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene prevede că nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect, produselor naționale similare.
Aceasta dispoziție comunitară apare și în art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene, dupa . Tratatului de la Lisabona, cu același conținut ca cel al art. 90 din TCE.
Instanța națională este chemată să analizeze în ce măsură modul de calcul al taxei introdusă prin OUG nr.50/2008 asigură neutralitatea, egalitatea unei taxe impuse unui autovehicul secod-hand, ce urmează a fi înmatriculat prima dată în România, cu taxa reziduală a unui autovehicul similar (ca grad de depreciere și motorizare) deja înmatriculat în România.
CJUE s-a pronunțat cu privire la modul de verificare a neutralității unui asemenea taxe în materia autovehiculelor second-hand în cauza C-47/1988 Comisia/ Danemarca.
Conform unei jurisprudence CJUE constante, există o încălcare a art. 110 TFUE atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a texei incorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național (cauzele C-345/93 Nunes Tadeu, C-393/98 Gomez Valente, C-101/00 Tulliasianies și Siilin).
În România, taxa de poluare nu este percepută pentru autoturisme deja înmatriculate în România, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, dupa aducerea lor în țară.
Această taxă a fost introdusă în Codul fiscal prin Legea nr. 343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitatea de la 01 ianuarie 2007, initial pentru autovehicule, iar dupa modificarea Legii nr. 343/2006, prin OUG nr. 110/2006 a fost restransă, conform dispoziților art. 214 ind.1 Cod Fiscal, OUG nr.50/2008 a abrogat art. 214 ind.1 din Codul fiscal, stabilind noi condiții pentru perceperea acestei taxe.
Acest act normativ are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate din state membre UE.
Curtea s-a pronunțat, în cauzele conexate C-290/05 Akos Nadasdi și C-333/05 I. N., ca art. 90TCE nu urmărește să împiedice un stat membru să introducă noi impozite sau să modifice cota sau baza impozabilă a impozitelor existente, însă se opune introducerii de noi taxe interne care descurajează importul de produse din statele membre în raport cu produsele de pe piața națională.
Recent, Curtea s-a pronunțat prin hotărârea din 03 iunie 2010 în cauza Kalinchev (C-2/2009) cu privire la caracterul discriminator al accizei impuse de statul bulgar autovehiculelor importate din state UE, arătând că există o încălcare a art. 110 primul paragraf TFUE, atunci când impozitul (în sensul de taxă internă) aplicat produsului de import și cel aplicat produsului național similar sunt calculate diferit și după metode diferite, care conduc, fie chiar și în cazuri limitate, la un impozit mai mare aplicat produsului de import.
Cu privire la caracterul indirect discriminatoriu al taxei de poluare, reglementat de OUG 50/2008 CJUE s-a pronunțat recent prin Hotărâre în cauza C-402/2009, T. versus Statul român, prin care a apreciat că dreptul Uniunii se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru național, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alt stat membru, fără a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Dacă în cauza T. versus Statul român, Curtea s-a pronunțat doar cu privire la forma inițială a OUG 50/2008, ulterior, prin Hotărârea pronunțată în cauza C-263/10 - I. N. versus Statul român, a avut în vedere toate formele ulterioare ale OUG 50/2008 și a respins cererea statului român de limitare în timp a efectelor hotărârii Curții, ceea ce înseamnă că hotărârile N. și T. se aplică retroactiv și lipsesc de temei juridic prelevarea taxei de poluare în perioada 01 iulie 2008- 31 decembrie 2010.
Ca atare, în viziunea Curții, toate variantele OUG nr. 50/2008 sunt incompatibile cu prevederile art. 110 par.1 din TFUE.
În concluzie, taxa de poluare achitată de reclamant este incompatibilă cu prevederile art. 110 par. 1 din TFUE.
Efectul direct al dreptului comunitar impune și autorităților naționale inclusiv pârâtei să aplice dreptul comunitar cu prioritate, ori de câte ori constată că dreptului național are dispoziții contrare normelor obligatorii ale dreptului comunitar.
În ceea ce privește dobânda legală fiind vorba de o taxă fiscală, dobânda legală este cea prevăzută de art.120 al.7 din Codul de procedură fiscală și nu cea prevăzută de OG 9/2000.
Potrivit art.124 al.1 și 2 Cod procedură fiscală, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut de art.117 al.2 sau art.70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor, iar nivelul dobânzii este cel prevăzut la art.120 al.7 Cod procedură fiscală și se suportă din același buget din care se restituie sau se rambursează sumele solicitate de plătitor.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă,instanța, având în vedere că reclamantul a făcut dovada cheltuielilor de judecată efectuate, a obligat pârâta AFP Onești la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa de timbru și timbru judiciar .
Împotriva hotărârii tribunalului a formulat recurs Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Onești, care a criticat-o sub aspectul faptului că acțiunea este inadmisibilă deoarece nu a fost formulată plângere prealabilă; în mod greșit instanța a reținut că dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne ale statelor membre ale Uniunii Europene.
Arată recurenta că OUG nr.50/2008 a intrat în vigoare la data de 1.07.2008 iar în conformitate cu prevederile art.5 din OGnr.92/2003 privind Codul de pr. Fiscală Organul fiscal este obligat să aplice unitar prevederile legislației fiscale pe teritoriul României, urmând stabilirea corectă a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat.
A mai arătat recurenta că în mod greșit a fost obligată la plata dobânzii fiscale.
