Acţiune în constatare. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA

Decizia nr. 2013/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 08-10-2013 în dosarul nr. 8524/95/2010*

Dosar nr._

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR._/2013

Ședința publică de la 08 Octombrie 2013

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: C. I. - judecător

Judecător: L.-M. D.

Judecător: Ș. B.

Grefier: E.-M. O.

Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 01 octombrie 2013, privind judecarea recursului declarat de recurenta reclamantă R. R. - DIRECȚIA SILVICĂ GORJ în contradictoriu cu intimatul pârât D. I., împotriva sentinței nr. 796 din data de 18 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ .

Procedura legal îndeplinită, fără citarea părților.

Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință publică de la 01 octombrie 2013, care face parte integrantă din prezenta decizie și când Curtea, în conformitate cu prevederile art. 260 alin. 1 C.proc.civ., a amânat pronunțarea pentru data de 08 octombrie 2013.

În urma deliberării, s-a pronunțat următoarea soluție:

CURTEA

Asupra recursului de față;

Prin sentința nr. 796 din data de 18 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ s-a respins acțiunea formulată de reclamanta R.N.P. R. - Direcția Silvică Gorj în contradictoriu cu pârâtul D. I..

A fost obligată reclamanta la 200 lei cheltuieli de judecată către pârât.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj – Secția C. Administrativ și Fiscal la data de 18 iulie 2010 sub nr._, reclamanta R.N.P.R. - Direcția Silvică Gorj a chemat în judecată pârâtul D. I., solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 775,33 lei reprezentând masă lemnoasă aflată în gestiunea sa, actualizată la data plății și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâtul este angajatul DS Gorj – OS Cărbunești, în funcția de pădurar, iar cu ocazia unui control în cantonul aflat în gospodărirea acestuia, s-a constatat lipsa unui volum de 4,162 mc masă lemnoasă în valoare de 775,33 lei.

Lipsa de masă lemnoasă menționată mai sus a reieșit în mod cert din actul de control înregistrat la DS Gorj – OS Tg-Cărbunești sub nr. 7786/24.11.2009.

A mai arătat că, prin actul de control menționat mai sus, s-a constatat, de către reprezentanții DS Gorj, că paguba în cuantum de 775,33 lei este produsă din vina angajatului și în legătură cu munca sa, fapt ce argumentează că sunt îndeplinite condițiile art. 270 alin. 1 din Legea nr. 53/2003.

Potrivit art. 720 alin. 1 din Codul muncii, salariații răspund patrimonial în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca sa.

În ceea ce privește modul de recuperare a pagubei produse de salariat, art. 164 alin. 2 din Codul muncii prevede că reținerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria salariatului este scadentă, lichidă și exigibilă și a fost constatată ca atare printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.

În drept reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 10, art. 39 alin.2 lit. a, b, c, art. 270 alin. 1 din Legea nr. 53/2003.

În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar, în copie, adresa OS Cărbunești nr._/25.11.2009, actul de control nr._, înregistrat la OS Cărbunești sub nr. 7786/24.11.2009.

Prin cererea depusă la dosar în data de 14.10.2010, în baza art. 132 C.pr.civ, reclamanta și-a modificat pretențiile solicitând obligarea pârâtului la plata sumei de 1347,33 lei reprezentând lipsă masă lemnoasă și puieți, sumă actualizată la data plății.

A arătat că ulterior introducerii acțiunii a fost efectuată inventarierea puieților din pepiniera Bărbătești aflată în gestiunea pârâtului, ocazie cu care a fost constatată lipsa a 1725 bucăți de puieți.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 132 C.pr.civ..

Având în vedere pretențiile reclamantei, actualizate, ce nu au fost recunoscute de pârât, instanța a încuviințat efectuarea unei expertize tehnice în domeniul silviculturii.

Prin sentința nr. 1794 pronunțată în data de 12.09.2011 în dosarul nr._ de către Tribunalul Gorj, a fost admisă în parte acțiunea, cu precizările ulterioare, formulată de reclamanta R.N.P. R. - Direcția Silvică Gorj, în contradictoriu cu pârâtul D. I..

A fost obligat pârâtul la plata, către reclamantă, a sumei de 1347 lei, actualizată la data plății cu rata dobânzii legale și coeficientul de inflație.

