Anulare act administrativ. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2013/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 01-10-2013 în dosarul nr. 5967/104/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr._/2013
Ședința publică de la 01 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE Ș. B.
Judecător C. I.
Judecător L. M. D.
Grefier M. P.
x.x.x.x
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică de la data de 24 septembrie 2013, privind judecarea recursului declarat de pârâtul P. ORAȘULUI BĂBENI în contradictoriu cu intimatul reclamant I. I., împotriva sentinței nr. 1205 din data de 02 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul D., Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ .
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din ședința publică de la 24 septembrie 2013 au fost consemnate într-o încheiere separată ce face parte integrantă din prezenta.
CURTEA
Asupra cauzei de față ;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului O. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal la nr._, reclamantul I. I. a formulat, în contradictoriu cu pârâtul P. orașului Băbeni, contestație împotriva dispoziției nr. 210 din 26 iunie 2012 privind stabilirea salariului brut în perioada 4 iulie 2011 – 31 mai 2012 și a dispoziției nr. 212 din 26 iunie 2012, dar si împotriva răspunsului nr._ din 17.09.2012, acte emise de P. Orașului Băbeni, solicitând anularea acestora, cu consecința menținerii dispoziției nr. 335/22 iulie 2011 emisă de același intimat ca fiind legală și temeinică.
Prin sentința nr. 1205 din data de 02 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul D., Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ , s-a admis cererea formulată de reclamantul I. I. în contradictoriu cu pârâtul P. ORAȘULUI BĂBENI, și s-a dispus anularea Dispoziției nr. 210 din 26.06.2012, a Dispoziției nr. 212 din 26.06.2012 și a adresei nr._ din 17.09.2012 emise de pârât.
S-a respins excepția de nelegalitate a Dispoziției nr. 335 din 22.07.2011 a Primarului Orașului Băbeni, invocată de pârât în contradictoriu cu reclamantul, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut :
Prin art. 1 din Dispoziția Primarului Orașului Băbeni nr.210/26 iunie 2012 privind stabilirea salariului brut al reclamantului I. I. în perioada 04 iulie 2011 -31 mai 2012, având funcția publică de execuție de consilier juridic, clasa I, gradul profesional principal, clasa de salarizare 41, în cadrul aparatului de specialitate al primarului orașului Băbeni, s-a modificat salariul stabilit conform Dispoziției Primarului Orașului Băbeni nr. 335/22.07.2011 și s-a calculat, după cum urmează:
S = 1098 lei - reprezentând salariu de baza brut iunie 2010 (include salariul de bază corespunzător funcției de 866 lei conform anexei nr.4 la OG nr.6/2007 + sporul de vechime, conform reîncadrării de la data de 01,01,2010);
S1= S*(l-25%)= 824 lei - reprezentând salariu de baza iulie-decembrie 2010diminuat cu 25% ;
S2 = S1 * (1 + 15%)= 948 lei - reprezentând salariu de baza majorat cu 15%;
S3= 79 lei - reprezentând spor în afara salariului de baza(antena) diminuat cu 25% și majorat cu 15%;
S4= S2+ S3 = 1027 lei - reprezentând total salariu brut începând cu 04.07.2011.
Prin art. 2 s-a aprobat modificarea Dispoziției primarului nr. 335/22.07.2012 în sensul art. 1, toate celelalte prevederi ale acesteia rămânând neschimbate.
Pârâtul a precizat că perioada de stabilire a acestui salariu este cuprinsă între data de 04 iulie 2011 și 31 mai 2012, întrucât abia la această ultimă dată reclamantul ar fi îndeplinit condițiile de promovare referitoare la vechimea în grad profesional.
