Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 923/2014. Curtea de Apel BRAŞOV

Curtea de Apel BRAŞOV - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2014

Decizia nr. 923/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 18-03-2014 în dosarul nr. 2364/62/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL B.

SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Decizia nr.923/R Dosar nr._

Ședința publică din data de 18 martie 2014

Completul constituit din:

Președinte: S. G. - judecător

R. Grațiela M. - judecător

M. C. - judecător

T. S. - grefier

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul M. Educației Naționale București împotriva sentinței civile nr.5530/CA din data de 11.11.2013 pronunțată de Tribunalul B.-„secția a-II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal”în dosarul nr._, având ca obiect „obligația de a face”.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat T. T. pentru intimata reclamantă V. I.I., lipsă fiind recurentul pârât M. Educației Naționale București, intimați pârâți: Universitatea S. Haret București, F. de P. Pedagogie din cadrul Universității S. Haret București și F. de P. Pedagogie B..

Procedura este legal îndeplinită.S-a făcut referatul cauzei, după care:

Se constată că s-a depus la dosar prin serviciul registratură al instanței, o notă de ședință formulată de recurentul pârât M. Educației Naționale București la care a anexat în original taxa de timbru în sumă de 2 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.

De asemenea, se constată că s-a depus la dosar prin serviciul registratură al instanței, răspuns la întâmpinare formulat de recurentul pârât M. Educației Naționale București. Întrebat fiind, reprezentantul convențional al intimatei reclamante, acesta arată că nu mai are alte cereri de formulat și înscrisuri de depus.

Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cercetarea judecătorească încheiată, în baza art.150 coroborat cu art.316 Cod procedură civilă, acordă cuvântul asupra cererii de recurs.

Avocat T. T. pentru intimata reclamantă, solicită respingerea recursului formulat ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, depune chitanța cu onorariu de avocat. Arată că intimata reclamantă V. I. Iulieana a chemat în judecată intimatele pârâte Universitatea ”S. Haret” București, și F. de P. – Pedagogie B., solicitând obligarea lor la eliberarea diplomei de licențiată și a suplimentului de diplomă, la recunoașterea diplomei de licențiată și a suplimentului de diplomă, la aprobarea tipizării formularelor de diplomă și a tot ce ține de aceasta, la comunicarea în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii a formularului de diplomă de licență și suplimentului de diplomă de licență. În fapt, intimata reclamantă a urmat cursurile Universității S. Haret, F. de P. Pedagogie, fiind admisă să susțină examenul de licență în sesiunea iulie 2009, examen pe care l-a promovat. Conform ar.67 alin.3 din Legea nr. 84/1995 forma în vigoare în anul 2009, când a promovat examenul de licență intimata reclamantă, absolvenții care au promovat examenul de licență primesc titlul de licențiat în profilul și în specializarea urmate. Procedura prealabilă fiind îndeplinită, așa cum reiese din adresa nr._/27.12.2012, pârâta pe de o parte admite că recunoașterea specializărilor de către Minister se face potrivit legislației în vigoare în anul I de studii, iar pe de altă parte face trimitere la HG nr. 676/2007 și HG nr. 635/2008, acte normative ulterioare anului I de studii, care în cazul reclamantei a început în 2006. Arată că niciuna dintre cele trei critici aduse hotărârii instanței de fond nu sunt fondate și total nejustificate deoarece prima instanță judecând cauza nu a făcut nicio depășire a puterii judecătorești neintrând sub nicio formă în competența altor puteri ale statului. Față de cele arătate, solicită respingerea recursului formulat ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

CURTEA

Prin sentința civilă nr. 5530/CA din data de 11.11.2013 pronunțată de Tribunalul B.-„secția a-II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal” în dosarul nr._ s-a admis în parte acțiunea formulată și precizată de reclamanta V. I. Iulieana, în contradictoriu cu pârâtele Universitatea ”S. Haret” București, și F. de P. – Pedagogie B..

Pârâtele au fost obligate să elibereze reclamantei diploma de licență și suplimentul la diplomă.

Au fost respinse celelalte pretenții ale reclamantei împotriva pârâtelor.

Pârâta Universitatea ”S. Haret” București a fost obligată la plata către reclamantă a sumei de 758,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

S-a respins cererea reclamantei de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 750 lei reprezentând onorariu avocat conform chitanței nr. 7/06.11.2013.

A fost admisă în parte cererea pârâtei Universitatea ”S. Haret” București de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, București.

M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a fost obligat să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentul la diplomă pentru reclamantă începând cu cea de-a 30-a zi de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.

