Alte cereri. Decizia nr. 7429/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7429/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 10-06-2013 în dosarul nr. 5801/104/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 7429/2013
Ședința publică de la 10 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. R.
Judecător G. V.
Judecător C. N. G.
Grefier A. Coșei
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul C. DE CONSULTANȚĂ ȘI MANAGEMENT AL PROIECTELOR EUROPROJECT SLATINA împotriva sentinței nr. 2830 din 5 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul pârât O. I. REGIONAL POSDRU _REGIUNEA SUD -VEST OLTENIA și intimatul chemat în garanție M. M., FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE - AUTORITATEA DE MANAGEMENT PENTRU PROGRAMUL OPERAȚIONAL SECTORIAL DEZVOLTARE RESURE UMANE BUCUREȘTI.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic Ciaușiu A. D. pentru intimatul pârât O. I. REGIONAL POSDRU _REGIUNEA SUD -VEST OLTENIA, lipsind recurentul reclamant C. DE CONSULTANȚĂ ȘI MANAGEMENT AL PROIECTELOR EUROPROJECT SLATINA și intimatul chemat în garanție M. M., FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE - AUTORITATEA DE MANAGEMENT PENTRU PROGRAMUL OPERAȚIONAL SECTORIAL DEZVOLTARE RESURE UMANE BUCUREȘTI.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că, prin Serviciul arhivă, recurentul reclamant a depus răspuns la întâmpinare, după care,
Curtea procedează la comunicarea unui exemplar al răspunsului la întâmpinare consilierului juridic al intimatului pârât care învederează că l-a observat.
Constatând cauza în stare de judecată, Curtea acordă cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii asupra recursului.
Consilier juridic Ciaușiu A. D. pentru intimatul pârât O. I. REGIONAL POSDRU _REGIUNEA SUD -VEST OLTENIA solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală.
Arată că, cheltuielile reprezentând comisioane achitate pentru serviciile prestate, în conformitate cu prevederile art. 5 din Legea nr. 130/1999, nu sunt cheltuieli eligibile. Susține că, la pct. 1.3 din Ordinul comun MMFPS/MFP nr. 1117/2010 și Codul fiscal, se menționează că sunt eligibile doar contribuțiile aferente cheltuielilor asimilate cu salariile. Totodată, învederează că, comisioanele plătite Inspectoratului Teritorial de Muncă, nu sunt o contribuție ci o plată pentru verificarea și certificarea legalității înregistrărilor. Astfel, prin completarea declarației conform Ordinului MMSSF nr. 100/2006, între angajatori și Inspectoratul Teritorial de Muncă se naște un raport juridic obligațional. Susține că recurenta contestă procesul verbal de constatare emis în baza OUG 66/2011 în cuprinsul căreia se prevăd plățile care sunt necuvenite.
Menționează că nu sunt întemeiate susținerile recurentei respectiv, că abia la aproape 2 ani de la declararea sumelor aferente comisioanelor ITM ca fiind plăți eligibile s-a formulat un alt punct de vedere, întrucât în OUG 66/2011 se prevede că se poate efectua în orice perioadă. Arată că sunt neîntemeiate și susținerile cu privire la tardivitatea formulării procesului verbal învederând în acest sens prevederile art. 60 din OUG 66/2011 și că la întâmpinare s-a atașat în mod incomplet OUG 66/2011.
Cu privire la răspunsul la întâmpinare arată că recurenta a atașat un punct de vedere al unui ONG care nu reprezintă o părere oficială. Mai mult, susține că fiecare program are propriile liste de cheltuieli.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 2830 din 5 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._ s-au respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive, lipsei competenței materiale a Tribunalului O. și insuficientei timbrări ca neîntemeiate.
S-a respins contestația formulată de reclamantul C. de Consultanță și Management al Proiectelor Europroject - CCMP EUROPROJECT în contradictoriu cu pârâtul O. I. Regional Posdru Regiunea Sud-Vest Oltenia, privind decizia nr. 8864/2.l0.2012 ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâtă, a fost neîntemeiată, pârâta având calitate procesuală, decizia contestată nr. 8864/2.l0.2012 fiind emisă de O. I. Regional Posdru Regiunea Sud-Vest Oltenia, ca și procesul verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, fiind chemată în judecată chiar emitenta deciziei și procesului verbal contestate.
De asemenea excepția necompetenței materiale a tribunalului a fost neîntemeiată, actele administrative contestate nefiind emise de către o autoritate publică centrală, așa cum se invocă de către pârâtă, iar suma reținută în aceste acte administrative este numai de 457 lei, neavând relevanță valoarea totală a contractului.
Și excepția insuficientei timbrării a fost neîntemeiată, prezentului litigiu nefiindu-i aplicabile dispoz.OUG 34/2006 referitoare la valoarea contractului și nici cele ale 17 alin. 2 din Legea 554/2004 referitoare la contractele administrative și timbrarea lor la valoarea contractului, taxa de timbru fiind cea stabilită de legea 146/1997.
În ceea ce privește fondul cauzei tribunalul a apreciat de asemenea că cererea este neîntemeiată.