În baza acesteia, în aplicarea prevederilor OUG nr. 19/2012, s-a emis Dispoziția Primarului orașului Băbeni nr. 212/26 iunie 2012 privind majorarea cu 8% a cuantumului brut al salariului de bază al sporurilor care,potrivit legii, fac parte din salariul brut, cuvenite reclamantului I. I., având funcția publică de execuție de consilier juridic, clasa I, gradul profesional Principal, clasa de salarizare 41 în cadrul aparatului de specialitate al primarului orașului Băbeni, începând cu data de 01 iunie 2012,stabilindu-se un salariu brut, calculat după cum urmează: ~
S= 947 lei reprezintă salariu brut de bază corespunzător funcției valabil în luna mai 2012;
S1 = 947 * 1,08 = 1023 lei reprezintă salariul de bază brut corespunzător funcției valabil în luna iunie 2012, majorat cu 8%;
S2= 79 lei * 1,08 = 85 lei reprezintă spor de condiții vătămătoare valabil în luna iunie 2012, majorat cu 8%;
S3= S1+S2 = 1108 lei reprezintă total salariu brut.
Cele două dispoziții au fost emise in urma auditului asupra contului de execuție pe anul 2011 efectuat la Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Băbeni de către Curtea de Conturi, Camera de Conturi V. ,când s-a constatat că pentru o parte din salariații entității care au beneficiat de majorarea salariilor, nu au fost respectate cerințele art. 65 al. 2 din Legea nr. 188/1999 actualizată privind funcționarii publici, respectiv obligația ca „funcționarul public să aibă cel puțin 3 ani vechime în gradul profesional al funcției publice din care promovează”, fiind exemplificate promovarea doamnei G. M. și a domnului B. E. în gradul profesional superior.
În ceea ce privește dispoziția nr.210/2012 de stabilire a salariului brut al reclamantului, instanța constată că această dispoziție a fost emisă la data de 26.06.2012 cu aplicabilitate pe perioada 4 iulie 2011 – 31 mai 2012, adică de la data promovării reclamantului în gradul profesional principal conform dispoziției nr. 335/22.07.2011.
Dispoziția contestată menține încadrarea reclamantului în funcția publică de execuție de consilier juridic, clasa I, gradul profesional principal, clasa de salarizare 41, conform dispoziției nr. 335 din 22 iulie 2011, însă modifică retroactiv salariul ce i se cuvine acestuia raportat la încadrarea în funcția publică - grad profesional asistent pe care reclamantul o avea anterior promovării.
Prin urmare, dispoziția nr. 210/2011 a modificat dispoziția nr. 355/2012 numai sub aspectul salariului reclamantului, menținând toate celelalte prevederi ale acesteia din urmă, astfel cum rezultă din chiar articolul 2 al dispoziției nr. 210/2012.
Această modificare reprezintă în fapt o revocare a propriului act administrativ emis, pârâtul încălcând principiul stabilității raporturilor juridice conform căruia actele administrative puse în executare sau care au produs efecte în alte domenii nu mai pot fi revocate pentru nelegalitate sau inoportunitate, calea legală de desființare a actului administrativ legal fiind anularea acestuia de către instanța judecătorească, la cererea organului administrativ.
În conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. 6 din Legea nr. 554/2004, „Autoritatea publică emitentă a unui act administrativ unilateral nelegal poate să solicite instanței anularea acestuia, în situația în care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice. În cazul admiterii acțiunii, instanța se pronunță, dacă a fost sesizată prin cererea de chemare în judecată, și asupra validității actelor juridice încheiate în baza actului administrativ nelegal, precum și asupra efectelor juridice produse de acestea. Acțiunea poate fi introdusă în termen de un an de la data emiterii actului”.
În cauză, se constată că dispoziția nr. 335/22.07.2011 a produs efecte juridice în sensul că de la data de 4.01.2011, reclamantul a promovat în funcția de consilier juridic clasa I grad profesional principal și i s-a stabilit începând cu data de 4.07.2011 un salariu brut de bază de 1874 lei, fiindu-i plătit timp de un an salariul în cuantumul stabilit prin acest act administrativ, astfel că prin dispoziția nr. 210/2012 de stabilire a unui salariu brut diminuat pe perioada 4 iulie 2011 – 31 mai 2012,corespunzător încadrării pe care o avea anterior promovării in gradul principal, acestuia i s-a produs o vătămare într-un drept prevăzut de lege care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului administrativ emis nelegal.
