Pretentii. Decizia nr. 3887/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3887/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 31-10-2013 în dosarul nr. 1728/110/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ DECIZIE Nr. 3887/2013
Ședința publică de la 31 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. V. C.-președinte instanță
Judecător V. S.-președinte secție
Judecător L. M.-vicepreședinte instanță
Grefier M. A.
*******************************************
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurentul-reclamant B. A. împotriva sentinței civile nr. 1337 din 30 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Direcția G. a Finanțelor Publice Bacău în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice B. și intimata-chemată în garanție Administrația Fondului pentru Mediu, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat A. E.-F., cu împuternicire avocațială ./_/2013, fila 8 dosar, pentru recurentul-reclamant B. A., lipsind celelalte părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată că recursul promovat de recurentul-reclamant este declarat și motivat în termen, legal timbrat.
Totodată, constată că se impune modificarea conceptului de citare în raport de dispozițiile H.G. nr. 520/2013, în sensul că în calitate de intimată-pârâtă va figura Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău în numele și pentru Serviciul Fiscal Orășenesc B..
S-au verificat actele și lucrările dosarului și, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat și înscrisuri de depus, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat A. E.-F., având cuvântul pentru recurentul-reclamant B. A. solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, criticând hotărârea instanței de fond ca netemeinică și nelegală. Arată că autoturismul pentru care se solicită restituirea taxei de primă înmatriculare a fost anterior înmatriculat în Spania plătind acolo taxa pentru poluare. Taxa a fost achitată în baza acelorași criterii. Instanța de fond a reținut că taxa impusă de statul roman vizează serviciul de înmatriculare în acest stat. Având în vedere că este vorba despre aceeași impunere de către două jurisdicții fiscale pentru același bun, solicită admiterea recursului cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului de față, în materia contenciosului administrativ, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău sub nr._ reclamantul B. A., în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună restituirea sumei de 12.843 lei, achitată cu titlu de taxă emisii poluante, precum și a dobânzii fiscale aferente calculate de la data achitării, până la data restituirii efective a sumei.
În motivarea acțiunii a arătat că a achiziționat un autoturism second-hand, provenit din Uniunea Europeană (unde a fost înmatriculat inițial) și pentru a putea înmatricula acest autovehicul în țară, a fost obligat reclamantul să achite o taxă în cuantum de 12.843 lei, conform dispozițiilor Legii 9/2012.
Reclamantul a susținut, în esență, că taxa percepută în temeiul acestei legi, este contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Uniunii Europene, care interzice statelor membre să aplice, direct sau indirect, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Având în vedere prioritatea aplicării normelor dreptului comunitar față de dreptul național, consacrată de art. 11 și 148 din Constituție, de Legea nr. 157/2005 și de Curtea de Justiție a Comunităților Europene, se solicită a se constata natura discriminatorie a taxei achitată de reclamant și a se dispune restituirea sumei și a dobânzii fiscale aferente.
Prin sentința civilă nr. 1337/30.05.2013, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, s-a respins acțiunea reclamantului ca nefondată și s-a respins cererea de chemare în garanție a A.F.M, ca rămasă fără obiect.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele aspecte:
În fapt, la data de 11.06.2007 reclamantul a cumpărat autoturismul marca Toyota, înmatriculat pe numele său în Spania. Pentru înmatricularea autoturismului pentru prima dată în România, organul fiscal a stabilit în sarcina contribuabilului obligația de plată a unei taxe de 12843lei, taxă achitată cu chitanța nr._ la data 28.02.2013.
Reclamantul a invocat nelegalitatea taxei prin raportare la normele comunitare referitoare la asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență.
Instanța de fond reține faptul că reclamantul a achiziționat un autoturism nou, din Spania.
Taxa pentru emisii poluante reprezintă un impozit intern, trebuind a fi examinată în raport
cu articolul 110 TFUE, care are ca obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele
membre în condiții normale de concurență.
Practica Curții Europene de Justiție în materia taxei de poluare vizează situația autoturismelor second hand cumpărate din alte state membre, instanța comunitară analizând taxa din prisma liberei circulații a mărfurilor. Astfel, prin hotărârea pronunțată pe 7 aprilie 2011. în cauza C-402/09, Curtea de Justiție a dispus că art.110 TFUE se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează importul de vehicule de ocazie, fără însă a descuraja cumpărarea de vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Prin hotărârea pronunțată în cauza I. N. vs. D.G.F.P. Gorj, A.F.P. Târgu Cărbunești și Administrația Fondului pentru Mediu, răspunzând unor întrebări preliminare transmise de Tribunalul Gorj, Curtea a decis astfel: „Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.”