Analizând recursul sub aspectul criticilor formulate, în raport de actele existente și de dispozițiile legale naționale și comunitare, incidente în cauză, Curtea constată că acesta este neîntemeiat, pentru considerentele ce vor urma:
Cu privire la motivul de recurs referitor la neîndeplinirea procedurii prealabile, instanța de recurs îl găsește neîntemeiat, considerând că s-a solicitat restituirea unei sume plătită ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale, în temeiul art.117 alin.1 din Cod procedură fiscală, astfel că nu se impunea parcurgerea procedurii prealabile prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004.
În acest sens s-a pronunțat și ÎCCJ prin Decizia nr.24/14 noiembrie 2011 prin care s-au admis recursurile în interesul legii formulate de Procurorul general al Parchetului de pe lângă ÎCCJ, Colegiul de conducere al Curții de Apel Iași și Colegiul de conducere al Curții de Apel Cluj.
Cu privire la critica privind fondul cauzei, instanța de recurs reține că în mod corect instanța de fond a reținut că efectul direct al dreptului comunitar impune aplicarea dreptului comunitar cu prioritate, ori de câte ori se constată că dreptul național are dispoziții contrare normelor obligatorii ale dreptului comunitar.
Curtea face trimitere la considerentele Hotărârii pronunțate de Curtea Europeană de Justiție la data de 7 iulie 2011 în cauza C-263/10 (I. N. împotriva Direcției Generale a Finanțelor Publice Gorj, Administrației Finanțelor Publice Târgu Cărbunești și Administrației Fondului pentru Mediu) (indicată în continuare ca ”Hotărârea N.”) – hotărâre al cărei dispozitiv a fost publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene ., nr. 269/10.09.2011.
De asemenea, reglementarea inițială a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 a fost expusă în considerentele nr. 6-18 ale Hotărârii pronunțate de Curtea Europeană de Justiție la data de 7.04.2011 în cauza C-402/09 (T.), având ca obiect cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu (România) (indicată în continuare ca ”Hotărârea T.”).
În Cauza C-263/10 – N. împotriva României, au fost analizate reglementările ulterioare, care au modificat O.U.G. 50/2008, respective O.U.G. nr. 208/2008, nr. 218/2008 și nr. 7/2009, curtea stabilind că toate versiunile de modificare a O.U.G. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt grevate de o asemenea sarcină fiscală .
Curtea reține de asemenea că în cauză are aplicabilitate Hotărârea din 7.04.2011 dată în cauza C-402/09 (T.), având ca obiect cererea de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu (România), prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la 16 octombrie 2009, în procedura I. T. împotriva Statului român prin Ministerul Finanțelor și Economiei, Direcției Generale a Finanțelor Publice Sibiu, Administrației Finanțelor Publice Sibiu, Administrației Fondului pentru Mediu, Ministerului Mediului în care CJE a considerat că incompatibilitatea dintre art. 110 TFUE și taxa de poluare conform O.U.G. nr. 50/2008, în versiunea sa inițială.
Reglementarea română analizată în hotărârea T. este aplicabilă și în prezenta cauză, având în vedere că, CJE a constatat că regimul de impozitare instituit prin reglementarea română nu face vreo deosebire nici între vehicule în funcție de proveniența lor, nici între proprietarii acestor vehicule în funcție de cetățenia sau naționalitatea lor, însă cu toate acestea chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale.
Este cunoscut faptul că s-a statuat de către CJCE ,că Hotărârea preliminară pronunțată ce poartă asupra interpretării sau a validității unui act comunitar este obligatorie pentru organul de jurisdicție care a formulat acțiunea în pronunțarea unei hotărâri preliminare.
Atunci însă, când Curtea soluționează o acțiune în pronunțarea unei hotărâri preliminare, aceasta se pronunță în sensul interpretării sau stabilirii validității dreptului comunitar.
Interpretarea dată de Curte, prin urmare, este general obligatorie, acest aspect reținându-se din faptul că în cazul în care pe rolul CJCE se află deja o acțiune în pronunțarea unei hotărâri preliminare similară vizând soluționarea aceleiași probleme de drept, instanța națională are trei posibilități: să aștepte pronunțarea unei hotărâri de către CJCE cu privire la acea acțiune( situația din cauza dedusă judecății), să introducă o nouă acțiune în pronunțarea unei hotărâri preliminare având același obiect sau să continue judecata cauzei fără a aștepta pronunțarea hotărârii CJCE.
Cât privește critica privitoare la dobânda fiscală, nici aceasta nu este întemeiată, instanța de recurs reține că intimatul reclamant are dreptul la repararea integrală a prejudiciului, prin urmare și la folosul nerealizat, potrivit art.1084. raportat la 1082 Cod civil, respectiv dobânda calculată conform art. 124 Cod procedură fiscală, așa cum a reținut instanța de fond.
În raport de considerentele reținute, Curtea, în temeiul art. 312 din Codul de procedură civilă, va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice Onești împotriva sentinței civile nr. 942/30.05.2012 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._ /2012, în contradictoriu cu intimatul-reclamant C. D..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 7.03.2013.
PREȘEDINTE, V. S. | JUDECĂTOR, OLGUȚA L. T. | JUDECĂTOR, M. G. C. |
GREFIER, V. Z. |
Red.s.D. Ș.
Red.d.r./tehnored./O./20.03.2013
VZ
Ex.2
| ← Pretentii. Decizia nr. 2851/2013. Curtea de Apel BACĂU | Pretentii. Decizia nr. 3887/2013. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
