Pretentii. Decizia nr. 3929/2013. Curtea de Apel BACĂU

Decizia nr. 3929/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 05-11-2013 în dosarul nr. 2564/103/2012

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr._ DECIZIE Nr. 3929/2013

Ședința publică de la 05 noiembrie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE V. P.

Judecător C. Ș.

Judecător C. P.

Grefier F. B.

**********************************

Pe rol se află soluționarea recursului în materia contenciosului administrativ și fiscal declarat de recurenta Administrația Finanțelor Publice a municipiului Piatra N. împotriva sentinței civile nr.838/CF/18.04.2013 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, în contradictoriu fiind cu intimatul-reclamant A. O. și intimata-chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu, având ca obiect pretenții.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.

Procedura legal îndeplinită.

S-a expus referatul cauzei de către grefier, după care:

Instanța constată că în cauză a promovat recurs Administrația Finanțelor Publice a municipiului Piatra N..

Instanța constată că recursul promovat de Administrația Finanțelor Publice a municipiului Piatra N. este declarat și motivat în termen, fiind scutit de plata taxei judiciare de timbru în temeiul art.17 din Legea nr.146/1997.

Totodată, nemaifiind chestiuni prealabile sau cereri de formulat și având în vedere că s-a solicitat judecata în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art.242 alin.2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată, păstrând-o în pronunțare.

CURTEA

-deliberând-

Asupra recursului de față, în materia contenciosului administrativ, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 838/CF din data de 18.04.2013, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul N. a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A. O., în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PIATRA N.; a obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 3.345,72 lei, reprezentând taxa de primă înmatriculare precum și a dobânzii fiscale aferente sumei calculată potrivit art.124 alin.(2) din O.G. nr. 92/2003, cu începere de la 11.06.2012 și până la data plății și a respins cererea de chemare în judecată a pârâtei Administrației F. pentru Mediu.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:

Reclamantul a cumpărat un autovehicul second hand având ca dată a primei înmatriculări în Germania 11.10.2002. Ulterior, a solicitat înmatricularea aceluiași autovehicul în România, motiv pentru care i-a fost percepută taxa specială de primă înmatriculare în sumă de 3.354,72 lei la data de 30.04.2008. taxa fiindu-i percepută în baza art.2141-2143 din Legea nr.571/2003. Considerând nelegală impunerea fiscală, reclamantul a cerut restituirea sumei, răspunsul primit de la autoritatea fiscală fiindu-i nefavorabil reclamantului.

Pe fondul cauzei, instanța a reținut că potrivit Hotărârii Curții de Justiție a Comunității Europene pronunțate la data de 07.04.2011 în cauza C-402/09 având ca obiect cererea pentru pronunțarea unei hotărâri preliminare formulate în temeiul art. 234 C.E. s-a declarat că „Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.

S-a constatat că regimul taxei de primă înmatriculare este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în România, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre ale Uniunii Europene, fără însă a descuraja cumpărarea de pe piața națională din România a unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură. Motivat de neconformitatea prevederii O.U.G. nr. 50/2008 cu obligațiile ce decurg din art. 110 T.F.U.E., instanța a înlăturat aplicarea normei naționale contrare dreptului comunitar. Obligația fiscală impusă reclamantului este stabilită în baza unei prevederi legale contrare dreptului comunitar, impunându-se admiterea acțiunii cu consecința stabilirii obligației de restituire a sumei plătite de reclamant.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Administrația Finanțelor Publice Piatra N..

Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar conform art. 17 din Legea 146/1997.

În motivarea recursului recurenta arată următoarele:

Instanța a apreciat că, potrivit principiului constituțional stabilit de articolul 1 alineatul 5 din Constituția României, in care se prevede ca „În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie", astfel ca, apreciind motivațiile petentului ca fiind întemeiate în sensul soluționării solicitării de restituire a taxei speciale de înmatriculare, s-ar fi încălcat in mod flagrant prevederile constituționale in vigoare in acest moment in România.

Actul normativ care reglementează obligația taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule este Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal cu modificările si completările ulterioare.