Prin Hotărârea T. citată mai sus, Curtea a stabilit cu valoare de principiu că o reglementare națională care impune un impozit intern aplicabil vehiculelor de ocazie importate dintr-un stat membru trebuie 1) să nu depășească valoarea reziduală a aceleiași taxe încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare și 2) să nu aibă o valoare atât de mare, așa încât, raportat la reglementările anterioare reglementării evaluate în dosar descurajează importurile fără a descuraja și achizițiile de vehicule de ocazie deja existente pe piața națională.
S-a apreciat că nu se poate reține incompatibilitatea normelor cuprinse în Legea 9/2013 cu normele comunitare, atât timp cât litigiul de față nu intră în sfera de reglementare a articolului 110 din Tratat, iar achitarea taxei pentru înmatricularea unui autoturism nou, achiziționat în Spania nu pune problema unei descurajări a importurilor, neputându-se aplica raționamentul descris în hotărârile mai sus citate. Interpretarea art. 110 TFUE trebuie privita în lumina principiului suveranității fiscale a statelor membre și a jurisprudenței anterioare a Curții, care a recunoscut constant autonomia fiscala a statelor membre si faptul ca art. 110 TFUE nu aduce atingere acestei autonomii fiscale. De asemenea, jurisprudența confirma ca prima înmatriculare pe teritoriul unui stat membru poate reprezenta un fapt generator al obligației de plata a unei taxe interne, deci aspectul exigibilității la prima înmatriculare nu poate fi considerat în sine interzis de legislația primară a Uniunii Europene. (Hotarârea în cauza C-387/01 Weigel, punctul 65 si Hotarârea în cauza C-383/01 De Danske Bilimportorer punctul 34).
Prin instituirea taxei pentru emisii poluante pentru autoturismele naționale legiuitorul a eliminat situația de discriminare existentă anterior între autoturismele achiziționate din alte state membre și cele achiziționate de pe piața internă, aplicarea măsurilor fiscale atât autoturismelor importate cât și celor naționale nemaiavând efectul de descurajare a importurilor, respectiv de protejare a celor naționale. Având în vedere faptul că la data formulării cererii de înmatriculare situația juridică a autoturismelor importate din alte state membre nu diferă de cele achiziționate în România, instanța apreciază faptul că susținerile reclamantului referitoare la încălcarea articolului 110 din Tratat nu sunt fondate.
Instanța apreciază faptul că stabilirea obligației de plată a taxei în România ulterior îndeplinirii acestei obligații în Spania nu aduce atingere principiului evitării dublei impozitări, întrucât taxa impusă de statul român nu vizează serviciul realizat de autoritățile din primul stat, ci serviciul de înmatriculare a autoturismului în România. Dubla impunere este definită ca fiind aplicarea unor impozite comparabile de către două (sau mai multe) jurisdicții fiscale pentru același venit sau capital impozabil, aspecte care nu se verifică în speță întrucât taxa stabilită prin decizia de calcul nr. 4485 nu reprezintă un impozit pentru deținerea autoturismului ci un impozit pentru emisiile poluante provenite de la acest bun și care afectează mediul din România.
Față de aceste aspecte instanța de fond a reținut că decizia de calcul a taxei pe poluare are fundament juridic, dreptul creditorului bugetar de a stabili în sarcina contribuabilului obligația de plată având la bază o prevedere legală.
În drept, în conformitate cu dispozițiile articolului 117 litera d din OG92/2003
“Se restituie, la cerere, debitorului următoarele sume:
d) cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale”
Din analiza dispozițiilor articolului 117 lit. d rezultă faptul că restituirea sumelor de bani este incidentă în situațiile în care contribuabilul a făcut o plată, iar aceasta nu este datorată, motivat de aplicarea eronată a prevederilor legale. Ca noțiune juridică plata nedatorată presupune plata efectuată din eroare de către o persoană pentru o datorie inexistentă sau de care nu era ținută să răspundă, având ca urmare obligația accipiensului de a restitui ceea ce a primit în mod necuvenit. Prestația contribuabilului are semnificația unei plăți, dar nu este îndeplinită condiția ca datoria în vederea căreia s-a făcut plata să nu existe din punct de vedere juridic, norma națională care a instituit-o producându-și efectele, nefiind abrogată.
