Pretentii. Decizia nr. 4781/2013. Curtea de Apel BACĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4781/2013 pronunțată de Curtea de Apel BACĂU la data de 19-12-2013 în dosarul nr. 3373/103/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 4781/2013
Ședința publică de la 19 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. G. B.
Judecător Olguța L. T.
Judecător M. G. C.
Grefier A. V.
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul promovat de recurenta-pârâtă Administrația Județeană A Finanțelor Publice N. împotriva sentinței civile nr. 989/CF din data de 17.05.2013 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a constatat lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Instanța constată că recursul promovat în cauză se află la primul termen de judecată, este declarat și motivat în termen, fiind scutit de plata taxei judiciare de timbru în temeiul art. 17 din Legea nr.146/1997, solicitându-se judecata în lipsă în conformitate cu dispozițiile art.242 pct.2 Cod procedură civilă.
Totodată, instanța constată că potrivit dispozițiilor art. 11 alin. 3 din OUG 74/2013 și a dispozițiilor HG 520/2013, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași s-a subrogat în drepturile Administrației Finanțelor Publice Piatra N., dobândind calitate procesuală în cauză.
Instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin SENTINȚA CIVILĂ NR. 989/CF/17.05.2013,pronunțată de Tribunalul N., s-au respins excepțiile tardivității și inadmisibilității, invocate de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE R..
S-a admis acțiunea principală, formulată de reclamantul L. I., în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE R..
A fost obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice R. să restituie reclamantului suma de 8.590 lei, reprezentând taxă de poluare, precum și dobânda aferentă acestei sume, calculată conform art. 124, cu referire la art. 70 Cod procedură fiscală.
S-a admis cererea de chemare în garanție, formulată de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE R. în contradictoriu cu chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
A fost obligată chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu să plătească pârâtei Administrația Finanțelor Publice R., suma de 8.590 lei, reprezentând taxă de poluare, precum și dobânda aferentă acestei sume, calculată conform art. 124, cu referire la art. 70 Cod procedură fiscală.
Au fost obligate pârâta și chemata în garanție să plătească reclamantului suma de 39,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, a reținut tribunalul cu privire la excepțiile inadmisibilității și tardivității, invocate de pârâtă, că în raport de obiectul acțiunii dedusă judecății de către reclamant nu este necesară îndeplinirea procedurii prealabile, iar în raport de data plății (12.12.2008) și data învestirii instanței (06.07.2012), cererea s-a formulat în termenul de prescripție de 5 ani, termen prevăzut de Codul de procedură fiscală.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că reclamantul L. I. a achiziționat un autovehicul second-hand, marca M., din Italia, pentru înmatricularea căruia a achitat suma de 8.590 lei, cu titlu de taxă de poluare, conform chitanței . 4 nr._ din 12.12.2008.
Această taxă a fost instituită prin O.U.G. nr.50/2008, obligația de plată fiind prevăzută în mod imperativ pentru înmatricularea unui autovehicul pentru prima dată în România și pentru repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri.
Art.90 alin.1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene, stipulează că „ nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Instanța a constatat că în cauză, sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național.
Conform jurisprudenței constante a Curții de Justiție a Comunităților Europene, dispozițiile art.90 au, în sistemul Tratatului de Instituire a Comunității Europene (T.C.E.), un caracter complementar, raportat la prevederile privind interzicerea taxelor vamale la import și export și a taxelor cu efect echivalent cuprinse în art.25 T.C.E. Finalitatea acestor dispoziții este de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență prin eliminarea oricărei forme de protecție ce ar putea rezulta din aplicarea de impozite interne discriminatorii în privința produselor provenind din alte state membre (hotărârile pronunțate de C.E.J. în cauzele Air Liquide Industries Belgium, C-393/04 și C-41/05, Brzezinski, C-313/05).
Se recunoaște, în mod constant, în jurisprudența comunitară, libertatea statelor membre de a stabili un sistem de taxare diferențiată pentru anumite produse, chiar similare în sensul art.90 alin. 1 T.C.E., în funcție de criterii obiective. Asemenea diferențieri nu sunt însă compatibile cu dreptul comunitardecât dacă urmăresc obiective compatibile cu exigențele tratatului și ale dreptului derivat și dacă evită orice formă de discriminare, directă sau indirectă, în privința importurilor provenind din state membre, sau de protecție în favoarea produselor naționale concurente (hotărârea Outokumpu, C-213/96, hotărârea Nadasdi și N. C-290/05).
Un sistem de impozite este compatibil cu art.90 T.C.E. dacă este conceput de manieră a exclude în orice ipoteză ca produsele importate să fie taxate la un nivel superior față de produsele naționale și dacă nu are, în nicio situație, efecte discriminatorii (hotărârea Comisia/Luxemburg, C-152/89, Comisia/G., C-375/1995).
Așadar, este incidentă încălcarea art.90 alin.1 T.C.E. atunci când impozitul aplicat produsului importat și cel aplicat produsului național similar sunt calculate în mod diferit, ducând, chiar dacă numai în anumite cazuri, la o impozitare superioară a produsului importat.
Curtea de Justiție, în cauza C-402/09. T. vs. Statul român, a stabilit că „Taxa pe poluare instituită prin reglementarea română și care se aplică vehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru este contrară dreptului Uniunii”. Astfel, această reglementare are ca efect să descurajeze importul și punerea în circulație a vehiculelor de ocazie cumpărate în alte state membre. Reglementarea română – O.U.G. nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule (Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008) - a instituit, începând de la 1 iulie 2008, o taxă pe poluare care trebuie să fie plătită cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România. Reglementarea menționată nu face distincție între vehiculele fabricate în acest stat membru și cele produse în străinătate. De asemenea, aceasta nu face distincție între vehiculele noi și vehiculele de ocazie.