În fapt, prin Dispoziția nr. 210/2012 s-a revenit in mod nelegal la drepturile salariale ale reclamantului ce i s-ar fi cuvenit acestuia pentru funcția de consilier juridic clasa I grad profesional asistent, instanța constatând că reclamantul nu are vreo culpă sub aspectul stabilirii salariului acestuia câtă vreme a susținut examenul de promovare in funcția publică si a fost efectiv promovat in gradul principal, instituția pârâtă având la dispoziție alte mijloace pentru recuperarea pagubelor produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice ca urmare a acordării unor sume necuvenite ,in situația in care s-ar stabili vinovăția persoanelor care au procedat la organizarea și desfășurarea concursului în urma căruia reclamantul a fost promovat în grad profesional.
Aceleași considerente se rețin și în ceea ce privește dispoziția nr. 212 din 26.06.2012, privind majorarea cu 8% a cuantumului brut al salariului de bază și al sporurilor care fac parte din salariul brut cuvenite reclamantului I. I., majorarea fiind calculată la un salariu stabilit nelegal prin dispoziția nr. 210/2012, nelegalitatea actului principal atrăgând si nelegalitatea actului subsecvent.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 1 si art. 18 din Legea nr. 554/2004 cu modificările ulterioare, s-a admis cererea formulată de reclamantul I. I., în contradictoriu cu pârâtul P. ORAȘULUI BĂBENI și s-a dispus anularea Dispoziției nr. 210 din 26.06.2012, a Dispoziției nr. 212 din 26.06.2012,precum și a adresei nr._ din 17.09.2012 prin care s-a comunicat răspunsul negativ al pârâtului la plângerea prealabilă formulată de reclamant.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul P. ORAȘULUI BĂBENI, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin acțiunea introdusă, intimatul-reclamant a solicitat instanței anularea Dispoziției nr. 210 din 26 iunie 2012 privind stabilirea salariului brut în perioada 4 iulie 2011 - 31 mai 2012 și a Dispoziției nr. 212 din 26 iunie 2012, ambele ale Primarului orașului Băbeni, jud. V., dar și a răspunsului nr._ din 17.09.2012, având același emitent.
S-a arătat că prin Dispoziția nr. 210 din 26 iunie 2012 a fost modificată Dispoziția nr. 335/22 iulie 2011, în sensul diminuării salariului total brut, iar prin Dispoziția nr. 212 din 26 iunie 2012 s-a majorat cu 8% cuantumul salariului brut și al sporurilor care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, cuvenite intimatului-reclamant.
Cele două acte administrative au fost criticate de către intimatul-reclamant, indicându-se temeiuri de drept potrivit cărora acestea sunt lovite de nulitate absolută.
Instanța de fond, cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, a admis acțiunea așa cum a fost formulată și a dispus anularea actelor în speță. Această soluție este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
In urma auditului asupra contului de execuție pe anul 2011, efectuat la Unitatea Administrativ - Teritorială orașul Băbeni, jud. V., de către Curtea de Conturi, Camera de Conturi V., s-a constatat nerespectarea prevederilor legale privind promovarea personalului, stabilindu-se totodată un salariu peste limitele prevăzute de lege.
Consecința celor de mai sus o reprezintă un prejudiciu estimat la 7901 lei, care reprezintă plăți fără justificare legală ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale aplicabile promovării personalului.
Ca urmare a acestor demersuri, s-a procedat la verificarea tuturor dispozițiilor emise de Primar și s-a constatat că salariile funcționarilor publici care au trecut de concursul de promovare în grad au fost stabilite cu încălcarea dispozițiilor legale aplicabile, respectiv Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice și Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, aprobate prin Ordinul nr. 42 din_ al Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale.