M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a fost obligat la plata către pârâta Universitatea ”S. Haret” București a sumei de 758,3 lei.

Au fost respinse celelalte pretenții ale pârâtei împotriva chematului în garanție.

Chematul în garanție a fost obligat la plata către pârâtă a sumei de 4,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele considerente:

Reclamanta este absolventă a Facultății de P. Pedagogie din B., specializarea psihologie, din cadrul Universității S. Haret, ciclul I – studii universitare de licență (sistem Bologna), promoția 2009, forma de învățământ ID (învățământ de la distanță).

Reclamanta a promovat examenul de licență, pârâta Universitate S. Haret eliberându-i adeverința nr. 965/25.07.2009 (fila 10 din dosarul nr._ al Curții de Apel B.).

La data de 06.12.2012, cu adresa nr._, reclamanta a solicitat M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului (MECTS) să aprobe tipizarea formularului de diplomă de licență, cerere la care a primit răspuns negativ la data de 27.12.2012, prin adresa nr._.

În adresa nr._/27.12.2012 emisă de MECTS se arată că fiecare absolvent trebuie tratat individual, raportat la conținutul hotărârii de guvern, valabilă la momentul înscrierii în anul I de facultate, dacă specializarea/programul de studiu de licență respectiv era acreditat sau autorizat să funcționeze provizoriu la forma de învățământ și în localitatea de desfășurare a studiilor respective.

Se mai arată că pentru perioada 2006-2009 în care a urmat studiile reclamanta, F. de P. Pedagogie din B. din B. din cadrul Universității S. Haret era prevăzută în H.G. nr. 916/11.08.2005.

Specializarea P. la această instituție era prevăzută în HG nr. 676/28.06.2007 și în HG nr.635/11.06.2008, ca specializare acreditată la forma de învățământ ZI și autorizată să funcționeze provizoriu la forma de învățământ FR, 180 credite, forma de învățământ ID nefiind prevăzută în nicio hotărâre de guvern de la înființarea Universității S. Haret.

Se menționează faptul că, pentru a fi considerată legală, orice formă de învățământ trebuie să se regăsească în hotărâri ale guvernului.

Formele de învățământ FR și ID pot fi organizate doar la acele facultăți care au cursuri de zi, însă ele trebuiesc să parcurgă procedura de evaluare efectuată de ARACIS, conform art. 19 din HG nr.1214/2000 și art. 17 din HG nr.1011/2011.

Se precizează că, pentru promoția 2009, în anul 2010 MECTS a emis avize în vederea ridicării de către Universitatea S. Haret a tipizatelor pentru diplomele de licență, numai pentru specializările care au funcționat legal prin hotărâri de guvern.

Rezultă că MECTS nu a aprobat tipizarea formularelor de diplomă de licență pentru reclamantă.

Cu privire la cererea reclamantei de obligare a pârâtelor Universitatea S. Haret și F. de P. – Pedagogie B. la eliberarea diplomei de licență și suplimentului de diplomă, instanța de fond a reținut pe de o parte, că această pârâtă nu a negat dreptul reclamantei și nici actele prin care a recunoscut acestuia calitatea de licențiat în drept, iar adeverința eliberată reclamantei, menționată mai sus nu a fost anulată nesolicitându-se, în instanță, nici de către MECTS anularea acesteia, respectiv analizarea criteriilor de obținere a acesteia.

Pe de altă parte, instanța de fond a reținut că obligația pârâtelor Universitatea S. Haret și F. de P. – Pedagogie B. este corelativă, interdependentă de aprobarea tipizării formularelor tipizate pentru diplomele de licență de către chematul în garanție MECTS, astfel încât obligația primei pârâte nu poate fi îndeplinită decât în măsura în care chematul în garanție ar fi obligat să abrobe tipărirea formularelor de diplomă de licență pentru reclamantă.

Cu privire apărările chematului în garanție MECTS care vizează faptul că pârâta Universitatea S. Haret nu era acreditată, în anul 2006, când s-a înscris reclamantul, să organizeze la F. de P. Pedagogie din B., forma de învățământ de la distanță (ID) deoarece nu urmase procedura de evaluare academică, instanța de fond a reținut următoarele:

În culpă pentru situația creată reclamanților se află MECTS, instituție care avea potrivit Legii nr. 442/2003, Legii nr. 88/1993, Legii nr. 84/1995, OUG nr. 75/2005 aprobată prin Legea nr. 87/2006, Ordinului nr. 3404/2006 și HG nr. 366/2007, atribuții de control și de cenzură a activității desfășurate și organizate de către pârâta Universitatea S. Haret, având pârghiile necesare stopării unor eventuale organizări ale formei de învățământ de la distanță, în situațiile în care ar fi constatat că aceasta nu este în concordanță cu prevederile legale.