Prin procesul verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. CCSN/736/2l.08.2012, a fost stabilită suma de 457 lei reprezentând cheltuieli neeligibile constând in comisioane ITM achitate de beneficiar, reținându-se încălcarea Ordinului comun MMFES-MEF nr. 3/l85/2008 și a Ordinului comun MMFES/MFP nr. 1117/2010 pentru stabilirea regulilor de eligibilitate și a listei cheltuielilor eligibile, organul de control apreciind că aceste cheltuieli nu sunt eligibile deoarece nu se încadrează în categoria cheltuielilor cu personalul așa cum sunt definite la pct. 1.3 din Anexa nr. 6,lista cheltuielilor eligibile aferente axelor prioritate 1-6 a Ordinului comun MMFES/MFP nr._ .
Prin actul de control s-a reținut ,în urma verificării ștatelor de plată depuse de beneficiar la cererea de rambursare nr. 1, că au fost solicitate la rambursare sumele de 191 lei comision ITM aferent salariilor lunii noiembrie 2010 și 266 lei comision ITM aferent salariilor lunii decembrie 2010.
Potrivit definiției date la pct.l0 al art. 7 alin l din Legea 57l/2003 privind codul fiscal „contribuții sociale obligatorii sunt orice contribuții care trebuie plătite în conformitate cu legislația in vigoare, pentru protecția șomerilor, asigurări de sănătate sau asigurări sociale,comisionul ITM nefiind cuprins in această enumerare, astfel că, sumele respective sunt neeligibile, apreciindu-se de către organul de control în mod corect ,că acestea trebuie recuperate de la beneficiar.
Cheltuielile reprezentând comisioanele achitate către ITM,nefiind contribuții sociale obligatorii,se impun a fi restituite întrucât acest comision se plătea de către angajatori pentru serviciile de păstrare, completare a carnetelor de muncă sau pentru verificarea și certificarea legalității înregistrărilor efectuate in aceste carnete ,sumele reprezentând venituri proprii ale inspecției muncii și nu venituri la bugetul de stat.
Susținerea reclamantei că aceste cheltuieli se regăsesc in categoria „alte contribuții”, nu a putut fi reținută, întrucât plata comisionului ITM nu reprezintă o obligație fiscală a angajatorilor,așa cum susține reclamanta, ea fiind datorată urmare a raportului juridic obligațional dintre angajator și ITM în timp ce obligația fiscală este o obligație juridică stabilită unilateral de către stat în sarcina contribuabililor, ceea ce nu este cazul în cauza de față.
Și chiar dacă comisionul ITM reprezintă un procent din fondul lunar de salarii ,suma nu reprezintă o cheltuială cu salariile, ci o cheltuială a angajatorilor pentru serviciile de păstrare –completare a carnetelor de muncă pentru verificarea și certificarea legalității înregistrărilor.
S-a constatat astfel că organul de control precum și organul de soluționare a contestației, au apreciat în mod corect asupra faptului că suma de 457 lei reprezentând comisioane ITM ,nu este exigibilă, deoarece nu se încadrează în categoria cheltuielilor de personal.
În consecință, având în vedere considerentele expuse, s-a respins cererea reclamantei ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul C. DE CONSULTANȚĂ ȘI MANAGEMENT AL PROIECTELOR EUROPROJECT SLATINA.
În motivare recurentul reclamant arată că deși instanța a reținut că nefiind contribuții sociale obligatorii comisioanele ITM trebuie restituite de asociația reclamantă, recurentul nu a invocat niciodată
că aceste comisioane s-ar regăsi în categoria contribuțiilor sociale obligatorii, ci că s-ar încadra alături de alte contribuții, cum ar fi contribuțiile pentru concedii și indemnizații, în categoria „alte contribuții”.
Deși pârâta a considerat inițial că plata comisionului se încadrează în categoria „alte contibuții”, la aproximativ 2 ani a emis un punct de vedere diferit, interpretînd prevederile ordinelor care reglementau cheltuielile eligibile în ceea ce privește comisionul ITM într-un alt sens decât cel dat inițial, fiind întocmit un proces verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor, stabilind că plata comisionului ITM a fost o plată neeligibilă.
A susținut recurentul că plata comisionului ITM de 0,75% din fondul de salarii este o cheltuială a angajatorului cu salariile personalului în condițiile în care atât calculul cât și plata se făceau corelat cu desfășurarea sau nedesfășurarea activității, cu atât mai mult cu cât în perioada suspendării activității aceste contribuții nu se datorau.
A criticat recurentul sentința instanței de fond și prin faptul că a catalogat comisionul ITM ca fiind raport juridic obligațional între angajator și ITM și nu o obligație fiscală.
În acest sens a arătat recurentul că în Ordinul nr.100/2006 este aprobat modelul declarației fiscale de stabilire a comisionului ITM, ceea ce conduce la concluzia că acest comision nu poate fi catalogat altfel decât ca fiind o obligație fiscală pentru asociație.
Acest comision a fost stabilit în mod unilateral de către stat prin Legea nr.130/1999, singura diferență în raport de alte contribuții fiind aceea că plata comisionului ITM s-a făcut nu în contul bugetului general consolidat, ci direct în contul ITM.
