Pretentii. Decizia nr. 4106/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4106/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 14-11-2013 în dosarul nr. 2728/103/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 4106/2013
Ședința publică de la 14 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. G. C.
Judecător Olguța L. T.
Judecător C. Ș.
Grefier C. M.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurenta-pârâtă Direcția G. a Finanțelor Publice a județului N. în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice B. împotriva sentinței civile nr. 955/CF din 14 mai 2013 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a constatat lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Instanța constată recursul la primul termen, declarat și motivat în termen, legal scutit de plata taxei de timbru conform art. 17 din Legea nr. 146/1997.
Totodată, instanța constată că, potrivit dispozițiilor art. 11 alin. 3 din O.U.G. nr. 74/2013 și H.G. nr. 520/2013, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași s-a subrogat în drepturile Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului N. - Administrația Finanțelor Publice B..
S-au verificat actele și lucrările dosarului, s-a constatat că s-a solicitat judecata în lipsă, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
- deliberând –
Asupra recursului în materia contenciosului administrativ de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 955/CF din 14.05.2013 Tribunalul N. a hotărât următoarele: a admis acțiunea formulată de reclamantul G. P. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice B. pe care a obligat-o să restituie reclamantului suma de 3.514 lei reprezentând taxa auto, precum și dobânda aferenta acestei sume, calculată conform art. 124 din O.G. nr. 92/2003 începând cu data achitării taxei și până la data restituirii efective; a admis cererea de chemare în garanție și a obligat chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu să plătească pârâtei Administrația Finanțelor Publice Piatra N. sumele de bani la care aceasta a fost obligată către reclamant.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Pentru înmatricularea unui autoturism second-hand provenit dintr-un stat membru al Uniunii Europene, reclamantul a achitat, la data de 5.12.2008, suma de 3514 lei, la Trezoreria B..
Pe fondul cauzei reține că această taxă este reglementată prin Legea nr. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, obligația de plată fiind prevăzută în mod imperativ pentru înmatricularea oricărui autovehicul, în orice condiții, în România precum și pentru repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri.
Este de reținut art. 90 alin. 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene ale cărui dispoziții rămân aplicabile în mod direct și au prioritate față de dreptul național.
În cauza T., Curtea de Justiție a Comunităților Europene a apreciat că taxa pe poluare instituită prin reglementarea română și care se aplică vehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru este contrară dreptului Uniunii”. Astfel, această reglementare are ca efect să descurajeze importul și punerea în circulație a vehiculelor de ocazie cumpărate în alte state membre. Reglementarea română – Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 din 21 aprilie 2008 a instituit, începând de la 1 iulie 2008, o taxă pe poluare care trebuie să fie plătită cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România. Reglementarea menționată nu face distincție între vehiculele fabricate în acest stat membru și cele produse în străinătate. De asemenea, aceasta nu face distincție între vehiculele noi și vehiculele de ocazie. Acest act normativ a fost modificat în totalitate prin Legea nr. 9/2012. Dacă în cauza T. Vs statul român, Curtea s-a pronunțat doar cu privire la forma inițială a OUG nr. 50/2008, ulterior, prin Hotărârea pronunțată în cauza C-263/10, I. N. vs statul român, a avut în vedere toate formele ulterioare ale OUG nr. 50/2008, și a respins cererea statului român de limitare în timp a efectelor Hotărârii Curții, ceea ce înseamnă că hotărârile N. și T. se aplicau retroactiv și Nipseseau de temei juridic prelevarea taxei de poluare în perioada 01 iulie 2008 – 31 decembrie 2010. Cu atât mai mult, efectele hotărârilor au efecte pe viitor iar rațiunile avute în vedere de instanța comunitară vor cenzura orice act normativ ulterior adoptat statul membru pârât, în aceeași materie.
Ca atare, în viziunea Curții, inclusiv dispozițiile Legii nr. 9/2012 coroborată cu cele ale O.U.G. nr. 1/2012, sunt incompatibile cu prevederile art. 110 pct. 1 din TFUE. Or, în această situație este aplicabil principiul supremației dreptului comunitar enunțat de Curtea de Justiție a Comunităților Europene în Cauza C./Enel, C-6/64 și confirmat în mod constant în jurisprudența ulterioară a instanței comunitare.
Nu poate fi eficient argumentul pârâtei care în întâmpinare arată că în condițiile adoptării Legii 9/2012 nu mai poate fi vorba de discriminare deoarece taxa pentru emisii poluante se plătește în toate cazurile inclusiv pentru înmatricularea vehiculelor, radiate ca urmare a transmisiunii, înmatriculate anterior anului 2007. În realitate, aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2012, conform art. 1 din OUG 1/2012 au fost suspendate până la 1 ianuarie 2013. În această împrejurare subzistă situația premisă în sensul că reclamantul este discriminat în raport cu deținătorii de autovehicule înmatriculate în România anterior anului 2007 și care în prezent procedează la vânzarea acestora.