Aceasta cu atât mai mult cu cât pârâta Universitatea S. Haret a informat în mod public că are acreditare sau autorizare pentru toate specializările din cadrul facultăților sale, inclusiv pentru forma de învățământ de la distanță, iar în Regulamentul de organizare și funcționare al Universității se precizează în mod expres că aceasta organizează și forma de învățământ de la distanță (ID).

Sub acest aspect, instanța de fond a reținut că, anterior, chematul în garanție MECTS nu a invocat neregularități în organizarea de către pârâta Universitatea S. Haret a studiilor reclamantei.

Or, câtă vreme chematul în garanție MECTS nu a pus în discuție și invocat anterior legalitatea formei de învățământ la distanță, nereacționând în nici un fel, potrivit dovezilor depuse la dosar, în sensul interzicerii funcționării și organizării acesteia, instanța de fond a reținut nu poate avea repercusiuni asupra situației reclamantei.

Nici în prezentul litigiu chematul în garanție MECTS nu a formulat vreo cerere prin care să solicite să se constate de către instanță nelegalitatea organizării și funcționării de pârâta Universitatea S. Haret a formei de învățământ la distanță pentru F. de P. Pedagogie B..

Instanța de fond a mai reținut și că pârâta Universitatea S. Haret a susținut în prezentul litigiu faptul că chematul în garanție MECTS și-a schimbat propria conduită cu privire la aspectele în discuție avută până în anul 2009, susținere necontestată în vreun fel de MECTS.

Instanța de fond a reținut și că reclamanta a susținut examenul de licență în iulie 2009, OG nr. 10/2009 fiind publicată în Monitorul Oficial al României ulterior, la data de 20.08.2009, astfel încât acest act normativ nu îi este opozabil, neretroactivând.

Având în vedere prevederile art. 7 și 38 don OMECT nr.2284/2007 și OMECT nr. 4022/2008, ținând seama că, pentru tipărirea și difuzarea către pârâta Universitatea S. Haret a formularelor în discuție de către ROMDIAC S.A. este necesară aprobarea chematului în garanție MECTS, luând în considerare că reclamanta are dreptul la eliberarea diplomei de licență și suplimentului de diplomă, instanța de fond a admis cererea de chemare în judecată și cererea de chemare în garanție sub aceste aspecte.

Cu privire la solicitarea pârâtei Universitatea S. Haret de a fi obligat chematul în garanție MECTS la aprobarea tipizării formularelor tipizate constând în diplomele de licență și suplimentelor diplomelor de licență, sub sancțiunea prevăzută de art.24 alin.2 din Legea nr.554/2004, în cuantum de 50 lei pe zi de întârziere începând cu cea de a 30 – a zi de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 25 alin.1, din Legea nr. 554/2004, sancțiunea se acordă de instanța de executare, la cererea reclamantului, în cazul în care se refuză executarea, cererea fiind prematură în prezent.

Referitor la solicitarea de obligare a chematului în garanție la plata tuturor sumelor solicitate de reclamantă cu titlu de daune pârâtei Universitate S. Haret, instanța de fond a reținut că reclamanta a solicitat cheltuieli de judecată de la pârâta de mai sus, cererea pârâtei față de chematul în garanție a fost admisă.

Cu privire la solicitarea reclamantei de a fi obligate pârâtele să aprobare tipizarea formularelor de diplomă și a tot ce ține de aceasta și să comunice în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii a formularului de diplomă de licență și suplimentului de diplomă de licență sub sancțiunea de penalități de 1000 lei pe fiecare zi de întârziere, instanța de fond a reținut că este atributul chematului în garanție să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentul la diplomă pentru reclamantă și nu a pârâtelor Universitatea ”S. Haret” București și F. de P. – Pedagogie B..

Cu privire la cererea formulată de reclamantă de obligare a pârâtelor la recunoașterea diplomei de licențiată și a suplimentului de diplomă, instanța de fond a reținut că respectiva calitate se dobândește în urma promovării exemanului de licență iar eliberarea diplomei de licență are tocmai aceactă semnificație.

În temeiul art.274 Cod procedură civilă, instanța de fond a obligat pârâta Universitatea ”S. Haret” București la plata către reclamantă a sumei de 758,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Cererea reclamantei de obligare a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 750 lei reprezentând onorariu avocat conform chitanței nr. 7/06.11.2013 a fost respinsă, pârâta nedatorând cheltuieli de judecată efectuate de reclamantă ulterior datei rămânerii în pronunțare de către instanța de fond și închiderii dezbaterii asupra fondului, respectiv, 04.11.2013.

