Obligaţia de a face. Decizia nr. 2574/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2574/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 12-11-2014 în dosarul nr. 6461/62/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
Secția C. administrativ și fiscal
DECIZIA NR. 2574/R DOSAR NR._
Ședința publică din 12 noiembrie 2014
Completul constituit din:
Președinte - L. P. - judecător
- M. R. - judecător
- A. G. S. - judecător
- M. C. - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta ÎNTREPRINDEREA I. PIRAU S. împotriva sentinței civile nr.1193/CA din 11.04.2014, pronunțată de Tribunalul B. - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, având ca obiect „obligația de a face”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 22 octombrie 2014, potrivit încheierii de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 29 octombrie 2014, 5 noiembrie 2014, apoi pentru data de 12 noiembrie 2014.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că, prin sentința civilă nr.1193/CA/11.04.2014 Tribunalul Brasov a respins cererea formulată de reclamanta ÎNTREPRINDERE I. PIRĂU S. în contradictoriu cu pârâtul M. F. prin Primar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Întreprinderea Individuala Pirau S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în temeiul art. 488 pct. 6, 8 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta reclamantă a arătat, în esență, că s-a adresat pârâtului pentru aprobarea unui spațiu cu ocazia unui eveniment oficial desfășurat în Mun. F.. Acesta i-a dat un răspuns ambiguu, după care nu a mai răspuns în nici un fel. Prima instanță a reținut acest aspect dar nu i-a permis administrarea de probe cu o motivare greu de înțeles, în condițiile în care și textul legal este greșit. În aceste condiții apreciază că instanța de fond a greșit, că trebuia să-i admită probele pe care le-a propus prin care dovedea ce pagubă a încercat din cauza comportării de neînțeles a pârâtei. Fiind vorba de martori care s-au implicat în pregătiri, care știu ce a procurat, de unde, cât a achitat, pe de altă parte ce profit au obținut alte firme care și-au desfășurat activitatea cu ocazia acelei manifestări, se impune admiterea recursului, casarea sentinței criticare și trimiterea cauzei aceleași instanțe spre rejudecare, ocazie cu care să se administreze probele si apoi sa se pronunțe o sentința corecta.
În motivare se reține că trebuia să facă dovada îndeplinirii condițiilor legale pentru desfășurarea acelei activități ori acest lucru nu s-a cerut pentru că era în situația de a putea face această dovadă. Surprinde soluția instanței deoarece pârâta nici cel puțin nu s-a aparat și aceasta în condițiile în care cunoștea faptul că au greșit și aștepta obligarea la despăgubiri. Se fac niște teorii privitor la cheltuieli dar nu se pune nici un moment problema ca respingerea probelor reclamantei apare ca o antepronunțare privitor la soluția care s-a adoptat și care îi nemulțumește fiind cât se poate de clar că a încercat o paguba care ni se refuză sa ne fie acoperită.
Analizând actele și lucrările dosarelor, sentința atacată în raport de motivele de recurs invocate, Curtea de Apel constată că recursul declarat este nefondat.
Ca stare de fapt, curtea de apel reține că, prin cererea înregistrată de pârâtă sub nr._/30.07.2013, reclamanta a solicitat acesteia închirierea unui spațiu de 200mp, cu front la alee de 10m cu ocazia evenimentului „Zilele Făgărașului” pentru a comercializa băutură și mâncare. Prin adresa nr._/05.08.2013, pârâta a comunicat reclamantei că rămâne în evidențele sale, fără a se pronunța în sensul admiterii ori respingerii solicitării formulate. Evenimentul Zilele Cetății Făgărașului s-a desfășurat în perioada 15-18 august 2013, fără ca reclamanta să participe la acest eveniment oficial.
Analizând actele dosarului raportat la motivele de recurs invocate, curtea de apel constată că soluția primei instanțe în sensul respingerii acțiunii este legală și temeinică, fiind pronunțată în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare.