Pentru repararea integrală a prejudiciului pârâta va fi obligată să achite și folosul nerealizat, respectiv dobânda calculată conform art. 124 Cod procedură fiscală cu observarea incidenței în mod direct a dispozițiilor Hotărârii C-565/11 dată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene.
Întrucât prin cererea de chemare în garanție pârâta a solicitat stabilirea obligației de plată în sarcina Administrației F. de Mediu și cum în sarcina pârâtei a fost stabilită obligația bănească, în raport și de caracterul subsidiar al cererii de chemare în garanție, instanța o constată întemeiată. Astfel, suma la plata căreia a fost obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice a fost încasată de aceasta însă a fost virată chematei în garanție, potrivit art. 1 din OUG nr. 50/2008, taxa de poluare constituind venit la bugetul F. Pentru Mediu. Cum chemata în garanție este beneficiara finală a taxei de poluare gestionată de pârâtă, și cum în cauză s-a constat caracterul nelegal al taxei, și s-a dispus obligarea pârâtei la plată, instanța va admite cererea de chemare în garanție și va obliga chemata în garanție la plata către pârâtă a taxei de poluare, cu dobânda fiscală datorată de pârâtă reclamantului. În termenul prevăzut de art. 20 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 împotriva hotărârii tribunalului, pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice N. a formulat prezentul recurs, în numele și pentru Administrația Finanțelor Publice B., în motivarea căruia a susținut următoarele:
Taxa de poluare a fost stabilită printr-o decizie de calcul pe care reclamantul ar fi trebuit să o conteste potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 10 din Legea nr. 9/2012 având în vedere că decizia nr. 24/2011 se referă la art. 7 din O.U.G. nr. 50/2008.
După . Legii nr. 9/2012 nu mai poate fi vorba de discriminare în condițiile în care, conform art. 4, toate vehiculele care intră în parcul auto național sunt supuse taxei de poluare. Această taxă se plătește și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule ori taxa de poluare.
Prin noul act normativ se elimină orice posibilă formă de discriminare între autovehiculele menționate la art. 4 și orice posibilă interpretare discriminatorie a O.U.G. nr. 50/2008.
În mod greșit a fost obligată la plata dobânzilor, situația dedusă judecății neîncadrându-se în niciuna dintre prevederile art. 124 din Codul de procedură fiscală.
Examinând hotărârea recurată în raport de motivele de recurs invocate, curtea de apel constată următoarele:
Principiul constituțional al neretroactivității legii împiedică instanța să aplice Legea nr. 9/2012 unei situații născute anterior intrării în vigoare a acestei legi. Taxa de poluare a fost plătită de reclamantă în baza dispozițiilor O.U.G. nr. 50/2008, act normativ avut în vedere de Curtea de Justiție a Uniunii Europene la pronunțarea hotărârii în cauza T. contra României.
Abrogarea O.U.G. nr. 50/2008 prin Legea nr. 9/2012 nu are ca efect înlăturarea efectelor pe care ordonanța le-a produs în perioada cât a fost în vigoare. Orice aprecieri cu privire la eliminarea discriminărilor sancționate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene prin hotărârea dată în cauza T. împotriva României sunt lipsite de relevanță atâta vreme cât taxa de poluare care face obiectul restituirii dispuse prin hotărârea recurată a fost încasată în baza actului normativ examinat de Curte.
În ceea ce privește fondul cauzei, reclamantul a invocat neconcordanța între prevederea internă și cea comunitară, a cărei analiză este recunoscută în jurisprudența Curții Europene de Justiție de la Luxemburg în competența instanței interne, care poate lăsa neaplicată norma internă dacă prin aplicarea teoriei actului clar sau a teoriei actului clarificat, constată că norma comunitară nu permite adoptarea respectivei norme interne.
Prin hotărârea din data de 7 aprilie 2011 cauza C-402/09 T. împotriva României, statuând că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în materia interpretării art. 110 din TFUE (fost 90 TCE), invocate de recurente, au fost reținute de însăși Curtea de Justiție a Uniunii Europene în motivarea hotărârii date în cauza C-402/09 T. împotriva României. Curtea a analizat neutralitatea taxei de poluare instituită pentru autovehiculele de ocazie importate prin raportare atâta la vehiculele similare înmatriculare anterior în România și suspuse, cu ocazia acestei înmatriculări, aceleași taxe, cât și la vehiculele de ocazie similare înmatriculare anterior în România anterior instituirii taxei de poluare. Interpretarea finală a Curții se referă la această din urmă situație. Cu privire la prima situație, Curtea reținut că un sistem precum cel al O.U.G. nr. 50/2008 asigură că taxa de poluare nu depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculare anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia primei înmatriculări, taxei prevăzute de O.U.G. nr. 50/2008 (par. 47).