În temeiul art.274 Cod procedură civilă, instanța de fond a obligat și chematul în garanție la plata către pârâtă a sumei de 4,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs chematul în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE (fost M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului) care a criticat-o sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, invocând următoarele:

1. prima critică a privit motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 488 pct. 8 NCPCIV, invocându-se faptul că potrivit art. 72 NCPCIV (art. 60 c.p.civ.) pentru a putea fi admisă cererea de chemare în garanție între pârât și terț trebuie să existe un raport juridic, or între Universitatea S. Haret și recurent nu există un astfel de raport.

S-a mai arătat că formularele diplomelor nu se liberează oricui ci presupune îndeplinirea mai multor condiții instituția de învățământ solicitantă putând solicita un număr de exemplare după ca a făcut dovada că a înmatriculat studenții la forme de învățământ acreditate autorizate să funcționeze provizoriu. În acest sens Universitatea S. Haret a solicitat ministrului eliberarea avizului pentru ridicarea formularelor pentru anii 2008,2009 și 2010. Practic recurentul și-a îndeplinit obligațiile legale iar dacă respectivele tipizate nu au fost gestionate corespunzător, acest fapt nu îi este imputabil.

Prima instanță a ignorat prevederile art.2 din legea nr. 288/2004 din domeniul învățământului superior și nu a ținut cont de faptul că organizarea fiecărui ciclu de studii se face de către instituția de învățământ superior cu aprobarea MECTS.

S-a mai susținut că instanța de fond nu a analizat prevederile art. 3 din Legea nr. 443/2002, 116 ind.1 alin.3 din Legea 84/1995 și art. 17 din HG 1011/2011 în sensul că este necesară și obligatorie autorizarea și a formelor de învățământ ID și FR chiar în condițiile în care Universitatea primise acreditare/autorizare pentru forma de învățământ zi.

În opinia recurentei, prima instanță era obligată să verifice dacă școlarizarea la facultatea, specializarea și forma de învățământ urmată de reclamantă era realizată de universitate cu respectarea cadrului legal în vigoare. Modalitatea de acreditare și autorizare a instituțiilor de învățământ superior a fost reglementată de OUG nr.75/2005.

Având în vedere că reclamanta nu a parcurs o formă de învățământ într-o specializare care să fi fost acreditată/autorizată provizoriu conform legii, nu este îndreptățită să obțină diploma de licență.

Motivarea instanței de fond legată de termenul de eliberare a diplomelor nu reprezintă o justificare legală și pertinentă pentru eliberarea actelor de studii.

Într-adevăr instituțiile de învățământ superior au dreptul să solicite MECTS formulare tipizate pentru absolvenții săi, dar MECTS are dreptul de a analiza dacă instituția de învățământ superior a organizat în mod temeinic și legal procesul de învățământ. În caz contrar oricine poate organiza fără drept proces de învățământ și primi diplomă doar pentru că absolventul are o adeverință emisă chiar de instituția care a organizat forma de învățământ fără să respecte legea.

2.Sentința a fost pronunțată de către instanța de fond cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești art. 488 pct 4 NCPCIV ( art. 304 pct 4 cod procedură civilă ).

În acest sens, s-a arătat că actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate.

Aceste acreditări/autorizări sunt aprobate prin hotărâri de guvern actualizate anual.

Potrivit art. 29 din OUG nr.75/2005 rezultă că dreptul de a desfășura procesul de învățământ și de a organiza admiterea la studii îl are numai o instituție care a parcurs, pentru programul de studiu respectiv procedura de autorizare de funcționare provizorie.

Se mai arată că fond legată de adeverințele emise absolvenților Universitatea S. Haret a solicitat ICCJ anularea HG 676/2007 și 635/2008 însă prin decizia 4726/29.10.2009 această cerere s-a respins ca neîntemeiată reținându-se competența Guvernului de a reglementa durata cursurilor la formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță cât și de a exercita controlul asupra duratei stabilite de universități.

În opinia recurentului, instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești și a obligat MECTS să aprobe furnizarea de formulare tipizate pentru diplomă spre a fi eliberate unor persoane care au urmat studii urmate cu încălcarea prevederilor legale.

Instanța de fond a obligat MEN la aprobarea tipăririi formularelor necesare pentru eliberarea diplomelor de licență ignorând în mod vădit cadrul legal în vigoare, în condițiile în care Universitatea S. Haret a organizat programe de studii la forma de învățământ la distanță fără parcurgerea procedurii legale de acreditare/ autorizare.