A fost obligat pârâtul la plata, către reclamantă, a sumei de 251,70 lei cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs D. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia nr. 593 din 30.01.2012 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, fost admis recursul declarat de recurentul D. I., casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj la data de 13.02.2012 sub nr._ .

În cauză, în rejudecare, a fost dispusă completarea raportului de expertiză tehnică, în specialitatea silvicultură, în raport de îndrumările deciziei de casare, fiind desemnat expert tehnic P. S..

Raportul de expertiză a fost depus la dosar și atașat la filele nr.27-30 din dosar, la conținutul acestuia nefiind formulate obiecțiuni, de către părți.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond analizând cauza dedusă judecății și întregul material probator administrat în cauză, a reținut prin acțiunea dedusă judecății, reclamanta Direcția Silvică Gorj a chemat în judecată pe pârâtul D. I., solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 775,33 lei, contravaloarea a 4,162 mc masă lemnoasă, despre care s-a afirmat că acesta ar avea-o lipsă în gestiunea, în cadrul locului său de muncă, respectiv Ocolul Silvic Târgu-Cărbunești, unde activează ca pădurar.

Din probele administrate a rezultat că lipsa în gestiunea pârâtului a fost constatată pentru perioada 14 octombrie 2009-07 noiembrie 2009, perioadă în care acesta s-a aflat în concediu medical.

S-a reținut că pârâtul a fost în concediu de odihnă în perioada 15 iunie 2009-23 iulie 2009, când cantonul care se afla în administrarea și supravegherea sa, a fost predat pădurarului Gîrniceanu G., cu control de fond, imputându-i-se 2.900 lei la predarea cantonului.

D. I. a preluat, la rândul său, cantonul de la Gîrniceanu G. la data de 16 septembrie 2009, cu control de fond și cu imputarea la cel din urmă a sumei de 320 lei, pentru delicte constatate.

De asemenea, s-a reținut că, în perioada 01 octombrie 2009-31 octombrie 2009, pârâtul a fost spitalizat și a avut concediu medical, precum și în perioada 01 noiembrie 2009-07 noiembrie 2009, acte medicale în acest sens fiind depuse la dosar.

Așa cum a rezultat din documentele cauzei și din conținutul raportului de expertiză, în data de 13 noiembrie 2009, a fost efectuat un control de fond în cantonul pârâtului, constatându-se un număr de 22 de cioate tăiate în delict, cu o valoare de 775 lei, cu TVA, așa cum a fost reținut în actul de control nr.7786 din 24 noiembrie 2009, imputate pârâtului în prezenta cauză.

S-a constatat, de către expert, că în perioada concediului medical și a internării pârâtului, cantonul acestuia a rămas fără pază asigurată, Direcția Silvică neluând măsuri în acest sens.

Urmare acestei situații, instanța a luat în considerare concluziile expertului, în sensul că nu poate fi reținut prejudiciul în sarcina a pârâtului, deoarece potrivit legii, cantonul gestionat de acesta, în perioada internării și a concediului medical nu a fost predat altei persoane, cu control de fond, conform Regulamentului de pază și conform prevederilor Codului silvic.

Cum expertiza tehnică a concluzionat astfel nevinovăția pârâtului, în ce privește producerea prejudiciului constatat la controlul de fond efectuat, tribunalul a reținut acest aspect, respectiv că nu au fost întrunite, față de acesta, condițiile tragerii la răspundere patrimonială, acțiunea dedusă judecății apărând astfel neîntemeiată.

Ca o consecință, aceasta a fost respinsă.

În baza disp. art. 274 Cod procedură civilă, reclamanta fiind cea căzută în pretenții, a fost obligată la plata sumei de 200 lei cheltuieli de judecată către pârât, ocazionate cu soluționarea litigiului, reprezentând onorariu expert desemnat, în dosar nr._, în primul ciclu procesual, și dovedite prin chitanța nr._/1 din 06 aprilie 2011 (atașată la fila nr. 46 în respectivul dosar).

Împotriva sentinței nr. 796 din data de 18 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ a declarat recurs reclamanta R. R. - Direcția Silvică Gorj, considerând-o netemeinică și nefondată.

În motivarea recursului, recurenta reclamantă R. R. - Direcția Silvică Gorj a susținut că la un control de fond executat în cantonul aflat in gospodărirea intimatului D. I. s-a constatat lipsa unui volum de 4,162 mc, masă lemnoasă cu o valoare totală de 775,33 lei, precum si lipsa unui număr de 1725 bucăți puieți - specia plop euro-american cu o valoare totală de 572 lei.