Așadar, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut faptul că O.U.G. nr. 50/2008 nu asigură neutralitatea taxei de poluare în privința autovehiculelor importate față de cele similare care erau înmatriculate deja la data instituirii taxei de poluare. Combătând susținerile Guvernului României, similare, în esență cu cele ale recurentelor, Curtea a reținut că din cauza Nadasdi și N. nu rezultă că caracterul nelimitat la competențelor statelor membre în stabilirea regimului unor noi taxe (par. 52), interdicția reglementată de art. 110 TFUE fiind aplicabilă de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri din statele membre și să favorizeze produsele naționale, astfel cum s-a întâmplat în cazul reglementat prin O.U.G. nr. 50/2008 (par. 52, 57 și 59).
Este adevărat că hotărârea Curții în cauza C-402/09 a vizat a fost pronunțată într-o cauză în care taxe de poluare fusese stabilită în baza O.U.G. nr. 50/2008 în versiunea inițială. Însă, este de observat că modificările aduse O.U.G. nr. 50/2008 prin O.U.G. nr. 208/2008, O.U.G. nr. 218/2008 și nr. O.U.G. nr. 7/2009 nu privesc elementele pe baza cărora se determină suma de plată reprezentând taxa de poluare, ci nivelurile taxei de poluare care au devenit mai mari decât cele din versiunea inițială. Astfel, prin O.U.G. nr. 208/2008 a fost mărit considerabil nivelul (triplându-se) taxei specifice în funcție de emisia de dioxid de carbon (anexa 1) pentru ca apoi, prin O.U.G. nr. 7/2009 acest nivel să fie redus, dar nu sub nivelul stabilit în versiunea inițială a taxei (rămânând dublu față de nivelul inițial). Aceeași este situația cu nivelul taxei specifice în funcție de norma de poluare (anexa 2). Cotele de reducere a taxei, însă, au rămas, neschimbate, exceptând vehiculele mai vechi de 14 ani pentru care cota de reducere a fost stabilită la 90% față de 95%.
În ceea ce privește întinderea efectelor hotărârilor pronunțate care Curtea de Justiție a Uniunii Europene în temeiul art. 234 CE este de reținut hotărârea dată în cauza C-66/1980 International Chemical Corporation împotriva Amministrazione delle Fianze dello Stato. Curtea a stabilit că, deși o asemenea hotărâre este adresată în principal instanție care a cerut-o, ea este obligatorie și pentru celelalte instanțe naționale care se confruntă cu problema respectivă, efectul hotărârii originare fiind unul multilateral și, prin urmare, o astfel de hotărâre va avea efect de precedent față de toate instanțele din comunitate.
Sub aspectul dobânzii legale tribunalul a reținut hotărârea dată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-565/11 I.. Prin hotărârea dată în această cauză, Curtea a decis că, „Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că, în cazul perceperii de către un stat membru a unei taxe incompatibile cu dreptul Uniunii, în speță articolul 110 TFUE, acest stat este obligat să restituie cuantumul acestei taxe și să plătească dobânzile aferente cuantumului acesteia începând de la data plății sale de către contribuabil.” Făcând referire la jurisprudența sa anterioară (Littlewoods Retail și alții), Curtea a calificat ca drepturi subiective conferite de ordinea juridică a Uniunii deopotrivă dreptul la rambursarea unui impozit perceput cu încălcarea dreptului Uniunii și dreptul la dobânzi care să reprezinte o despăgubire adecvată pentru pierderea suferită prin plata nedatorată a acestui impozit, acesta din urmă implicând, în mod necesar, plata de dobânzi de la data plății impozitului întrucât de la această dată, iar nu de la vreo altă dată ulterioară, contribuabilul suferă pierderi reprezentate de indisponibilizarea sumelor în cauză (paragraful 29). Totodată, Curtea a considerat că acordarea de dobânzi începând de la data plății impozitului este indispensabilă pentru repararea adecvată a prejudiciului cauzat prin încălcarea articolului 110 TFUE, întrucât aceasta este data începând de la care contribuabilul a suferit pierderi reprezentate de indisponibilizarea sumelor în cauză (paragraful 33).
Față de cele ce preced, curtea de apel va menține hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași, în numele Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului N. - Administrația Finanțelor Publice B., împotriva sentinței civile nr. 955/CF din 14 mai 2013 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-reclamant G. P. și intimata-chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G. M. C. OLGUȚA L. T. C. Ș.
GREFIER,
C. M.
Red.s. – S. U.
Red./ Tehnored. d.r.- G.M.C. - 27.11.2013
ex. 2
| ← Pretentii. Decizia nr. 1770/2013. Curtea de Apel BACĂU | Pretentii. Decizia nr. 4664/2013. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
