Pretentii. Decizia nr. 2285/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2285/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 07-10-2014 în dosarul nr. 224/119/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 2285/R/2014Dosar nr._
Ședința publică de la 7 octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE Lorența B.
Judecător S. P. G.
Judecător R. Grațiela M.
Grefier D. T.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. C. împotriva sentinței civile nr. 725 din data de 12.06.2014, pronunțată de Tribunalul C. – secția civilă, în dosarul nr._, având ca obiect ”pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se constată că în cauza dedusă judecății până la primul termen de judecată a fost îndeplinită procedura prevăzută de art. 194 – 201 din codul de procedură civilă adoptat prin Legea nr. 134/2010.
Instanța constată că recursul formulat de recurenta pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. este declarat și motivat în termenele și condițiile prevăzute de art. 485 și 487 din Codul de procedură civilă adoptat prin Legea nr. 134/2010, și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar potrivit art. 30 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 80/2013. S-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Intimatul reclamant nu a formulat întâmpinare.
Având în vedere că părțile au solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în baza actelor existente la dosar, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA
Constată că prin sentința civilă nr. 725 din data de 12.06.2014, pronunțată de Tribunalul C. s-a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Județeană a Finanțelor Publice C.; s-a admis acțiunea formulată de reclamantul S. G., în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice C., și în consecință: a fost obligată pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. la plata către partea reclamantă a sumei de 5818,00 lei cu titlu de restituire taxă pentru emisii poluante, plătită potrivit chitanței nr._/05.07.2012 precum și la plata dobânzii legale prevăzută de OG 92/2003 aferentă sumei de mai sus, începând cu data de 05.07.2012 și până la data plății, a fost obligată pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. la plata către reclamant a sumei de 300 lei cheltuieli de judecată, s-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. împotriva chematei în garanție Administrația F. Pentru Mediu și, în consecință: a fost obligă chemata în garanție Administrația F. Pentru Mediu la plata către pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. a sumei de 5818,00 lei cu titlu de restituire taxă pentru emisii poluante, precum și la plata dobânzii legale prevăzută de OG 92/2003 aferentă sumei de mai sus, începând cu data de 05.07.2012 și până la data plății, a fost obligată chemata în garanție Administrația F. Pentru Mediu la plata către pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. a cheltuielilor de judecată achitate de aceasta din urmă către partea reclamantă.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs recurenta Administrația Județeană a Finanțelor Publice C., care a invocat dispozițiile art 488 al 1 pct 8 NCPC, solicitând admiterea căii de atac cu consecința modificării acțiunii în sensul respingerii acțiunii. Criticile formulate au fost următoarele:
Guvernul României a stabilit cadrul legal pentru instituirea taxei pe emisii poluante provenite de la autovehicule prin adoptarea Legii nr. 9/2012 și care a intrat în vigoare la data de 13 ianuarie 2012.
Taxa pe emisiile poluante instituită prin Legea nr. 9/2012, reprezintă o nouă taxă care nu se confundă cu taxa specială pentru autovehicule prevăzută de art. 214 1-2143din Legea nr. 571/_ privind Codul Fiscal, respectiv OUG nr. 50/2008, în prezent abrogate, întru-cât la determinarea acesteia se ține cont de norma de poluare, emisiile de dioxid de carbon și vechimea autovehiculului și care se constituie venit la bugetul fondului pentru mediu.
Curtea Europeană de Justiție a stabilit în hotărârea din cauza Comisia Comunităților Europene contra Danemarcei, faptul că art. 90 TCE nu are ca scop cenzurarea nivelului excesiv de taxare și că statele membre pot stabili raxa de taxare la nivelul la care îl consideră adecvat (Hotărârea Curții de Justiție din 11 decembrie 1990, în cauza C-47/88, Comisia comunităților Europene contra Regatul Danemarcei, ECR-1990, pl-_, pct. 10).
În ceea ce privește în special taxarea autovehiculelor uzate, din jurisprudența constantă a curții rezultă că perceperea unei taxe în cazul autovehiculelor uzate care provin din alte state membre UE încalcă ari 90 TCE, dacă valoarea taxei depășește taxa reziduală inclusă în valoarea unui autovehicul similar care a fost deja înmatriculat pe piața internă ca fiind nou (Hotărârea Curții de Justiție din 22.02.2001 în cauza C-393/98 Ministerio Publico și Gomes Valențe contra Fazenda Publica, ECR 2001 pl/_), conform curții, discriminarea interzisă de art. 90TCE este evitată dacă gradul de uzură al autovehiculului importat este luat în considerare prin reducerea corespunzătoare a taxei.