S-a mai arătat că era suficientă analiza hotărârilor de guvern 410/2002,940/2004,1609/2004 și 676/2007 în paralel cu analiza adeverinței de studii a reclamantei din care să reiasă forma de învățământ parcursă pentru o justă soluționare a fondului cauzei.

3.Cu privire la cheltuielile de judecată s-a solicitat a se constata că MEN nu se află în culpă procesuală nefiind ținut de vreo prevedere legală care să ducă la îndeplinire obligațiile instituției de învățământ superior neputându-i-se imputa MEN că au fost urmate cursuri fără să existe autorizație de învățământ provizorie pentru specializarea și forma de învățământ urmate de reclamant.

În drept au fost invocate prevederile legale precitate.

Recursul a fost legal timbrat cu taxa judiciară de timbru de 2 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.

Intimata Universitatea S. Haret a formulat întâmpinare (f.26) prin care a solicitat respingerea recursului, invocând următoarele considerente:

Instanța de fond a admis în mod corect cererea de chemare în garanție, asigurând efectiv punerea în executare a obligației intimatei pârâte de a elibera diploma de licență și suplimentul la diploma de licență.

Pentru tipărirea și difuzarea către intimata pârâtă a formularelor actelor de studii de către unitatea de specialitate desemnată de METCS, conform art. 7 din OMECT nr 2284/2007, este necesară aprobarea scrisă a MECTS, aspect ce rezultă și din conținutul adresei nr._/25.06.2009, cererile nefiind aprobate de minister.

Din adresa menționată, rezultă fără echivoc, în opinia intimatei, că tipărirea și eliberarea actelor de studii nu se poate realiza decât cu aprobarea scrisă a ministerului.

S-au invocat și dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 12 la CEDO privind interzicerea discriminării.

S-a mai arătat că refuzul MECTS nu este justificat.

Intimata susține că a funcționat în cadru legal, care i-a permis să organizeze formele de învățământ cu frecvență redusă sau învățământ la distanță pentru domeniile pentru care erau acreditați/autorizați să organizeze cursuri de zi, nici după încheierea perioadei de monitorizare prevăzută de art. 8 din Legea nr 443/2002 și nici după emiterea HG nr. 676/2007 și nr. 635/2008 precum și nici după . OUG nr. 75/2005, factorii cu atribuții de decizie din sistemul asigurării calității educației, dar mai ales ministerul nu au sesizat nereguli.

Celelalte susțineri din recurs privind neanalizarea hotărârilor de guvern prin care Universitatea S. Haret a fost acreditată/autorizată să funcționeze provizoriu nu pot fi reținute în opinia intimatei întrucât nu fac obiectul cererii de chemare în garanție.

Intimata susține că aprobarea de către aceasta a admiterii la forma de învățământ la distanță pentru specializările acreditate/autorizate corespunzătoare formei de pregătire prin cursuri de zi, ține de exercițiul autonomiei universitare, garantat prin art.32 al 6 din Constituția României și Legea nr. 84/1995 în vigoare la momentul înscrierii reclamantei la facultate.

S-a făcut referire la art. 8 din Ordinul nr. 3404/2006 emis de către ministrul educației prin care se recunoaște posibilitatea organizării de către universitățile acreditate a formei de învățământ la distanță pentru domeniile în care acestea erau acreditate să organizeze cursuri de zi, arătându-se că acest fapt conferă reclamantului dreptul de a cere să i se elibereze diploma de licență însoțită de suplimentul la diplomă, conform pct. VII din Metodologia organizării și desfășurării examenelor la finalizarea studiilor aprobată de Senatul Universității S. Haret și înregistrată sub nr. 1405/21.05.2009.

MECTS sau ARACIS ( Agenția Română de Asigurarea Calității în Învățământul Superior ) nu au demarat sau finalizat vreo procedură administrativă care să conducă la concluzia că intimata a acționat în afara cadrului legal.

Recurentul nu este nevoit să procedeze la recunoașterea studiilor sau diplomelor, având posibilitatea conferită de art.6 din Legea nr. 443/2002, de a propune încetarea activității de învățământ și desființarea prin lege a universității.

Se mai arată că nu ne aflăm în situația depășirii atribuțiilor puterii judecătorești de către instanța de fond care a apreciat corect în aplicarea art. 35 din OMECT 2284/2007 întrucât reclamantului, absolvent al examenului de licență din 2009, i s-a eliberat actului de studii ce îl îndreptățea la eliberarea diplomei de licență.

