Pretentii. Decizia nr. 109/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 109/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 16-01-2014 în dosarul nr. 15261/62/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRASOV
Secția de C. Administrativ și Fiscal
Dosar nr._
DECIZIE Nr. 109/2014
Ședința publică de la 16 Ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE O. – M. B.
Judecător D. M. S.
Judecător A.-G. S.
Grefier V. P.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. pentru Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. – Serviciul Fiscal Municipal F. împotriva sentinței civile nr. 5492/CA din 06.11.2013 pronunțată de Tribunalul B. – Secția a II a civilă de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._, având ca obiect „pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților. Procedura este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că recursul formulat de recurenta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. pentru Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. – Serviciul Fiscal Municipal F. este declarat și motivat în termen legal, potrivit dispozițiilor art.301-303 Cod procedură civilă și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar potrivit art. 17 din Legea nr. 146/1997. S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin.2 cod procedură civilă.
Intimatul reclamant A. R. M. a depus la dosar prin serviciul registratură întâmpinare . În cuprinsul întâmpinării s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Se constată că recurenta a depus la dosar prin serviciul registratură Notă la care a atașat înscrisurile solicitate de instanță prin citația emisă.
Instanța constată că, în cuprinsul cererii de recurs s-a invocat cu caracter prealabil faptul că, urmare intrării în vigoare a Hotărârea de Guvern nr. 520/30.07.2013 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, Administrația Finanțelor Publice F. a fost reorganizată în Serviciul Fiscal Municipal F., instituție care funcționează în subordinea Administrației Județene a Finanțelor Publice B.. Astfel se va lua act de modificările intervenite cu privire la denumirea recurentei pârâte, respectiv Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. - Serviciul Fiscal Municipal F. .
De asemenea, începând cu data de 01.08.2013, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. s-a subrogat în drepturile și obligațiile Direcției Generale a Finanțelor Publice B., potrivit dispozițiilor art. 11 alin. 3 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, și ale art. 7 pct 32 și 33 din Hotărârea de Guvern nr. 520/2013 privind reorganizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală. Astfel se va lua act de modificările intervenite cu privire la denumirea recurentei pârâte.
Instanța constată că intimatul reclamant nu a invocat în cuprinsul întâmpinării chestiuni noi, în consecință apreciază că nu se impune comunicarea către celelalte părți litigante și va fi apreciată ca și concluzii scrise.
Având în vedere că părțile au solicitat judecarea cauzei și în lipsă potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, în baza actelor existente la dosar, instanța rămâne în pronunțare.
În deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului dedus judecății, constată:
Prin sentința civilă nr.5492/CA/06.11.2013, Tribunalul B.-secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal: a admis acțiunea formulată de partea reclamantă A. R. M., în contradictoriu cu pârâta A.J.F.P. B. - Serviciul Fiscal Municipal F. și în consecință a obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 3747 lei cu titlu de taxă pe poluare, cu dobânda legală aferentă acestei sume începând cu data de 08.11.2012 și până la data achitării efective; a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva chematei în garanție Administrația F. pentru Mediu și în consecință a obligat chemata în garanție să achite pârâtei suma de 3747 lei și dobânda legală aferentă.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că: taxa pe poluare a fost achitată de reclamant în temeiul O.U.G. nr.50/2008, ale cărei dispoziții contravin principiilor dreptului comunitar, întrucât se aplică numai autovehiculelor folosite provenind din alte state membre ale Uniunii Europene și înmatriculate pentru prima dată în România, nu și autovehiculelor folosite deja înmatriculate în România; reclamantul s-a adresat pârâtei cu o cerere de restituire a taxei, însă cererea i-a fost respinsă; reclamantul are dreptul la restituirea taxei, întrucât aceasta a fost încasată în temeiul unor prevederi contrare reglementărilor comunitare; urmare a admiterii cererii principale, va fi admisă și cererea de chemare în garanție, având în vedere că suma plătită de reclamant se face venit la bugetul fondului pentru mediu, gestionat de către chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal și motivat, pârâta A.J.F.P. B. - Serviciul Fiscal Municipal F., prin D.G.R.F.P. B., solicitând modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului, recurenta-pârâtă a arătat, în esență, următoarele: în mod eronat a fost respinsă excepția inadmisibilității; la data de 13.01.2012 a intrat în vigoare Legea nr.9/2012, care a abrogat OUG nr.50/2008 și care dispune restituirea în parte a taxei pe poluare achitate în temeiul acestei ordonanțe de urgență; plata taxei s-a efectuat în temeiul unui act normativ în vigoare la data plății și care este conform cu normele dreptului comunitar; în mod greșit a fost obligată la plata dobânzii, reclamantul făcând plata în mod benevol.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
Analizând actele si lucrările dosarului, sentința atacată, față de motivele invocate, Curtea apreciază că recursul este nefondat, din motivele ce vor fi expuse în continuare.