Analizând dispozițiile O.U.G. nr.50/2008, cu modificările ulterioare, rezultă că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre U.E. nu se percepe o nouă taxă de poluare dacă anterior a fost înmatriculat tot în România, dar se percepe o asemenea taxă la autoturismul produs în tară sau în alt stat membru U.E. dacă este înmatriculat pentru prima dată în România.
Reglementată în acest mod, taxa de poluare este destinată să diminueze introducerea în țară a unor autoturisme second-hand înmatriculate deja în altă tară; cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autoturisme second-hand deja înmatriculate în România - aspecte ce demonstrează că taxa se aplică doar ca urmare a achizițiilor intracomunitare și că este o taxă cu echivalent taxelor vamale de import.
Se menține astfel, în continuare, discriminarea reținută de C.J.U.E. între autoturismele second-hand importate din statele comunitare și cele deja înmatriculate în România, împrejurare față de care instanța apreciază că există incompatibilitate între normele interne incidente în speță și dispozițiile art.90 T.C.E..
Or, în această situație. este aplicabil principiul supremației dreptului comunitar enunțat de Curtea de Justiție a Comunităților Europene în Cauza C./Enel, C-6/64 și confirmat în mod constant în jurisprudența ulterioară a instanței comunitare.
Întrucât tribunalul a constatat că suma plătită de către reclamant nu a fost datorată potrivit legislației comunitare, a stabilit că taxa trebuie restituită.
Pentru repararea integrală a prejudiciului, pârâta a fost obligată să achite și folosul nerealizat, potrivit art.1084. raportat la 1082 Cod civil, respectiv dobânda calculată conform art. 124 Cod procedură fiscală, text ce prevede că: „Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art.117 alin.(2) sau la art. 70, după caz”.
Cu privire la cererea de chemare în garanție, instanța a reținut că aceasta este întemeiată.
Astfel, suma la plata căreia a fost obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice R., a fost încasată de aceasta, însă a fost virată chematei în garanție, potrivit art.1 din O.U.G. nr.50/2008, taxa de poluare constituind venit la bugetul F. Pentru Mediu.
Cum chemata în garanție este beneficiara finală a taxei de poluare gestionată de pârâtă, și cum în cauză s-a constat caracterul nelegal al taxei, și s-a dispus obligarea pârâtei la plată, instanța a admis cererea de chemare în garanție și a obligat chemata în garanție la plata către pârâtă a taxei de poluare.
Împotriva sentinței tribunalului a formulat recurs Administrația Județeană a Finanțelor Publice N., care a criticat-o sub aspectul faptului că taxa specială pentru autoturisme a fost achitată în baza dispozițiilor art.214 alin.1 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, care erau în vigoare la data plății taxei și nu au fost declarate neconstituționale sau discriminatorii pe perioada cât a fost în vigoare.
Se arată de asemenea că respectiva reglementare a taxei auto nu a încălcat Tratatul de aderare al României la Uniunea Europeană, în cauză neputându-se invoca dispozițiile art.90 din tratatul UE.
Analizând recursul sub aspectul criticilor formulate, în raport de actele existente și de dispozițiile legale naționale și comunitare, incidente în cauză, Curtea constată că acesta este neîntemeiat, pentru considerentele ce vor urma:
Obligația plății taxei speciale a fost instituită prin art.2141 și următoarele din codul fiscal, text de lege în vigoare la data achitării obligației fiscale.
Potrivit dispozițiilor art.214 2 din Codul fiscal, taxele speciale se plătesc cu ocazia primei înmatriculări în România, nivelul taxei speciale fiind reglementat expres de art.214 1 Cod fiscal.
Potrivit art.90 parag.1 din Tratatul de constituire a Comunității Europene, nici un stat membru nu aplică impozit intern direct sau indirect asupra produselor altor state membre, de orice natură ar fi, mai mare ca cel ce vizează direct sau indirect produsele interne similare.
Această reglementare este în sensul de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone iar în România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse și înmatriculate în țară.
În cauza Simmenthal (1976), CJE a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale.
Având în vedere că în România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse si înmatriculate ori reînmatriculate în țară, percepându-se o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, în mod corect instanța de fond a constatat o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor menționate din Tratatul CEE.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competență, atunci când dă efect direct dispozițiilor comunitare (art. 90 din Tratat), să aplice procedurile naționale de așa manieră, încât drepturile prevăzute în Tratat să fie efectiv și pe deplin protejate.
C.J.C.E s-a pronunțat, în cauza "Nádasdi și Németh" în sensul că o taxă de înmatriculare impusă autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru - este discriminatorie, în sensul art. 90 paragraful 1 din Tratat.
Față de considerentele expuse, constatând neîntemeiate criticile recurentei, în temeiul art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă, curtea va respinge recursul de față, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul promovat de recurenta-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași prin Administrația Județeană A Finanțelor Publice N. împotriva sentinței civile nr. 989/CF din data de 17.05.2013 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-reclamant L. I. și intimata-chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Decembrie 2013.
Președinte, M. G. B. | Judecător, Olguța L. T. | Judecător, M. G. C. |
Grefier, A. V. |
Red.sent.civ.M.I.
Red.dec. rec. O.L.T 19.12.2013
Tehnored.dec. rec. A.V.07.01.2014
2 ex.
| ← Pretentii. Decizia nr. 1254/2013. Curtea de Apel BACĂU | Pretentii. Decizia nr. 524/2013. Curtea de Apel BACĂU → |
|---|