Potrivit art. 60 alin.1 din Legea nr.84/1995 în forma în vigoare pe perioada de școlarizare a reclamantului formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță pot fi organizate de instituțiile de învățământ ce au cursuri la zi fără a fi necesară acreditarea unei distincte pentru fiecare formă de învățământ ci pentru fiecare program de studii în condițiile art. 29 alin.3 și 4 din OUG 75/2005 în vigoare la data începerii studiilor de către reclamant.

Totodată se invocă prevederile art. 4 din HG 535/1999 potrivit cu care nu era necesară autorizarea de funcționare provizorie pentru formele de învățământ seral sau fără frecvență dacă specializările respective erau acreditate sau autorizate la forma de învățământ la zi.

Se mai invocă art. 5 din HG 916/2005 cu mențiunea că aceasta nu vizează formele de învățământ ci structurile și specializările prevăzute în anexele la lege.

Totodată se invocă art. 1 din HG 1175/2006 concluzionându-se că Universitatea S. Haret a funcționat într-un cadru legal.

Intimata a făcut trimitere la adresa nr._/25.06.2009 emisă de M. Educației, Cercetării și Inovării din care rezultă că tipărirea și eliberarea actelor de studii ale reclamantului nu se putea realiza decât cu aprobarea scrisă a MEN ( fost METCS) ca autoritate competentă motiv pentru care a fost chemată în garanție.

S-au invocat și dispozițiile art.1 din Protocolul nr.12 la CEDO privind interzicerea discriminării.

S-a mai arătat că refuzul MECTS nu este justificat.

S-a depus practica judiciară și s-au solicitat cheltuieli de judecată potrivit chitanței atașate.

Intimata reclamantă a formulat întâmpinare (f.62) prin care a solicitatat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței atacate, cu cheltuieli de judecată potrivit chitanței atașate.

Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor art. 304 ind. 1 cod procedură civilă și a motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul formulat este nefondat pentru următoarele considerente:

În fapt, în mod corect s-a reținut de instanța de fond că reclamantul a urmat cursurile USH, F. de P. Pedagogie din B. specializarea P. promoția 2009 și a susținerii și promovării examenului de licență în sesiunea iulie 2009 și a susținut și promovat examenul de licență în sesiunea iulie 2009, potrivit adeverinței nr. 965/25.07.2009 ( f.10 dos fond inițial).

Din probele administrate mai rezultă că între reclamantă, în calitate de student și pârâta Universitatea S. Haret s-au derulat relații contractuale în cadrul cărora pârâta, s-a obligat să asigure pregătirea profesională a reclamantei, potrivit prevederilor Legii nr. 84/1995, Legii nr. 288/2004, H.G. nr. 88/2005 și Legii nr. 87/2006 și potrivit prevederilor legale citate, evaluarea pregătirii prin organizarea, la finalizarea studiilor, a examenului de licență și să emită diploma care să ateste promovarea studiilor și a examenului de licență. La rândul său, reclamanta și-a îndeplinit obligațiile contractuale asumate, respectiv plata taxelor de studii, susținerea și promovarea tuturor examenelor, inclusiv a celui de licență. Astfel, în anul 2009, reclamanta a susținut și promovat examenul de licență, astfel cum rezultă din adeverința antemenționată, eliberată chiar de pârâta Universitatea S. Haret. Această adeverință a fost emisă potrivit art. 38 din Ordinul nr. 2.284/2007 emis de M. Educației, Cercetării și Tineretului, privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior conform căruia, ,după finalizarea completă a studiilor, la cerere, absolvenților li se eliberează adeverința de absolvire a studiilor, al cărei termen de valabilitate este de maximum 12 luni.""

Ca atare, pârâta Universitatea S. Haret are obligația ca, ulterior eliberării adeverinței de studii ce atestă absolvirea facultății, susținerea și promovarea examenului de licență în sesiunea iulie 2009, precum și dobândirea titlului de licențiat al reclamantei, să elibereze și diploma de licență. Potrivit dispozițiilor finale ale art. VII, din Metodologia organizării și desfășurării examenelor de finalizare a studiilor Universității S. Haret, ,,instituția organizatoare a examenelor de licență/diplomă/disertație, eliberează diploma de licență, respectiv diploma de master, însoțite de suplimentul de diplomă, după cel mult 12 luni de la încheierea examenului de licență/diplomă/master. Până la eliberarea diplomei de licență/master, facultățile eliberează, la cerere, adeverințe prin care se certifică promovarea examenului de licență".

