Obligaţia de a face. Decizia nr. 1455/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1455/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 29-04-2014 în dosarul nr. 11261/62/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 1455/R
Ședința publică din data de 29 aprilie 2014
Completul constituit din:
Președinte: Lorența B. - judecător
S. P. G. - judecător
R. Grațiela M. - judecător
T. M. - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de recurenta pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. în nume propriu și pentru pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. - Contribuabili Mijlocii Colectare B. împotriva sentinței civile nr. 6485/CA din 20.12.2013 pronunțată de Tribunalul B. – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, având ca obiect „ obligația de a face”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 22 aprilie 2014, potrivit încheierii de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 29 aprilie 2014.
CURTEA,
P. sentința civilă nr. 6485/CA din 20.12.2013 pronunțată de Tribunalul B.– Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._ s-a admis acțiunea în contencios administrativ formulată și precizată de reclamanta . contradictoriu cu pârâtele Direcția G. a Finanțelor Publice și Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii și, în consecință: pârâtele au fost obligate să plătească reclamantei suma de 344.442,44 lei reprezentând accesorii și suma de 4.200 lei reprezentând cheltuieli de judecată; s-a respins cererea reclamantei de reducere a onorariului expert și a obligat reclamanta să plătească diferența onorariu expert judiciar B. O. S. în sumă de 1.200 lei.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele considerente:
În fapt, prin Decizia de impunere nr. 694/10.09.2009 emisă de Direcția G. a Finanțelor Publice B. în baza Raportului de inspecție fiscală nr. 5087/2009 s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a impozitului pe profit în sumă de 318.443 lei și accesorii în sumă de 115.595 lei.
Reclamanta a contestat actele administrativ fiscale mai sus indicate și prin Decizia nr. 479/30.01.2009 pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice B. a respins contestația ca neîntemeiată.
Societatea reclamantă a contestat în instanță Decizia de impunere nr. 694/10.09.2009, R.I.F nr. 5087/2009 și Decizia nr. 479/2009 și prin sentința civilă nr. 1265/CA/18.03.2011 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ s-a admis acțiunea și s-a dispus anularea actelor administrativ – fiscale. Hotărârea a rămas irevocabilă în recurs prin Decizia nr. 194/18.04.2012 a Curții de Apel B..
La data de 20.09.2012 reclamanta a solicitat plata accesoriilor calculate la sumele achitate în baza actelor administrativ fiscale anulate, cu adresa nr._ și prin adresa nr. 3892/2012 pârâta a refuzat plata sumelor, invocând că aceasta ar fi datorată numai începând cu data pronunțării deciziei în recurs în data de 18.04.2012 și că nu a formulat cerere de rambursare.
Pârâta a rambursat reclamantei sumele achitate în baza titlurilor de creanță anulare în data de 28.06.2012 prin compensare suma de 250.986 lei, în data de 25.07.2012 prin compensare suma de 250.986 lei și în data de 19.09.2012 prin virament suma de 18.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
În drept, potrivit dispozițiilor art. 124 alin.1 din O.G nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală „Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin.2 și 2 indice 1 sau la art. 70, după caz, până la data stingerii prin oricare din modalitățile prevăzute de lege. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor” și potrivit alineatului 2 al aceluiași articol „nivelul dobânzii este cel prevăzut la art. 120 alin. 7 și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori”.
De esența contenciosului este de a stabili data de la care reclamanta este îndreptățită să obțină din partea pârâtei dobânzi de întârziere aferente obligațiilor principale și accesorii stabilite prin titluri de creanță ce au fost anulate prin hotărâri judecătorești.
În acest sens, potrivit jurisprudenței CJ UE în cauza C 565/11 în cauza I., dreptul Uniunii se opune reglementării interne conținute în articolul 124 din Codul de procedură fiscală care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
De asemenea, Curtea Europeană de Justiție a Uniunii Europene a arătat că, în lumina dreptului european contribuabilii trebuie să beneficieze de dobânzi pentru nerambursare de către organul fiscal în termenul legal a sumelor datorate cu titlu de TVA, chiar dacă sumele datorate la rambursare au fost compensate prin decizii de compensare, anulate ulterior de instanțele de judecată. ( C 431/12 ANAF împotriva . SA și C 107/10 Enel Maritsa Iztok).
Pe cale de consecință, în speță sunt incidente dispozițiile art.124 Cod procedură fiscală și în interpretarea acestor dispoziții legale față de jurisprudența CJUE, a reținut că, societatea reclamantă este îndreptățită să obțină de la pârâtă dobânzi de întârziere aferente impozitului pe profit și accesoriilor achitate în baza titlului de creanță, ce a fost anulat prin sentința civilă nr.1265/CA/2011 a Tribunalului B. începând cu data de 10.08.2009, data plății fără temei a taxei și până la data restituirii efective.
Potrivit raportului de expertiză contabilă judiciară efectuat de expertul contabil B. O. S. cuantumul dobânzilor și penalităților este de 344.442,44 lei.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, în temeiul dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 554/2004 a admis acțiunea astfel cum a fost precizată.