Față de aspectele de nealiniere a legislației interne cu cea europeană, dreptul comunitar pe care se întemeiază acțiunea reclamantului, dorim să subliniem faptul că, în desfășurarea activității sale organul fiscal nu poate aprecia legalitatea sau nelegalitatea actelor normative adoptate de către autoritățile competente ale statului; iar faptul că acestea ar fi neconforme cu normele comunitare nu îndreptățește nici de cum organul fiscal la a nesocoti dispozițiile legale în vigoare.
Cheltuielile de judecată, în mod injust au fost acordate în speță, motivat de faptul că, colectarea taxei de emisii poluante s-a efectuat în baza unor dispoziții legale obligatorii de respectat de către instituțiile statului și astfel în favoarea lor a existat o aparență de legalitate.
Potrivit art. 1 alin. 5 din Constituție, „în România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie", iar conform art. 5 din Codul de procedură fiscală „organul fiscal este obligat să aplice unitar prevederile legislației fiscale pe teritoriul României, urmărind stabilirea corectă a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat"
Conform art. 2 alin 1 din cod, administrarea impozitelor, taxelor contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat, se îndeplinește potrivit dispozițiilor Codului de procedură fiscală, ale Codului fiscal, precum și ale altor reglementări date în aplicarea acestora.
Nu se poate afirma că organul fiscal ar fi în culpă procesuală, având în vedere că însuși reclamantul a solicitat calcularea taxei, acesta a fost de acord cu suma stabilită prin deciziile de calcul, totodată nu a fost constrâns de organul fiscal pentru a achita această taxă.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul formulat este nefondat, pentru următoarele considerente:
La data de 18.02.2014, reclamantul G. S. a solicitat Administrației Județene a Finanțelor Publice C., restituirea unei sume reprezentând contravaloarea unei taxe de emisii poluante achitată la data de -05.07.2012, în vederea înmatriculării unui autoturism second-hand achiziționat din Germania, stat comunitar unde a fost înmatriculat pentru prima dată.
Se impune a se analiza natura juridică a sumei achitată cu titlu de taxă pentru emisii poluante și solicitată a fi restituită.
Preeminenta dreptului comunitar este consacrată prin Constituție, iar punerea în aplicare a obligațiilor ce decurg din dreptul comunitar se reflectă atât în obligația de cooperare loială cât și în autonomia instituțională și procedurală a statelor membre. Această autonomie are la bază principiul efectivității care vizează împiedicarea ca o dispoziție procedurală națională să facă imposibilă sau excesiv de dificilă aplicarea dreptului comunitar. În acest context se impune a se mai preciza ca Tratatul instituind Comunitatea Europeana se bucură de aplicabilitate directa in dreptul intern al unui stat membru, astfel că judecătorul național este obligat să îl aplice cu prioritate față de reglementări naționale contrare indiferent de caracterul acestora general sau special.
Dincolo de modul în care codul fiscal a fost modificat și de respectarea dispozițiilor legale ce reglementează maniera de modificare a acestei legi prin Legea nr 9/2012, noua taxă introdusă prin acest act normativ, denumită „ taxă pentru emisii poluante”, are o sferă de aplicabilitate restrânsă și taxează poluarea produsă de autoturismele înmatriculate în România după data de 1 ianuarie 2012, potrivit criteriilor alese pentru determinarea acestei taxe.
Această taxă pentru emisii poluante are un caracter discriminatoriu, ea aplicându-se diferit unor situații juridice identice, fără a exista vreo justificare obiectiva pentru acest lucru. Astfel, în urma comparării situației juridice a unei persoane care deține un autoturism înmatriculat în România în anul 2006 și situația juridică a unei persoane care înmatriculează un autoturism identic în România după data de 1 ianuarie 2012, se constată că ambele autoturisme circulă în România și, este evident că, în principiu, având aceleași caracteristici, ambele poluează în egală măsură. Această taxă pentru emisii poluante este percepută cu ocazia primei înmatriculări a unui autoturism sau autovehicul pe teritoriul României și prezintă cu privire la autovehiculele sau autoturismele second hand provenind dintr-un alt stat membru, un caracter fiscal, aparținând regimului general de redevențe interne asupra mărfurilor. Ca urmare, această situație trebuie analizată prin prisma dispozițiilor art 110 din TFUE care interzice impunerea asupra produselor din alte state membre, a unor taxe superioare celor care se aplică produselor naționale similare precum și a taxelor interne de natură să protejeze indirect alte produse.
Astfel cum se arată în jurisprudența CJCE, articolul 110 TFUE vizează asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre, în condiții concurențiale normale, prin eliminarea tuturor formelor de protecție, putând rezulta din aplicarea de impozitări interne discriminatorii produselor originare din alte state membre. S-a mai arătat că acest text trebuie, de asemenea, să garanteze neutralitatea perfectă a impozitărilor interne cu privire la concurența dintre produsele naționale și produsele importate.