Prin eliberarea adeverinței de studii, pârâta consfințește practic realitatea că reclamantul a absolvit facultatea și a dobândit titlul de licențiat. Ca urmare a acestui titlu, ea poate pretinde în mod legal eliberarea diplomei de licență.

Refuzul de a elibera diploma pe motivul că specializarea urmată de reclamant nu a fost niciodată autorizată provizoriu/acreditată nu are o justificare legală.

În ce privește primul motiv de recurs referitor la soluționarea cererii de chemare în garanție cu aplicarea greșită a legii, în sensul art.304 pct.9 cod procedură civilă aplicabil în cauză Curtea îl va înlătura de asemenea ca neîntemeiat.

Astfel, în mod corect instanța de fond a reținut obligația legală a chematei în garanție de a proceda la emiterea formularelor tipizate de diplomă de licență în temeiul art. 7 și 38 din OMECT 2284/2007 și 4022/2008 la solicitarea unității de învătământ emitentă a adeverinței de licență dar și refuzul nejustificat al chematei în garanție.

În primul rând, trebuie precizat că susținerile chematei în garanție referitoare la necesitatea acreditării nu pot fi reținute deoarece aspectul criticat nu formează obiectul cererii de chemare în judecată, instanța de judecată nefiind investită cu o cerere privind legalitatea acreditării formelor de învățământ la distanță. Cererea de chemare în judecată vizează doar eliberarea diplomei de licență ca urmare a promovării examenului de licență și dobândirii titlului de licențiat.

În al doilea rând, se impune a se menționa că pârâta Universitatea S. Haret a creat, față de studenții înmatriculați (actuali absolvenți) aparența de legalitate a formelor de învățământ, aparență rezultată din încheierea contractelor de școlarizare, încasarea taxelor, organizarea și desfășurarea de examene, inclusiv de licență etc.

Pârâta a procedat la eliberarea actelor de studii completate (cu excepția diplomelor de licență) și a recunoscut reclamantei calitatea de licențiat. Aceste acte nu sunt revocate sau anulate, astfel că se bucura de prezumția de legalitate și veridicitate de care beneficiază orice act administrativ.

M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nu a solicitat în instanță anularea adeverinței și nici nu a cerut printr-o altă acțiune să se analizeze criteriile de obținere a formularelor tipizate de către pârâta Universitatea S. Haret. De asemenea, din actele dosarului rezultă că chematul în garanție M. Educației nu a sesizat nereguli după încheierea perioadei de monitorizare prevăzută de art. 8 din Legea nr. 443/2002 și chiar, mai mult decât atât, a aprobat în parte cererea pârâtei de a aviza tipărirea formularelor de diplomă, ceea ce echivalează cu recunoașterea de către METCS a faptului că instituția pârâtă a funcționat într-un cadru legal, care i-a permis să organizeze formele de învățământ cu frecvență redusă sau învățământ la distanță, considerente față de care nu pot fi reținute apărările invocate sub acest aspecte de către partea chemată în garanție prin întâmpinarea depusă la dosar.

În al treilea rând, eventualele disfuncționalități existente la nivelul conducerii instituției de învățământ superior privat, privind formele de învățământ pe care era îndreptățită conform legii a le derula, nu pot fi opuse absolventului unor cursuri de învățământ superior ce a parcurs și etapa examenului de licență, pentru a se motiva refuzul eliberării actului doveditor al absolvirii efective a acestor cursuri.

Cu atât mai mult se poate reține lipsa de diligență a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, prin instituțiile specializate, de a supraveghea corectitudinea procesului de învățământ (în acest sens ARACIP este o instituție publică de interes național, în subordinea Ministerului Educației și Cercetării, cu personalitate juridică și cu buget propriu de venituri și cheltuieli, înființată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației, aprobată prin Legea nr. 87/2006, care realizează evaluarea externă a calității educației oferite de instituțiile de învățământ preuniversitar și de alte organizații furnizoare de educație, precum și autorizarea, acreditarea și evaluarea periodică a unităților de învățământ preuniversitar).

Ca atare, raportat la considerentele expuse, curtea de apel reține că pârâta Universitatea S. Haret are obligația ca, ulterior eliberării adeverinței de studii - act prin care s-a recunoscut calitatea de licențiat și care nu a fost revocat ori anulat, bucurându-se de prezumția de legalitate și veridicitate proprie unui act administrativ - să elibereze și diploma de licență, dar această obligație nu poate fi dusă la îndeplinire, deoarece chematul în garanție M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nu a remis pârâtei formularele tipizate necesare.