In cuprinsul Normei metodologice de mai sus, la art. III, lit. B se arată: ,În anul 2011, pentru personalul nou-încadrat pe funcții, pentru personalul numit/încadrat în aceeași instituție/autoritate publică pe funcții de același fel, precum și pentru personalul promovat în funcții sau în grade/trepte, salarizarea se face la nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare din instituția/autoritatea publică în care acesta este încadrat. In mod similar se va proceda și pentru persoanele care s-au aflat în concediu plătit pentru creșterea și îngrijirea copilului, precum și pentru personalul ale cărui raporturi de muncă sau raporturi de serviciu au fost suspendate din alte cauze, potrivit legii, luându-se în considerare funcția, clasa, gradul, treapta de salarizare deținute anterior suspendării din funcție. In cazul funcționarilor publici nou-încadrați sau promovați, nivelul de salarizare în plată pentru funcțiile similare este cel corespunzător treptei 3 de salarizare utilizate în anul 2010. Pentru funcționarii publici care se transferă în cursul anului 2011, la stabilirea salariului va fi avută în vedere treapta de salarizare deținută anterior (s.n.)".
Față de această normă legală imperativă, era evident că stabilirea salariului intimatului-reclamant s-a făcut cu încălcarea legii, emiterea dispozițiilor în speță făcându-se în condiții de legalitate.
A solicitat a se observa că analiza realizată de instanța de fond nu cuprinde nicio trimitere la norma mai sus citată, care instituie o regulă și, totodată, o interdicție în ipoteza dată: pentru funcționarii nou promovați nivelul de salarizare nu poate fi superior treptei 3 de salarizare utilizată în anul 2010.
În ceea ce privește situația intimatului-reclamant, această dispoziție imperativă a fost încălcată, prin dispozițiile atacate în cauză restabilindu-se cadrul legal, aspect pe care instanța de fond nu 1-a luat în seamă, pe cale de consecință nu 1-a analizat.
Având în vedere că instituția noastră nu putea acorda un salariu superior celui prevăzut de norma mai sus citată, emiterea Dispoziției nr. 210/26.06.2012, pentru stabilirea salariului brut în perioada 4 iulie 2011 - 31 mai 2012 cuvenit intimatului-reclamant reprezintă actul de intrare în legalitate, care nu putea fi anulat de instanța de fond.
Chiar dacă intimatul-reclamant nu are nicio culpă în ceea ce privește stabilirea salariului, atât timp cât a promovat un examen, este evident că, odată constatată încălcarea legii în ceea ce privește modul de stabilire și cuantumul salariului, emiterea Dispoziției nr. 210/26.06.2012 nu reprezintă decât modalitatea de intrare în legalitate și nu un act nelegal, așa cum în mod greșit a considerat instanța de fond.
Pentru aceleași considerente, Dispoziția nr. 212/26.06.2012 este legală, prin aceasta nefăcându-se altceva decât să se aplice dispozițiile legii, după finalizarea procesului de intrare în legalitate, realizat prin Dispoziția nr. 210/26.06.2012.
Instanța de fond a apreciat că Dispoziția nr. 210/26.06.2012 reprezintă un act prin care autoritatea publică și-a revocat un act anterior, care a produs efecte juridice, revocarea, din această perspectivă fiind nelegală.
Într-adevăr, ca principiu, securitatea și stabilitatea raporturilor juridice reprezintă un principiu prin care se recunoaște posibilitatea oricărui cetățean de a evolua într-un mediu juridic sigur, la adăpost de neclaritatea și schimbările inopinate care afectează normele juridice. în dreptul administrativ, acest principiu impune limitarea condițiilor de revocare a actelor administrative, considerându-se că revocarea cu efecte ex tune a unui act administrativ ce a conferit drepturi subiective este incompatibilă cu principiile generale ale dreptului, revocarea unui act ilegal fiind permisă cu îndeplinirea unor condiții.