Mai mult decât atât, prin instituirea acestei taxe s-a creat o situație discriminatorie între persoanele care își achiziționează autoturisme rulate aduse din import și persoanele care își achiziționează autoturisme rulate din România, în sensul că aceștia din urmă sunt scutiți de plata acestei taxe, beneficiind astfel de o situație avantajoasă.
În concluzie, raportat la ceea ce înseamnă „impunere internă de taxe” ca sintagmă folosită în cuprinsul art 110 TFUE, respectiv interzicerea în comerțul dintre statele membre, a tuturor taxelor vamale și a tuturor taxelor având efect echivalent, prin Legea nr 9/2012 se impune, în cazul autoturismelor și autovehicule second hand importate provenind sin state membre UE, o taxa care nu se aplică și produselor similare indigene, fapt ce conduce la modificarea prețurilor de cost ale primelor autoturisme și autovehicule și la producerea aceluiași efect restrictiv asupra liberei circulații a mărfurilor precum o taxă vamală.
Fiind vorba despre un autoturism sau autovehicul second hand, acesta a fost supus normelor prevăzute în țara de origine cu ocazia înmatriculării, astfel că nu poate fi decât aplicarea unor taxe similare fără deosebire între cele de import și cele indigene, neputând fi primite apărările primului recurent privind jurisprudența CJCE ce vizează taxe percepute cu titlu de impozit.
Aceste considerente sunt susținute, din perspectiva neconformității taxei pentru emisii poluante și de Hotărârea CJUE pronunțată în cauza C-402/09, T., prin care se reține că art 110 TFUE are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, fapt ce vizează eliminarea oricărei forme de protecție care poate să decurgă din aplicarea unor impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Chiar dacă nu sunt întrunite condițiile unei discriminări directe, un impozit intern poate fi indirect discriminatoriu din cauza efectelor sale.
Ca urmare, pe baza principiilor rezultate din jurisprudența sa, Curtea a analizat neutralitatea taxei pe poluare. Astfel, referitor la această neutralitate în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate anterior pe teritoriul național și supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, aceleiași taxe, s-a concluzionat că un sistem precum cel instituit de OUG nr 50/2008, care ia în considerare, la calcularea taxei de înmatriculare, deprecierea autovehiculului prin utilizarea unor sisteme forfetare, detaliate și fundamentate din punct de vedere statistic, bazate pe elemente referitoare la vechimea și la rulajul mediul anual real ale acestui vehicul, la care se poate adăuga, la cererea contribuabilului și pe cheltuiala acestuia, realizarea unei expertize cu privire la starea generală a vehiculului menționat și a dotărilor sale, asigură că această taxă, atunci când este aplicată vehiculelor de ocazie importate, nu depășește valoarea reziduală a taxei menționate încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și care au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de OUG nr 50/2008.
În privința autovehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate, referitor la neutralitatea taxei, s-a reținut că art 110 TFUE obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul, astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare. În acest sens, Curții i-a rezultat fără echivoc că reglementarea menționată are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
În cauza menționată, Curtea a stabilit că art 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură pe piața națională.
Hotărârilor C-402/09 T., C-29/11 Sfichi și C-30/11 I., i s-a alăturat cauza N. în care s-au pus în discuție variantele taxei de poluare aplicabile în perioada 15 decembrie 2008-31 decembrie 2010.
Potrivit concluziei CJUE din această cauză, articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.”
În consecință, în cauză este vorba despre o sumă încasată cu încălcarea normelor comunitare, fiind vorba despre o plată nedatorată, solicitată a fi restituită în condițiile art 117 lit d cod procedură civilă. Conform OMFP nr 1899/2004, reclamanta s-a adresat organului fiscal cu o cerere de restituire și, în termenul de prescripție, s-a adresat instanței în vederea obligării organului fiscal la restituirea sumei.
În cauză își găsesc aplicabilitatea dispozițiile art 452, 453 NCPC întrucât pârâta a căzut în pretenții prin admiterea acțiunii, fiind astfel în mod corect obligată la plata cheltuielilor de judecată, iar argumentele invocate în recurs nefiind în măsură să înlăture incidența prevederilor mai sus menționate.
În considerarea celor expuse mai sus, Curtea, în baza art 496 al 1 NCPC, va respinge recursul formulat.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. împotriva sentinței civile nr 725/12.06.2014 pronunțată de Tribunalul C. - Secția civilă în dosarul nr_ .
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 07.10.2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
Lorența B. S. P. G. R. Grațiela M.
Grefier,
D. T.
Red LB-8.10.2014
Tehnored DT-10.10.2014/2 ex
Jud fond-MD V.
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 108/2014. Curtea de Apel BRAŞOV | Pretentii. Decizia nr. 2299/2014. Curtea de Apel BRAŞOV → |
|---|