În consecință, acțiunea formulată de reclamantă este întemeiată și a fost corect admisă de prima instanță care a obligat pârâta să elibereze reclamantei diploma de licență și suplimentul de diplomă ca urmare a absolvirii cursurilor și a susținerii și promovării examenului de licență în sesiunea iulie 2009.

În ce privește cererea de chemare în garanție, aceasta este întemeiată, în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 60 Cod procedură civilă.

Obligația pârâtei Universitatea S. Haret este corelativă obligației intimatului M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului de a aproba tipărirea diplomei de licență deoarece pentru tipărire instituția de învățământ are nevoie de avizul chematului în garanție. Potrivit art.7 din Ordinul nr. 2284/2007, ,,formularele actelor de studii sunt tipărite și difuzate, în condițiile legii, de către unitatea de specialitate desemnată de M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, unitate care poartă întreaga răspundere pentru aprobarea comenzilor de la instituții și pentru asigurarea securității tipăririi și păstrării formularelor până la ridicarea acestora de către instituțiile beneficiare.”

Prin urmare, admiterea acestei cereri asigură efectiv punerea în executare a sentinței, în condițiile în care eliberarea de către pârâtă a diplomei de licență și a suplimentului de diplomă este condiționată de aprobarea tipăririi formularelor tipizate a acestor acte de către M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului în calitate de autoritate competentă și chemat în garanție. Între pârâtă și chemata în garanție există ca atare un raport juridic izvorât din lege în temeiul căruia, la solicitarea pârâtei, ministerul este obligat să analizeze dacă sunt îndeplinite condițiile pentru emiterea unui aviz în vederea tipăririi formularelor actelor de studii, să emită acest aviz dacă este cazul și să desemneze o societate comercială care să tipărească aceste formulare.

În lipsa admiterii cererii, această obligație a pârâtei nu ar putea fi dusă la îndeplinire deoarece M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului refuză tipărirea formularelor tipizate necesare.

Motivul al doile de recurs referitor la depășirea atribuțiilor puterii juecătorești de către instanță în sensul art. 304 pct.4 cp.civ. va fi de asemenea înlăturat, față de considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, Curtea constatând că instanța de fond a dispus în limitele atribuțiilor legale, fără a se substitui unei alte autorități a statului..

În ce privește cel de-al treilemotiv de recurs, referitor la greșita soluționare a cererii privind cheltuielile de judecată se va înlătura de asemenea ca neîntemeiată, în dispozitivul sentinței atacate nefiind obligată chemata în garanție la plata de cheltuieli de judecată către reclamant ci către pârâtul care a formulat cererea de chemare în garanție, cu reținerea corectă a culpei procesuale a chematei în garanție în condițiile art. 274 c.p.civ.

Pentru aceste considerente, Curtea, în baza art. 312 alin.1 c.p.civ. raportat la art. 304 și 304¹ c.p.civ., urmează să respingă recursul declarat ca nefondat și să mențină hotărârea atacată ca temeinică și legală.

Față de dispozițiile art 274 cod procedură civilă, va obliga recurentul la plata către intimata pârâtă și respectiv intimata reclamantă a cheltuielilor de judecată conform dovezilor atașate.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de intimata reclamantă, Curtea, raportat la dispozițiile art. 274 alin.3 c.p.civ., urmează a diminua onorariul avocațial de la 1500 lei la 1000 lei, raportat la volumul de muncă depus la redactarea întâmpinării și complexitatea cauzei, în condițiile în care în prima fază procesuală cheltuielile de judecată solicitate s-au ridicat la jumătatea sumei cerute în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul formulat de chematul în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE ( fost M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului) împotriva sentinței civile nr. 5530/CA/11.11.2013 pronunțată de Tribunalul B. -Secția a II a Civilă de contencios administrativ și fiscal în dosarul cu numărul de mai sus.

Obligă recurentul-chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE la plata către intimata pârâtă UNIVERSITATEA S. HARET a sumei de 620 lei cu titlu de cheltuieli de judecată –onorariu avocațial.

Obligă recurentul-chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE la plata către intimata reclamantă V. I. IULIEANA a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată –onorariu avocațial diminuat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18.03.2014.

Președinte, Judecător, Judecător,

S. G. R. Grațiela M. M. C.

Grefier,

T. S.

Red.RMG/18.03.2014

Dact.TS./25.03.2014

Jud.fond:V. T.A.

← Pretentii. Decizia nr. 2725/2014. Curtea de Apel BRAŞOV		Pretentii. Decizia nr. 1659/2014. Curtea de Apel BRAŞOV →

Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 923/2014. Curtea de Apel BRAŞOV

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 923/2014. Curtea de Apel BRAŞOV