În doctrina românească s-a impus principiul revocării actelor administrative atât pentru motive de nelegalitate, cât și pentru motive de inoportunitate, cu condiția ca acestea să nu fi devenit irevocabile, adică să nu fi dat naștere la drepturi și obligații în beneficiul sau sarcina particularilor.
Pot fi revocate însă, chiar dacă au produs efecte juridice, actele administrative inexistente (adică cele care nu se bucură niciun moment de prezumția de legalitate, veridicitate sau autenticitate, fiind emise cu încălcarea legii) sau cele emise prin manopere frauduloase.
Revocarea pentru motive de nelegalitate produce efecte retroactiv, părțile raportului de drept administrativ fiind repuse în situația anterioară emiterii actului, ca și cum acesta nu ar fi existat niciodată,
În speța de față, este evident că suntem în prezența unui act administrativ - Dispoziția nr. 335/22.07.2011 - emis cu încălcarea legii, adică lovit de nulitate absolută, adică inexistent, deci fără a putea produce vreun efect juridic. Revocarea acestui act juridic nul absolut s-a realizat prin Dispoziția nr. 210/26.06.2012, în condiții de legalitate, revocarea operând retroactiv, în total acord cu legea și principiile generale ale dreptului.
Față de toate cele de mai sus, față de dispozițiile legale aplicabile și față de probatoriul administrat, a solicitat admiterea recursului, desființarea în întregime a hotărârii recurată și, pe fond, să respingeți acțiunea, obligând intimatul-reclamant la plata cheltuielilor de judecată.
Cererea de recurs este întemeiată pe dispozițiile art. 299 și urm. și art. 304 Cod de procedură civil.
Intimatul reclamant nu a depus întâmpinare.
Curtea, analizând sentința prin prisma criticilor invocate în recurs, a apărărilor formulate, a dispozițiilor legale aplicabile în cauză și în conformitate cu dispozițiile art. 3041 din C. Pr. Civ., constată că recursul este fondat și urmează a fi admis în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Potrivit art. 312 alin. 1 - 5 Cod procedură civilă recursul va fi admis, iar hotărârea atacată va fi casată, în toate cazurile în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, cauza trimițându-se spre rejudecare, instanței care a pronunțat hotărârea casată.
În speță, aceste dispoziții legale sunt pe deplin aplicabile, în condițiile în care instanța de fond a pronunțat hotărârea supusă recursului realizând o analiză incompletă și minimală a susținerilor și apărărilor părților, încălcând astfel dispozițiile art. 129 cod procedură civilă.
Curtea observă că recurenta-pârâtă, deși a invocat în apărare la instanța de fond, prin întâmpinarea formulată, cât și prin notele scrise, aspecte referitoare la legalitatea emiterii Dispoziției nr. 210 din 26.06.2012, prin prisma raportării la dispozițiile Legii nr. 285/2010, a normelor de aplicare a acesteia, precum și ale Ordinului nr. 42/13.01.2011al M.M.F.P.S., instanța de fond nu a făcut nicio referire la acestea și nici nu le-a înlăturat prin motivare.
Referitor la apărările formulate de pârâți și reiterate în motivele de recurs, Curtea observă că instanța de fond nu face vorbire în conținutul considerentelor sentinței, nepronunțându-se în nici un fel asupra apărărilor formulate, în acest fel lipsind practic pe reclamanți de dreptul lor de acces la instanță.
Cum prima instanță nu a analizat aspectele invocate de recurenta-pârâtă, instanța de recurs nu poate exercita un control judiciar complet al cauzei deduse judecății.
Procesul civil român este guvernat de principii reglementate de dispozițiile Codului de procedură civilă. Astfel, în procesul civil, părțile au posibilitatea legală de a participa în mod activ la desfășurarea judecății, atât prin susținerea și dovedirea drepturilor proprii, cât și prin dreptul de a combate susținerile părții potrivnice și de a-și exprima poziția față de măsurile pe care instanța le poate dispune.