Art.214(1), Capitolul 2-1. titlul VII - Accize si alte taxe speciale, din Legea nr.571/2003, introdus prin art. l pct.202 din Legea nr.343/2006, prevede: "Nivelul taxei speciale

(1) Intră sub incidența taxei speciale autoturismele și autovehiculele comerciale cu masa totală maximă autorizată de până la 3.5 tone inclusiv, cu excepția celor special echipate pentru persoanele cu handicap și a celor aparținând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și membrilor acestora, precum și altor organizații și persoane străine cu statut diplomatic, care desfășoară activitatea în România. Nivelul taxei speciale este prevăzut în anexa nr. 4 care parte integrantă din prezentul titlu. Pentru autoturismele și autoturismele de teren a căror p înmatriculare în România se realizează după data de 1 ianuarie 2007 și pentru care accizele fost plătite cu ocazia importului sau a achiziționării de pe piața internă în cursul anului 2006, taxa specială nu se mai datorează.

(3) Sume/e datorate bugetului de stat drept taxe speciale se calculează în lei, după cum urmează:

(100 - D)

Taxa specială

AxBxCx --

100

unde:

A - capacitatea cilindrică:

B - taxa prevăzută în coloana 3 din anexa nr. 4 sau, după caz, în coloana 2 din anexa 4.1

C = coeficientul de corelare a taxei prevăzut în coloana 2 din anexa nr.5

D = coeficientul de reducere a taxei în funcție de deprecierea autoturismului/autovehiculului prevăzut în coloana 3 din anexa nr. 5

(4) Nivelul coeficienților de corelare și de reducere a taxei speciale este prevăzut în anexa nr. 5 care face parte integrantă din prezentul titlu

(5) Vechimea autoturismului/autovehiculului rulat se calculează în funcție de data fabricării acestuia.

Exigibilitatea și plata taxei speciale la bugetul de stat

Taxele speciale se plătesc cu ocazia primei înmatriculări în România.

Scutiri

Sunt scutite de plata taxelor speciale autoturismele, atunci când sunt:

a) încadrate în categoria vehiculelor istorice, definite conform prevederilor legale în vigoare

b)provenite din donații sau finanțate direct din împrumuturi nerambursabile, precum și din programe de cooperare științifică și tehnică, acordate instituțiilor de învățământ, sănătate, cultură, ministerelor, altor organe ale administrației publice, structurilor patronale și sindicatelor reprezentative la nivel național, asociațiilor și fundațiilor de utilitate publică, de către guvernele străine, organisme internaționale și organizații nonprofit și de caritate."

În speța este vorba de cumpărarea unui autoturism de către o persoană fizică ce este obligată la plata taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule, reglementata de articolul alineatul 1 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, fără a se încadra în cele doua situații expres prevăzute de lege de scutire de la plata acestei taxe.

Face precizarea ca textul de lege in discuție, și anume articolul 214 alineatul 1 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, este in prezent in vigoare si nu a fost de neconstituțional sau discriminatoriu.

Reglementarea taxei auto nu încalcă Tratatul de aderare al României la Uniunea Europeană cauza neputându-se invoca încălcarea prevederilor articolul 90 din tratatul UE care prevăd faptul ca un stat membru nu trebuie sa impună nicio impozitare interna asupra produselor din alte state membre cure sa depășească taxele impuse asupra produselor interne similare. Subliniază faptul ca aceasta taxa auto se aplica tuturor autoturismelor, produse in România sau în alte state, la prima înmatriculare a acestora in România, astfel încât nu poate fi vorba de un regim fiscal discriminatoriu. Independent de situația prezentata mai sus, dacă se va constata încălcarea Tratatului de aderare al României la Uniunea Europeana, autoritățile competente au dreptul și obligația, conform prevederilor articolul 21 alineatul 3 din Legea nr.24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, sa aibă inițiative legislative, respectiv să facă propuneri de modificare si completare a actelor normative interne ale căror dispoziții nu sunt concordante cu cele ale actelor internaționale la care România este parte sau nu asigura compatibilitatea cu dreptul comunitar.

În ce privește obligarea la plata dobânzilor fiscale, arată că pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.

Deci aceste dobânzi sunt datorate numai in cazul depășirii termenului de 45 de zile prevăzut de art.70 pentru soluționarea cererilor de restituire sau de rambursare.