În temeiul dispozițiilor art. 274 alin.1 Cod procedură civilă, a reținut culpa procesuală a pârâtei care a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu expert.
Cererea reclamantei de reducere a onorariului expert nu este justificată față de complexitatea lucrării, astfel încât a respins-o și a obligat reclamantă să plătească diferența de onorariu de expert în cuantum de 1200 lei.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs recurenta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. în nume propriu și pentru Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. – Contribuabili Mijlocii Colectare, care a solicitat admiterea căii de atac și modificarea sentinței civile în sensul respingerii acțiunii. Criticile aduse au constat în următoarele:
Instanța de fond nu a avut în vedere apărările pârâtelor, formulate în cauză prin notele de ședință prin care s-au exprimat obiecțiunile la raportul de expertiză.
Instanța a dat eficiență exagerată expertizei contabile care a stabilit o sumă eronată, fără corespondent în realitate.
Solicitarea reclamantei este nejustificată, neexistând temei juridic pentru aceasta. În urma controlului au fost emise acte administrative, respectiv RIF și decizia de impunere care constituie titluri de creanță ce instituiau obligații în sarcina reclamantei care, la acel moment, nu deținea un titlu care să fie pus în executare de organul fiscal.
Situația s-a clarificat doar odată cu pronunțarea soluției în recurs. Ca urmare, nu se pot solicita despăgubiri pentru o perioadă anterioară pronunțării acestei soluții.
Suma a fost restituită în totalitate astfel că cererea nu mai are obiect.
Reclamanta nu a făcut dovada unui prejudiciu. Nu sunt aplicabile dispozițiile art. 124 Cod procedură fiscală, restituirea sumei realizându-se cu respectarea dispozițiilor art. 117 din acest act normativ.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor art. 304/1 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul formulat este nefondat pentru următoarele considerente:
Starea de fapt legată de control fiscal, de emiterea actelor administrativ fiscale și de anularea acestora, este corect reținută de prima instanță și necontestată de părți.
În primul rând, prin recurs se critică acordarea de accesorii la suma ce a făcut obiectul actelor administrativ fiscale anulate prin hotărâre irevocabilă și pentru perioada începând de la data plății (fie și prin compensare) a acestei sume.
Prima instanță a reținut ca temei al acordării accesoriilor art. 124 Cod procedură fiscală precum și jurisprudența CJUE astfel cum a fost exprimată în cauzele C431/12 ANAF împotriva . S.A. și C107/10 Enel Maritsa Iztok 3 AD împotriva Direktor „Obzhalvane i upravlenie na izpalnenieto” N..
P. recurs nu s-au criticat sub nicio formă argumentele primei instanțe privind dreptul comunitar.
Potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României, „ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectare prevederilor actului de aderare”.
Soluțiile date de CJUE sunt obligatorii în ceea ce privește modul în care interpretează dispozițiile normelor comunitare care prevalează celor naționale.
Astfel în prima cauză menționată, Curtea declară că „art. 183 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al TVA tratat interpretat în sensul că se opune ca o persoană impozabilă care a solicitat rambursarea excedentului de TVA achitată în amonte din TVA pe care o datorează să nu poată obține din partea administrației fiscale a unui stat sub dobânzi de întârziere aferente rambursării efectuate tardiv de această administrație pentru o perioadă în care erau în vigoare acte administrative care excludeau rambursarea și care au fost anulate ulterior printr-o decizie judecătorească”.
Acest mod de interpretare a normei comunitare conferă legitimitate solicitării intimatei reclamante, în condițiile prevederilor dreptului comunitar în mod corect indicate de prima instanță și necriticate de recurentă.
P. recurs s-a criticat și modul de întocmire a raportului de expertiză, reiterându-se obiecțiunile formulate în fața instanței.
În realitate, prin aceste obiecțiuni s-a exprimat încă o dată poziția organului fiscal de a nu fi de acord cu datorarea de accesorii pentru neplata în termen a sumei anulate, anterior rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești, fără a se critica în concret modul de calcul al sumelor. De altfel, expertul a avut în vedere chiar modul de calcul al Direcția G. a Finanțelor Publice B. – Serviciul Metodologie și Asistență Contribuabili.
În considerarea celor expuse anterior, Curtea constată că niciuna dintre criticile aduse în recurs nu este întemeiată, neputând conduce la modificarea sau înlăturarea considerentelor primei instanțe și a soluției acesteia, motiv pentru care, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul formulat.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. în nume propriu și pentru Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. - Contribuabili Mijlocii Colectare împotriva sentinței civile nr. 6485/CA/20.12.2013 pronunțată de Tribunalul B. – Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._ .
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29.04.2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
Lorența B. S. P. G. R. Grațiela M.
Grefier,
T. M.
Red.: LB/29.04.2014
Tehnored.: TM/05.05.2014/2 ex.
Jud.fond: A.V.
| ← Pretentii. Decizia nr. 109/2014. Curtea de Apel BRAŞOV |
|---|