Față de aceste aspecte, tribunalul a respins acțiunea ca neîntemeiată, în raport de art. 117 lit. d Cod procedură fiscală.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul B. A., care a susținut că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală, în condițiile în care a achitat în Spania o taxă de poluare, calculată în funcție de aceleași criterii ca și cele din legea română, astfel că este supus unei duble impuneri. Pentru acest motiv și pentru motivele expuse în acțiune, solicită admiterea recursului.
Analizând sentința recurată, sub aspectul criticilor formulate, în raport de dispozițiile legislației naționale și comunitare incidente în speță, curtea constată următoarele:
C.J.U.E. a reținut că art.110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Această opinie a Curții de Justiție a fost confirmată și prin hotărârea pronunțată în Cauza C-263/10 – N. împotriva României, în care au fost analizate reglementările ulterioare, care au modificat O.U.G. 50/2008, respective O.U.G. nr. 208/2008, nr. 218/2008 și nr. 7/2009, curtea stabilind că toate versiunile de modificare a O.U.G. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Cu titlu prealabil se impune observația că până la data de 13 ianuarie 2012 ( dată când a intrat în vigoare Legea 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule), obligația de plată a taxei pentru înmatricularea unui autovehicul era prevăzută de OUG 50/2008.
În ce privește taxa denumită taxă de poluare, reglementată de OUG 50/2008, aceasta a fost examinată, din punct de vedere al compatibilității cu prevederile art. 110 din TFUE, practica instanțelor de judecată fiind constantă în a aprecia că taxa impusă încalcă tratatul, fiind ca urmare exclusă de la aplicare, dându-se astfel eficiență prevalenței dreptului comunitar, cu luarea în considerare a hotărârilor preliminare pronunțate de C.J.U.E. în cauza C-402/09 – T. împotriva României și Cauza C-263/10 – N. împotriva României.
În acest context, legiuitorul a adoptat Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, prin care reglementa obligația de plată a taxei în următoarele condiții, prevăzute la art. 4: „(1) Obligația de plată a taxei intervine:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
(2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării”.
Reglementarea astfel adoptată înlătură discriminarea din OUG 50/2008 dintre autovehiculele ce proveneau din U.E. față de cele aflate în circulație în România, legiuitorul nemaifăcând nici o distincție între autovehicule, în funcție de proveniența acestora.
În acest context, nici nu mai prezintă vreo relevanță dacă pentru autovehiculul în discuție s-a achitat o taxă de înmatriculare / poluare într-un stat membru al U.E., toate autovehiculele, indiferent de proveniență și indiferent dacă sunt sau nu rulate, fiind supuse taxei.
Prin art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2012, aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 9/2012 s-a suspendat până la 1 ianuarie 2013, dar ulterior acestei date, taxa impusă pentru înmatriculare era cea prevăzută de Legea 9/2012.
Ori, în speță, reclamantul a achitat taxa pentru emisii poluante la data de 28.02.2013, dată la care reglementarea internă nu era contrară normelor europene.
Motivul invocat în cererea de recurs privind dubla impunere, nu poate fi analizat, deoarece un astfel de motiv nu a fost invocat în fața instanței de fond. Efectul devolutiv al unei căi de atac operează numai cu privire la aspectele judecate de instanța care a pronunțat hotărârea atacată. Realizarea controlului judiciar al hotărârii pronunțate de instanța de fond constituie traducerea în fapt a principiului dublului grad de jurisdicție, ori prezentarea unor motive noi în calea de atac ar constitui tocmai încălcarea acestui principiu.
Față de considerentele expuse, care substituie motivarea primei instanțe, raportat la motivele de recurs invocate de reclamant, curtea constată nefondat recursul de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant B. A., cu domiciliul în comuna Blăgești, ., județ Bacău împotriva sentinței civile nr. 1337 din 30 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău în numele și pentru Serviciul Fiscal Orășenesc B. cu sediul în Bacău, .. 1-3 și intimata-chemată în garanție Administrația Fondului pentru Mediu Administrația Fondului pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 294, Corp A, sector 6.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 31 Octombrie 2013.
Președinte, M. V. C. | Judecător, V. S. | Judecător, L. M. |
Grefier, M. A. |
Red. sent. de fond O.G.P.
Red. decizia recurs L.M.
MA /21/22.11.2013/2 ex.
| ← Pretentii. Decizia nr. 995/2013. Curtea de Apel BACĂU | Pretentii. Decizia nr. 998/2013. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
