Pretentii. Decizia nr. 448/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 448/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 31-01-2013 în dosarul nr. 5629/103/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL-
Dosar nr._ Decizia nr. 448/2013
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 31 IANUARIE 2013
PREȘEDINTE - G.-M. C. - judecător
- OLGUȚA L. T. - judecător
- V. S. - președinte secție
- M. V. - grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice R., împotriva sentinței civile nr. 984/CF din 24 mai 2012, pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, atât la prima, precum și la cea de-a doua strigare a cauzei s-a constatat lipsa părților.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei de către grefier, după care:
Instanța constată recursul ca fiind la primul termen de judecată, declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei judiciare de timbru în temeiul art. 17 din Legea nr. 146/1997.
Nemaifiind cereri de formulat în cauză sau alte chestiuni prealabile și văzând că prin cererea de recurs recurenta-pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța constată dosarul în stare de judecată, trecând la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului în materia contenciosului administrativ de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 984/CF din 24.05.2012 Tribunalul N. a hotărât următoarele: a respins excepțiile de tardivitate și de inadmisibilitate a acțiunii; a admis acțiunea formulată de reclamanta B. A. M. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice R. pe care a obligat-o să restituie reclamantului suma totală de 2.364 lei, reprezentând taxă de poluare, precum și dobânda aferentă acestei sume, calculată conform art. 124 din O.G. nr. 92/2003; a admis cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu pe care a obligat-o să plătească pârâtei sumele de bani la care aceasta a fost obligată către reclamant; a obligat pârâta să plătească reclamantului 39 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Pentru înmatricularea unui autoturism provenit dintr-un stat membru al Uniunii Europene, reclamanta a achitat suma de 2.364 lei, la data de 25.06.2010, la Trezoreria R..
În privința plângerii prealabile, în cauză este incidentă decizia pronunțată, la data de 14.11.2011, de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii.
Pe fondul cauzei reține că această taxă a fost instituită prin O.U.G. nr.50/2008, obligația de plată fiind prevăzută în mod imperativ pentru înmatricularea unui autovehicul pentru prima dată în România și pentru repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri.
Dispozițiile art.90 alin. 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național.
Totodată, este de reținut jurisprudența comunitară, respectiv hotărârea pronunțată de Curtea de Justiție a Comunităților Europene în cauzele T. vs. statul român și I. N. vs. statul român. Ca atare, în viziunea Curții, toate variantele O.U.G. nr. 50/2008, sunt incompatibile cu prevederile art. 110 pct.1 din TFUE. Or, în această situație este aplicabil principiul supremației dreptului comunitar enunțat de Curtea de Justiție a Comunităților Europene în Cauza C./Enel, C-6/64 și confirmat în mod constant în jurisprudența ulterioară a instanței comunitare.
Pentru repararea integrală a prejudiciului pârâta este ținută să achite și folosul nerealizat, potrivit art. 1084 raportat la 1082 Cod civil, respectiv dobânda calculată conform art. 124 Cod procedură fiscală.
Cererea de chemare în garanție are ca scop să asigure celui care a căzut în pretenții posibilitatea de a fi despăgubit de partea de la care a dobândit dreptul. Întrucât prin cererea de chemare în garanție pârâta a solicitat stabilirea obligației de plată în sarcina Administrației F. de Mediu și cum în sarcina pârâtei a fost stabilită obligația bănească, în raport și de caracterul subsidiar al cererii de chemare în garanție, instanța o constată întemeiată. Astfel, suma la plata căreia a fost obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice Piatra N. a fost încasată de aceasta, însă a fost virată chematei în garanție, potrivit art. 1 din OUG nr.50/2008, taxa de poluare constituind venit la bugetul F. Pentru Mediu.
În termenul prevăzut de art. 20 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 împotriva hotărârii tribunalului, pârâta Administrația Finanțelor Publice R. a formulat prezentul recurs în motivarea căruia a susținut următoarele:
Taxa de poluare nu încalcă dispozițiile art. 90 alin. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene. Noua taxă reglementată de O.U.G. nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială pentru autoturisme și autovehicule. În acest sens sunt de reținut dispozițiile art. 3, art. 4 și art. 6 din O.U.G. nr. 50/2008.
Reglementarea actuală a taxei de poluare nu încalcă nici Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană, în cauză neputându-se invoca încălcarea art. 90 din Tratatul UE, iar obligația de armonizare a legislației interne cu cea europeană revine exclusiv Parlamentului, iar nu instanțelor de judecată.
Taxa de poluare a fost achitată în 2009, iar Hotărârea dată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene este din 7.04.2011.
Examinând hotărârea recurată în raport de motivele invocate în recurs, curtea de apel constată următoarele:
Reclamantul a invocat neconcordanța între prevederea internă și cea comunitară, a cărei analiză este recunoscută în jurisprudența Curții Europene de Justiție de la Luxemburg în competența instanței interne, care poate lăsa neaplicată norma internă dacă prin aplicarea teoriei actului clar sau a teoriei actului clarificat, constată că norma comunitară nu permite adoptarea respectivei norme interne.
Prin hotărârea din data de 7 aprilie 2011 cauza C-402/09 T. împotriva României, statuând că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Așadar, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reținut faptul că O.U.G. nr. 50/2008 nu asigură neutralitatea taxei de poluare în privința autovehiculelor importate față de cele similare care erau înmatriculate deja la data instituirii taxei de poluare. Combătând susținerile Guvernului României, Curtea a reținut că din cauza Nadasdi și N. nu rezultă că caracterul nelimitat la competențelor statelor membre în stabilirea regimului unor noi taxe (par. 52), interdicția reglementată de art. 110 TFUE fiind aplicabilă de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri din statele membre și să favorizeze produsele naționale, astfel cum s-a întâmplat în cazul reglementat prin O.U.G. nr. 50/2008 (par. 52, 57 și 59).
În ceea ce privește întinderea efectelor hotărârilor pronunțate care Curtea de Justiție a Uniunii Europene în temeiul art. 234 CE este de reținut hotărârea dată în cauza C-66/1980 International Chemical Corporation împotriva Amministrazione delle Fianze dello Stato. Curtea a stabilit că, deși o asemenea hotărâre este adresată în principal instanței care a cerut-o, ea este obligatorie și pentru celelalte instanțe naționale care se confruntă cu problema respectivă, efectul hotărârii originare fiind unul multilateral și, prin urmare, o astfel de hotărâre va avea efect de precedent față de toate instanțele din comunitate. În acest context este irelevant faptul că Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat ulterior plății taxei, ceea ce se impune a fi avut în vedere fiind actul normativ analizat de Curte, respectiv O.U.G. nr. 50/2008 sub imperiul căreia a fost percepută taxa de poluare.
Față de cele ce preced, curtea de apel va menține hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice R., cu sediul în R., Piața R.-V., nr. 1, județul N., împotriva sentinței civile nr. 984/CF din 24 mai 2012, pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă B. A. M., cu domiciliul ales în R., .. 5, . și intimata-chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu, cu sediul în București, Sector 6, Splaiul Independenței, nr. 294, .>
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 ianuarie 2013.
Președinte, M. G. C. | Judecător, Olguța L. T. | Judecător, V. S. |
Grefier, M. V. |
red. sent. N. A.
tehnored.d.c./G.M.C/18.02.2013
V.M./2 ex.
18.02.2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 524/2013. Curtea de Apel BACĂU | Obligaţia de a face. Decizia nr. 3045/2013. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