Astfel, în mod corect prima instanță a reținut că atitudinea pârâtului față de reclamantă echivalează cu un refuz nejustificat de soluționare a cererii înregistrate sub nr._/30.07.2013, sancționabil cu obligarea acestuia la plata de despăgubiri.
Însă, în ce privește aceste despăgubiri, reclamanta nu a dovedit justețea pretențiilor sale. Aceasta a solicitat despăgubiri în sumă de 100.000 lei arătând că suma reprezintă beneficiul nerealizat ca urmare a nesoluționării cererii sale până la data începerii Zilelor Cetății Făgărașului, respectiv daune materiale rezultate din pregătiri pentru închirierea de mese, scaune, pentru lansarea unor comenzi de produse ori angajarea de personal. Suma nu a fost însă defalcată pe cheltuieli, ci reclamanta a solicitat o sumă generică pe care nu o poate dovedi. Deși reclamanta a susținut că a suferit o . prejudicii, aceasta nu a individualizat fiecare cheltuială în parte (ce sumă a cheltuit pentru închirierea de mese și scaune, suma cheltuită pentru angajarea de personal etc.) pentru ca instanțele de judecată să poată verifica în concret fiecare sumă solicitată.
În mod corect prima instanță a reținut că realizarea unor pregătiri în vederea comercializării de produse trebuia să se reflecte în cheltuieli, iar reclamanta nu a dovedit plata vreunei sume în acest scop. Aceasta nu a adus nici un înscris din care să rezulte că a efectuat vreo cheltuială, neexistând acte din care să rezulte cât anume a cheltuit reclamanta pentru fiecare activitate în parte. Prima instanță nu a refuzat reclamantei depunerea de înscrisuri care să dovedească pretențiile sale, însă aceasta nu a putut produce astfel de înscrisuri care să dovedească concret fiecare sumă cheltuită și solicitată. Instanța de fond nu a avut astfel posibilitatea de a verifica corectitudinea susținerilor și calculelor reclamantei, acordarea unei sume globale, lăsată la aprecierea arbitrară a părților sau instanței, astfel cum a solicitat reclamanta, nefiind corectă. De asemenea, proba testimonială solicitată de reclamantă a fost respinsă corect ca neutilă de prima instanță deoarece, potrivit codului de procedură civilă, lichiditatea unei creanțe nu poate fi dovedită prin declarații de martori, respectiv nu se poate dovedi cu martori cuantumul cheltuielilor efectuate de reclamantă, iar aceasta nu a depus înscrisuri în acest sens. Astfel cum corect a reținut prima instanță, martorii au fost propuși nu pentru a demonstra cuantumul veniturilor pe care le-ar fi realizat reclamanta, ci existența unor demersuri în vederea organizării desfășurării unei activități.
Prin urmare, curtea constată că, deși refuzul pârâtei de a răspunde nu era unul justificat, acțiunea reclamantei nu este întemeiată, deoarece aceasta nu a dovedit concret ce sume a cheltuit și ca atare ce prejudiciu a suferit ca urmare a acestei atitudini culpabile a pârâtei, astfel că în mod corect prima instanță a respins acțiunea reclamantei.
Pentru aceste motive, în baza art. 496 alin. 1 Noul Cod de Procedură Civilă raportat la art. 488 pct. 8 Noul Cod de Procedură Civilă, curtea urmează a respinge recursul declarat și a menține sentința atacată ca legală și temeinică.
Văzând și dispozițiile art. 451 Noul Cod de Procedură Civilă și faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta reclamantă Intreprinderea Individuala Pirau S. împotriva sentinței civile nr. 1193/CA/11.04.2014 pronunțată de Tribunalul B..
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 noiembrie 2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
L. P. M. R. A. G. S.
Grefier,
M. C.
Red. L.P./ 29.12.2014
Tehnored.: M. C./5.01.2015 /- 4 ex.
Jud fond: C. S.
| ← Anulare act administrativ. Hotărâre din 25-04-2014, Curtea de... | Pretentii. Decizia nr. 1433/2014. Curtea de Apel BRAŞOV → |
|---|