În fapt, reclamantul a achiziționat un autovehicul care a fost anterior înmatriculat în alt stat membru al Uniunii Europene, pentru care a plătit taxa pentru emisiile poluante provenind de la autovehicule.
În drept, problema care se ridică este aceea de a stabili dacă legislația internă – în temeiul căreia se condiționează înmatricularea autovehiculului achiziționat de reclamant dintr-un stat membru al Uniunii Europene de plata taxei de poluare - este compatibilă cu prevederile legislației comunitare.
Art. 90 (actual art.110 TFUE) par. l din Tratatul de instituire a Comunității Europene (în continuare Tratatul) prevede: ”Niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor sate membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare”.
Scopul instituirii art. 90 (110) din Tratat este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor în spațiul comunitar, iar domeniul său de aplicare vizează impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România. După cum se poate constata, taxa pe poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație – dacă au fost înmatriculate în țară.
Se ivește, astfel, o aparentă discriminare între categoria vehiculelor folosite care sunt achiziționate din țară și categoria vehiculelor folosite achiziționate din afara țării – inclusiv din spațiul comunitar.
Era normal ca un astfel de act normativ – având drept scop (declarat) protecția mediului - să se aplice tuturor autovehiculelor aflate în circulație pe teritoriul României, nicidecum doar acelora care se înmatriculează pentru prima dată în țară.
Toate cele de mai sus conduc la concluzia că taxa pe poluare aplicată autovehiculelor second-hand achiziționate din spațiul comunitar contravine prevederilor art. 90 (110) din Tratat, în condițiile în care o astfel de taxă nu este percepută pentru autovehicule identice – achiziționate de pe teritoriul României. Or, actualul articol 110 al TFUE se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Potrivit art. 148 din Constituția României, ca urmare a aderării la Uniunea Europeană, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin. 2). Parlamentul, Președintele României, Guvernul si autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din prevederile alineatului 2 (alin. 4).
Aceste obligații au fost reafirmate și prin Legea nr. 157/2005 - de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană
Prin Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza C‑402/09, privind pe I. T. împotriva României, având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu (România), pronunțată la 7 aprilie 2011, s-a stabilit că: articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Prin urmare, constatând că taxa pe poluare a fost calculată de pârâtă și încasată de la reclamant ca urmare a aplicării eronate a dispozițiilor legale incidente (completate cu dreptul Uniunii Europene), refuzul soluționării favorabile a cererii acestuia de restituire a taxei fiind astfel nejustificat, instanța de fond, în mod legal și temeinic, a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamant, obligând pârâta la restituirea taxei.
În ceea ce privește obligarea la plata dobânzii, instanța de fond, în mod corect, a constatat că aceasta este datorată. Potrivit Hotărârii pronunțate la data de 18 aprilie 2013 de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în cauza C‑565/11 (M. I. împotriva Administrației Finanțelor Publice Sibiu și Administrației F. pentru Mediu), aplicarea principiului efectivității impune, în cazul restituirii unei taxe percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii, ca normele naționale care privesc în special calculul dobânzilor eventual datorate să nu aibă ca efect privarea persoanei impozabile de o despăgubire adecvată pentru pierderea suferită prin plata nedatorată a taxei, pierdere ce depinde în special de durata indisponibilizării sumei plătite fără temei cu încălcarea dreptului Uniunii și survine astfel, în principiu, în perioada cuprinsă între data plății fără temei a taxei în cauză și data restituirii acesteia.
Așadar, în lumina acestei jurisprudențe recente a Curții de Justiție a Uniunii Europene și ținând seama de principiul priorității dreptului Uniunii Europene, instanța apreciază că reclamantul are dreptul la plata dobânzilor.
În consecință, criticile aduse prin recursul declarat de pârâtă sunt în totalitate nefondate.
Față de considerentele ce preced, Curtea, făcând aplicarea dispozițiilor art.312, alin.(1) din Codul de procedură civilă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat și va menține sentința atacată, ca legală și temeinică. Fără cheltuieli de judecată în recurs, nefiind solicitate de intimați.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Serviciul Fiscal Orășenesc F. (fost Administrația Finanțelor Publice F.), prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. (fosta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului B.), împotriva sentinței civile nr.5492/CA/06.11.2013, pronunțată de Tribunalul B. – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pe care o menține.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de azi, data de 16 ianuarie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
O.-M. B. D.-M. S. A.-G. S.
Grefier,
V. P.
redDMS16.01.2014/tehnored.20.01.2014/2ex
jud fond A. T. V.
| ← Pretentii. Decizia nr. 1413/2014. Curtea de Apel BRAŞOV | Obligaţia de a face. Decizia nr. 1455/2014. Curtea de Apel BRAŞOV → |
|---|