Curtea reține că pentru soluționarea cauzei era necesar ca instanța de fond să aibă în vedere toate susținerile părților, atât pe cele formulate de reclamant, precum și împrejurările invocate de pârât care ar putea avea consecințe asupra soluționării cauzei.
Rolul instanței de control judiciar este acela de a raporta considerentele hotărârii de fond la situații de fapt și de drept rezultate din probatoriul administrat și de a stabili în ce măsură argumentele avute în adoptarea unei soluții își găsesc sau nu suport în actele dosarului, pornind desigur de la criticile avute în vedere atunci când s-a exercitat această cale extraordinară de atac a recursului.
Textul art. 261 pct. 5 C.proc.civ. consacră principiul potrivit căruia hotărârile trebuie să fie motivate, iar nerespectarea acestui principiu constituie motiv de casare potrivit art. 304 pct. 7 C.proc.civ., rolul acestui text fiind acela de a se asigura o bună administrare a justiției și pentru a se putea exercita controlul judiciar de către instanțele superioare.
Din considerentele hotărârii instanței de fond se observă că analiza efectuată de către aceasta s-a întemeiat în mod exclusiv pe susținerile reclamantului formulate prin acțiuni, fără a verifica apărările pârâtei, ignorând dispozițiile art. 129 alin. 5 C.proc.civ..
În acest sens, în virtutea dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a reținut constant că acest drept nu poate fi exercitat efectiv decât în situația în care instanța procedează la „un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența” (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, hotărârea nr. 4 din 28.04.2005, în cauza Albina contra României, publicată în M. Of. nr. 1049/25.11.2005, Cauza Vlasia G. V. contra România, hotărârea din 8 iunie 2006).
Sub acest aspect, în cauza dedusă judecății, Curtea constată că, la pronunțarea sentinței recurate, instanța de fond nu a procedat la o analiză efectivă a motivelor și argumentelor invocate de pârâți, ci, așa cum se constată din parcurgerea considerentelor hotărârii pronunțate de instanța fondului, acestea reprezintă în fapt o preluare a susținerilor reclamantului.
Procedeul juridic utilizat de instanța de fond echivalează cu necercetarea fondului cauzei, dar și a dispozițiilor legale care impun judecătorului să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.
Aspectele evidențiate de pârâți, cu consecințe asupra justei soluționări a cauzei și pronunțării unei hotărâri judecătorești legale și temeinice, ca act final al dezbaterii judiciare, trebuiau clarificate de instanța de fond, neputând fi analizate direct în recurs, pentru că acestea țin de fondul cauzei deduse judecății care nu a fost analizat, nefiind posibilă efectuarea controlului judiciar, motive pentru care hotărârea recurată este casabilă.
În raport de aceste motive, la care se adaugă și necesitatea de a nu priva părțile de un grad de jurisdicție și de a le asigura o protecție reală a dreptului la un proces echitabil așa cum este consacrat de art. 6 alin. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, se impune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Pentru aceste motive, Curtea apreciază că recursul este fondat, astfel că în temeiul art. 312 alin. 1, 3 și 5 C.proc.civ., va admite recursul, va casa sentința, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, prilej cu care vor fi analizate toate susținerile și apărările părților.
Instanța de rejudecare urmează să arate în concret motivele de fapt și de drept pe care va înțelege să-și fundamenteze soluția la care se va opri, să își însușească sau să înlăture motivat susțineri sau apărări formulate de părți la instanța de fond, cu luarea în considerare și a apărărilor formulate în fața instanței de recurs, în vederea pronunțării unei hotărâri legale și temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul P. ORAȘULUI BĂBENI în contradictoriu cu intimatul reclamant I. I., împotriva sentinței nr. 1205 din data de 02 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul D., Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ .
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Octombrie 2013.
Președinte, Ș. B. | Judecător, C. I. | Judecător, L. M. D. |
Grefier, M. P. |
RED.CI
Tehnored.M.P. 31 Octombrie 2013
Jud. Fond. M.G.
| ← Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Anulare act administrativ. Decizia nr. 1107/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