Intimatul – reclamant nu a depus întâmpinare.

Curtea, verificând sentința recurată în limitele motivelor de recurs formulate și cu respectarea dispozițiilor art. 3041 cod procedură civilă, constată nefondat recursul pentru următoarele considerente:

Invocarea legalității perceperii taxei de primă înmatriculare pe motivul existenței în vigoare a art. 214 (1) din Legea nr.571/2003 nu poate fi primită, din moment ce Constituția României obligă prin art. 148 din același act normativ să se acorde prioritate dreptului comunitar asupra dreptului național, iar în temeiul acestei prevederi și în conformitate cu jurisprudența constantă a C.J.U.E., instanțele naționale sunt îndreptățite să lase neaplicate, din oficiu, orice prevedere internă contrară și din moment ce modificările aduse în timp OUG nr. 50/2008 prin O.U.G nr. 7/2009 și chiar prin Legea nr. 9/2012, nu au fost unele de substanță, menținând discriminarea între autoturismele second hand înmatriculate deja în România și cele importate din state membre U.E. ori amânând aplicarea în timp a criteriilor care diminuau sau făceau să dispară diferența de tratament între autoturismele deja înmatriculate în România și cele importate din state membre U.E.

O taxă internă este contrară Tratatului Comunității Europene numai dacă nu constituie o taxă internă, ci este o taxă cu efect echivalent taxelor vamale și numai dacă, deși taxa constituie o taxă internă, totuși aceasta este percepută diferențiat și discriminatoriu între produsele de producție internă și cele de producție externă și care sunt importate în România.

Atâta timp cât prin Cauza C-402/09 s-a stabilit că taxa internă, indiferent de denumire și de actul normativ care o impune, pe care un resortisant este obligat să o plătească pentru înmatriculare pe teritoriul României a unui autoturism înmatriculat anterior într-un stat UE, este discriminatorie atâta timp cât pentru autoturismele deja înmatriculate în România nu se plătește aceeași taxă, criticile privind caracterul legal al taxei nu-și au fundament, urmând a fi respinse.

Instanțele române pot lăsa din oficiu, neaplicată, sau pot lipsi de efecte din oficiu, normele interne, așa că nu trebuia așteptat ca legiuitorul să modifice legislația internă (să abroge textele interne neconcordante), dreptul comunitar aplicându-se imediat.

Invocarea art. 21 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 din Constituția României nu poate fi primită, din moment ce art. 148 din Constituția României obligă instanțele naționale române la aplicarea imediată și cu prioritate a dreptului comunitar, acestea acționând ca instanțe ale Uniunii Europene, indiferent de ierarhia internă a actului normativ intern și contrar tratatelor și regulamentelor comunitare în vigoare.

Nici criticile cu privire la acordarea dobânzilor fiscale și la plata cheltuielilor de judecată nu sunt întemeiate, atâta timp cât un text intern contrar tratatelor comunitare nu există și de aceea orice încasare a unui debit fiscal pe acest temei de drept apare ca o plată nedatorată, ce trebuie restituită, așa cum se arată și prin R.I.L. nr. 24/14.11.2011 cu dobânda fiscală aferentă, calculată de la data plății sale efective; mai mult, se observă că instanța de fond a obligat la calcularea dobânzilor fiscale de la data expirării termenului de 45 de zile de la data cererii restituirii, în speță instanța făcând aplicarea art. 124 și 70 din Codul de procedură fiscală, astfel că această critică este și lipsită de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice a municipiului Piatra N., cu sediul în loc. Piatra N., . bis, jud. N., împotriva sentinței civile nr. 838/CF/18.04.2013 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, în contradictoriu fiind cu intimatul-reclamant A. O., cu domiciliul în Piatra N., .. 57, județul N. și intimata-chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 294 Corp A, sector 6, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 05 noiembrie 2013.

Președinte,

V. P.

Judecător,

C. Ș.

Judecător,

C. P.

Grefier,

F. B.

Red. sent. fond N. T.

Red/tehnored. decizia recurs Cl. P. - 25.11.2013

FB – 25.11.2013./ 2 ex.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretentii. Decizia nr. 3929/2013. Curtea de Apel BACĂU