Lipsa masei lemnoase și a puieților a reieșit în mod cert din actele de control existente la dosarul cauzei, acte semnate fără obiecțiuni de către pârâtul D. I..

Recurenta a susținut că în mod eronat instanța a omologat raportul de expertiză efectuat în cauză, deoarece D. I. a recunoscut prejudiciul produs D.S. Gorj prin semnarea fără obiecțiuni a actelor de control.

Mai mult, instanța de fond a motivat sentința doar pe prejudiciul produs prin lipsa masei lemnoase din gestiunea d-lui D. I. și nu și pe pretențiile reprezentând contravaloarea celor 1725 de bucăți puieți - specia plop curo-american cu o valoare totală de 572 lei.

Recurenta a apreciat că în cauză au fost îndeplinite condițiile art. 254 din Codul Muncii pentru întreaga sumă solicitată prin acțiune.

Recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul de a admite acțiunea R.N.P. R. - D.S. Gorj și obligarea pârâtului la plata sumei de 1347,33 lei.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă.

Recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Intimatul pârât D. I. a formulat concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a sentinței recurate.

Examinând recursul prin prisma motivelor formulate și dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată următoarele:

În recurs nu s-a formulat întâmpinare, însă au fost depuse concluzii scrise, prin care se solicita respingerea recursului, și menținerea hotărârii pronunțate de către instanța de fond ca temeinică și legală.

Curtea, analizând sentința prin prisma criticilor invocate în recurs, a apărărilor formulate, a dispozițiilor legale aplicabile în cauză și în conformitate cu dispozițiile art. 3041 din C. Pr. Civ., constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Rezumând criticile formulate de către recurenta-reclamantă, se reține că aceasta solicită în esență, ca instanța de recurs să acorde valoare probatorie numai constatărilor efectuate de organele proprii de control, în dauna concluziilor expertizei efectuate în cauză.

În ceea ce privește soluția adoptată de către instanța de fond, Curtea va reține că aceasta se întemeiază pe un probatoriu riguros, raportul de expertiză efectuat în cauză, răspunzând prin concluzii tuturor obiectivelor stabilite de către instanță, la propunere părților.

Răspunderea patrimonială a recurentului-pârât se poate angaja numai în condițiile art. 270 din Codul muncii care statuează că:

„Salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.

Salariații nu răspund de pagubele provocate de forța majoră sau de alte cauze neprevăzute și care nu puteau fi înlăturate și nici de pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului.

Prin expertiza și completarea la expertiza întocmită în cauză, ce constituie singura probă concludentă în determinarea întinderii prejudiciului patrimonial produs de intimat recurentei s-a arătat că, pentru perioada controlată, în funcție de actele puse la dispoziție expertului și a situației din teren, intimatul nu se poate face răspunzător pentru tăierea și sustragerea de către persoane necunoscute din canton a unui număr de 22 arbori, sau pentru lipsa puieților.

Astfel, în mod corect a reținut instanța de fond că nu pot fi imputate pârâtului lipsurile în gestiune deoarece în perioada 01 octombrie 2009-07 noiembrie 2009, pârâtul a fost spitalizat și a avut concediu medical, perioadă în care nu poate fi reținut prejudiciul în sarcina pârâtului, deoarece potrivit legii, cantonul gestionat de acesta, în perioada internării și a concediului medical nu a fost predat altei persoane, cu control de fond, conform Regulamentului de pază și conform prevederilor Codului silvic.

Având în vedere aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. 1 teza a II-a C.Proc.Civ., coroborat cu art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004 modificată, urmează a fi respinse recursurile formulat în cauză, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de recurenta reclamantă R. R. - DIRECȚIA SILVICĂ GORJ în contradictoriu cu intimatul pârât D. I., împotriva sentinței nr. 796 din data de 18 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, ce are ca obiect acțiune în constatare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 08 octombrie 2013.

Președinte,

C. I.

Judecător,

L. M. D.

Judecător,

Ș. B.

Grefier,

E. M. O.

Red. jud: C.I.

Tehnored. M.O./ 2 ex. / .10.2013

Jud. fond: S.I. T.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Acţiune în constatare. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA