Obligaţia de a face. Decizia nr. 2557/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2557/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 11-11-2014 în dosarul nr. 2491/62/2014
ROMANIA
CURTEA DE APEL BRASOV
Secția de C. Administrativ și Fiscal
Decizia nr. 2557/RDosar Nr._
Ședința publică de la 11 noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. P. G.
Judecător Lorența B.
Judecător M. R. Grațiela
Grefier R. P.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de reclamantul A. M. împotriva sentinței civile nr. 1937/CA din 9.07.2014, pronunțată de Tribunalul B. - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, având ca obiect „ obligația de a face”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța constată că recursul formulată de reclamantul A. M. este declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, potrivit dispozițiilor art.485 - 487 Cod de procedură civilă și este timbrat cu 100 lei taxă judiciară de timbru conf. art.24 alin.1 și 2 Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.80/2013. Totodată constată că recursul a fost declarat prin avocat astfel cum prevăd dispozițiile art. 13 Cod de procedură civilă. În conformitate cu dispozițiile art. 223 Cod de procedură civilă s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Având în vedere că în prezenta cauză calea de atac este cea a recursului, în temeiul art. 152 Cod procedură civilă instanța recalifică cererea formulată de către recurentul reclamant A. M. prin avocat, din apel în recurs.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă, în conformitate cu dispozițiile art. 223 Cod procedură civilă, instanța, față de actele și lucrările dosarului, rămâne în pronunțare.
CURTEA :
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 1937/CA din 9.07. Tribunalul B. - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A. M. în contradictoriu cu pârâta INSTITUȚIA P., SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULAREA AUTOVEHICULELOR B..
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, reclamantul A. M. prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
La termenul de judecată din 11.11.2014, în temeiul disp. Art. 152 C.pr.civ. instanța a recalificat cererea reclamantului ca fiind una de recurs.
În motivarea cererii de recurs a arătat următoarele:
În mod greșit instanța de fond a apreciat că legea aplicabilă în această cauză este Legea nr. 9/2012.
S-a adresat de intimatului la data de 12.07.2013, să înscrie autoturismul achiziționat la data de 01.12 2009 însă a primit un refuz nelegal din partea acestuia și că el a fost obligat să achite taxa pentru emisii poluante.
Intimata Instituția P. B. – Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor, prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.488 Cod procedură civilă, instanța de control judiciar constată că recursul promovat împotriva sentinței civile nr. 1937/CA/09.07.2014 a Tribunalului B. este nefondat.
În primul rând se impune a stabili legea procedurală aplicabilă prezentului litigiu.
Motivele de recurs invocate de recurentul reclamant aplicarea dispozițiilor Legii nr. 9/2012 în loc de dispozițiile art. 110 TFUE – se încadrează în dispozițiile art. 448 pct. 8 Cod procedură civilă, dar nu sunt fondate.
Astfel, în cauzele C-402/09 și C-263/10, CJUE a stabilit că „articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
Prin urmare, la determinarea caracterului discriminatoriu al unei taxe aplicate autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în România trebuie analizat, prin raportare la această concluzie a CJUE, dacă legiuitorul face o distincție referitoare la această taxă în funcție de proveniența autovehiculelor – din parcul auto național sau din parcul auto al unui alt stat membru UE.
Or, dispozițiile Legii nr. 9/2012 stabilesc obligația plății timbrului de mediu o singură dată, cu ocazia înscrierii in evidentele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România si atribuirea unui certificat de înmatriculare si a numărului de înmatriculare;
la reintroducerea in parcul auto național a unui autovehicul, in cazul in care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduala a timbrului; cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat si pentru care nu a fost achitata taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, taxa de poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementarilor legale in vigoare la momentul înmatriculării și, respectiv, cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat in situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule, taxei de poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Prin urmare, prin instituirea acestei obligații de achitare a timbrului de mediu și cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate în România a unui autovehicul rulat, in situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule, taxei de poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, se creează egalitate de tratament între vehiculele rulate existente în parcul auto național și cele rulate importate din alte state membre UE, taxa aplicându-se, deopotrivă, indiferent de originea lor, cu respectarea interdicției stabilite de art. 110 TFUE. În acest mod, ambele categorii de vehicule sunt supuse aceluiași nivel de taxare, iar cumpărătorul național nu mai este orientat, cu precădere spre vehiculele din parcul național (anterior nesupuse vreunei taxări), ci are libertatea de a alege un vehicul, indiferent de origine lui, taxele legate de formalitățile de înmatriculare fiind identice.
Nu poate fi reținută susținerea recurentului că se încalcă dispozițiile art. 110 TFUE deoarece legea nu prevede obligația de plată a taxei și pentru autovehiculele care se află deja înscrise în circulație și pentru care nu intervine nici una din situațiile reglementate de art. 4 din lege, dar care continuă să circule și să emită noxe.
A reține această susținere ar însemna a accepta că legiuitorul național este limitat în a stabili taxe fiscale viitoare, or, această interdicție nu este prevăzută de nici o normă comunitară, libertatea de instituire a taxelor și impozitelor naționale fiind una recunoscută de CJUE în jurisprudența sa, inclusiv în cauzele arătate anterior.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art.496 Cod procedură civilă, va respinge recursul declarat de recurent împotriva sentinței civile nr1937/CA/09.07.2014 a Tribunalului B..
Pentru aceste motive
În numele legii
D E C I DE :
Respinge recursul declarat de recurentul A. M. împotriva sentinței civile nr. 1937/CA/09.07.2014 a Tribunalului B.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11.11.2014.
Președinte Judecător Judecător
S. P. G. Lorența B. R. Grațiela M.
Grefier
R. P.
Red. S.P.G./24.11.2014
Dact.R.P./24.11.2014
Jud. Fond:A.V.
4 ex.
| ← Pretentii. Decizia nr. 1433/2014. Curtea de Apel BRAŞOV | Pretentii. Decizia nr. 700/2014. Curtea de Apel BRAŞOV → |
|---|