A mai susținut recurentul că aceste comisioane au fost plătite la ITM, ca atare susținerea instanței că trebuie restituite nu-și găsește aplicabilitate.
În drept au fost invocate disp. art.3041 și 304 pct.7 și 8 C.P.C.
La data de 26.04.2013 a fost formulată întâmpinare de către intimatul O. I. Regional pentu Programul Operațional Sectorial „Dezvoltarea Resurselor Umane” Regiunea Sud Vest Oltenia prin care s-a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței ca legală și temeinică.
Analizînd sentința recurată, prin prisma motivelor invocate de către recurent, dar și a disp. art.3041C.P.C. Curtea constată că recursul nu este fondat din următoarele considerente:
Comisioanele achitate ITM pentru serviciile prestate sunt reglementate de disp. Legfii nr.130/1999 privind unele de măsuri de protecție a persoanelor încadrate în muncă, în vigoare pentru perioada supusă controlului în speță, respectiv noiembrie- decembrie 2010.
În conformitate cu art.5 din acest act normativ, pentru serviciile prestate conform legii ITM are dreptul la încasarea unui comision calculat în raport de declarația fiscală lunară depusă de către angajator la sediul ITM.
Urmare a completării declarației fiscale în conformitate cu Ordinul MMSSF nr.100/2006 și a înregistrării acesteia la ITM de către angajatorii prevăzuți în art.2 și 3 din Legea nr.130/1999 între angajatori și prestatorul serviciilor, respectiv ITM se naște un raport juridic obligațional în temeiul căruia pentru serviciile prestate de către ITM se percepe un comision reprezentînd un procent din fondul lunar de salarii.
Faptul că acest comision reprezintă un procent din fondul lunar de salarii nu determină schimbarea calificării acestuia și încadrării sale în categoria contribuțiilor eligibile, așa cum sunt acestea reglementate în Anexa nr.6 a Ordinului comun MMFPS/MFP nr.1117/2010, coroborat cu art.7 alin.1 din Codul Fiscal.
Contribuțiile eligibile reglementate de Anexa la ordin sunt contribuțiile de asigurări sociale de stat, de asigurări de șomaj, de asigurări sociale de sănătate, de asigurări pentru accidente de muncă și boli profesionale și alte contribuții.
Prin coroborarea acestor dispoziții speciale cu cele generale în materia calificării caracterului eligibil al cheltuielilor reglementate de Codul Fiscal se reține că sunt eligibile doar contribuțiile sociale obligatorii, respectiv cele aferente cheltuielilor asimilate cheltuielilor cu salariile, toate avînd la bază un raport juridic fiscal, fiind strâns legată de caracterul fiscal al obligației.
Obligația fiscală reprezintă conținutul unui raport ce ia naștere între stat și contribuabil.Raportul juridic fiscal este definit de art.16 din C.P.Fiscală ca reprezentînd totalitatea drepturilor și obligațiilor ce revin părților, potrivit legii, pentru îndeplinirea modalităților prevăzute pentru stabilirea, exercitarea și stingerea drepturilor și obligațiilor părților din raportul de drept material fiscal.
În speță, așa cum corect a reținut și instanța de fond, comisionul plătit de angajator reprezintă o plată pentru un serviciu prestat, care, chiar dacă izvorăște din lege, nu intră în categoria „alte contribuții” pentru a-i stabili un caracter eligibil, nefiind născut în baza unui raport juridic fiscal și nefiind virat în contul bugetului general consolidat, ci în contul prestatorului serviciului, respectiv ITM.
Avînd în vedere că, în ceea ce privește comisionul ITM, acesta nu reprezintă o contribuție socială obligatorie sau o altă contribuție asimilată cheltuielilor cu salariile, în mod corect instanța de fond a reținut că suma de 457 lei reprezentînd comision ITM nu este eligibilă, reprezentînd plata unui serviciu prestat angajatorului.
Curtea constată că instanța de fond a interpretat și aplicat corect dispozițiile legale incidente speței și a lămurit soluția adoptată printr-o motivare elaborată a argumentelor avute în vederea în luarea soluției.
Față de aceste considerente, în temeiul art.312 C.P.C. va fi respins recursul formulat ca nefundat și menținută soluția instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamantul C. DE CONSULTANȚĂ ȘI MANGEMENT AL PROIECTELOR EUROPROJECT SLATINA împotriva sentinței nr. 2830 din 5 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul pârât O. I. REGIONAL POSDRU _REGIUNEA SUD -VEST OLTENIA și intimatul chemat în garanție M. M., FAMILIEI ȘI PROTECȚIEI SOCIALE - AUTORITATEA DE MANAGEMENT PENTRU PROGRAMUL OPERAȚIONAL SECTORIAL DEZVOLTARE RESURE UMANE BUCUREȘTI.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Iunie 2013.
Președinte, A. R. | Judecător, G. V. | Judecător, C. N. G. |
Grefier, A. Coșei |
Red. A.R.
2ex./A.C.
j. fond T.S.
| ← Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Pretentii. Decizia nr. 7716/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
