Anulare act administrativ. Decizia nr. 9069/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9069/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 02-07-2013 în dosarul nr. 12138/95/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 9069/2013
Ședința publică de la 02 Iulie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: C. I. - judecător
Judecător: L.-M. D.
Judecător: Ș. B.
Grefier: E.-M. O.
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul O. S. EPARHIAL GORJ, împotriva sentinței nr. 4830 din 26 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât A. M., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică, părțile au lipsit.
Procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul judecății, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, faptul că recurentul a depus la data de 13.06.2013 prin Serviciul Registratură o cerere de repunere pe rol a cauzei suspendate la data de 04.06.2013, în baza art. 242 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, recurentul a comunicat prin fax la data de 02.07.2013 concluzii scrise și a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor prevăzute de art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, după care:
Având în vedere că recurentul a solicitat judecarea cauzei, în baza dispozițiilor art. 245 pct. 1 Cod procedură civilă, instanța admite cererea formulată de recurentul reclamant și repune cauza pe rol.
Curtea, luând act de cererea privind judecarea cauzei în lipsă formulată de recurentul reclamant și constatând că nu mai sunt cereri din partea părților, apreciază cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 4830 din 26 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul O. S. Eparhial Gorj, în contradictoriu cu pârâtul A. M..
A fost obligat pârâtul la plata sumei de 9056,08 lei, reprezentând prejudiciul cauzat reclamantului.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut următoarele aspecte:
Reclamantul a solicitat instanței să fie obligat pârâtul la plata sumei totale de_,22 lei reprezentând contravaloarea arborilor tăiați ilegal așa cum rezultă din actele de control depuse la dosarul cauzei printre care actele de control nr. 944/15.04.2011 cu un prejudiciu în valoare de 7825,66 lei și nr. 1187/23.05.2011 cu un prejudiciu de 1230,42 lei.
În data de 13.04.2011 pârâtul a semnat un angajament de plată prin care se angaja să achite prejudiciul produs în sumă de 7825,66 lei ca urmare a controlului efectuat, iar după terminarea controlului de fond acesta a semnat și o declarație, arătând că este mulțumit de modul în care s-a efectuat controlul și nu are nimic de obiectat.
De altfel, și în data de 17.05.2011 a semnat angajament de plată pentru suma de 1230,42 lei sumă care corespunde prejudiciului menționat în actul de control nr. 1187/23.05.2011.
Reclamantul nu a depus alte documente la dosar din care să rezulte prejudiciile cauzate în actele de control menționate în cererea de chemare în judecată până la suma totală de_,22 lei.
În data de 28.09.2012, reclamanta prin apărător a solicitat încuviințarea unei expertize de specialitate, probă încuviințată de instanța de judecată, dar la care a renunțat în ședința publică din data de 26.10.2012.
A rezultat că acțiunea reclamantului era întemeiată pentru suma de 9056,08 lei, reprezentând prejudiciu cauzat conform actelor de control nr. 944/15.04.2011 și 1187/23.05.2011, sume recunoscute și însușite de pârât prin angajamente de plată.
Față de considerentele mai sus expuse, instanța a admis acțiunea în parte și a obligat pârâtul la plata sumei de 9056,08 lei.
Împotriva sentinței nr. 4830 din 26 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ a declarat recurs reclamantul O. S. Eparhial Gorj.
În motivarea recursului, recurentul reclamant O. S. Eparhial Gorj a susținut că în mod eronat prima instanță a admis în parte cererea de chemare în judecată împotriva pârâtului A. M. pentru suma de 9056,081ei, reprezentând prejudiciu.
Recurentul a arătat că pârâtul a fost înștiințat de efectuarea controlului, ocazie cu care acesta a dat o declarație prin care a arătat că nu are nimic de obiectat la începutul și sfârșitul fiecărui control.
În ceea ce privește actele de control nr. 1394/20.06.2011, nr. 1396/20.06.2011 și nr. 1406/22.06.2011, prima instanță nu a ținut cont că aceste acte au fost întocmite în conformitate cu prevederile H.G. nr. 1076/2009.
La ultimul control în baza căruia s-a întocmit actul nr. 1407/22.06.2011, pârâtul a refuzat să se prezinte, reclamantul fiind nevoit, în conformitate cu H.G. 1076/2009, să solicite un reprezentant ITRSV Rm.-V. care a asistat la efectuarea acestui control.
Recurentul a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, în sensul admiterii acțiunii și obligarea pârâtului la plata sumei de 29 273,221ei, conform actelor de control.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile prevăzute de art. 3041 Cod procedură civilă.
Intimatul pârât A. M. nu a formulat întâmpinare în recurs.
Cauza a fost suspendată în temeiul art. 242 alin. 2 C.proc.civ. la data de 04.06.2013, fiind repusă pe rol la cererea recurentului reclamant formulată la data de 13.06.2013, cerere prin care a solicitat și judecarea cauzei în lipsă.
Recurentul reclamant a depus la dosarul cauzei concluzii scrise prin care a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat și modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
Prin cererea de chemare în judecată, recurentul reclamant a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 29.273,22 lei reprezentând prejudiciu, instanța de fond admițând acțiunea pentru suma de 9056,08 lei, prejudiciu recunoscut de către pârât.
Potrivit art. 20 din Regulamentul de pază a fondului forestier, aprobat prin H.G. nr. 1076/2009 „Pădurarul titular de canton răspunde patrimonial, potrivit prevederilor legale, pentru arborii, puieții și lăstarii tăiați ilegal, scoși din pământ, distruși sau degradați, sustrași ori aflați pe teren, nejustificați prin procese-verbale de constatare a contravențiilor și infracțiunilor încheiate anterior declanșării controlului sau justificați prin acte care ulterior controlului s-au dovedit, prin decizii definitive ale instanțelor judecătorești, a fi neîntemeiate, precum și pentru orice alte pagube produse patrimoniului aflat în gestiune, stabilite potrivit prevederilor legale”.
În ceea ce privește susținerea recurentului că pârâtul a fost înștiințat de efectuarea controlului, ocazie cu care acesta a dat o declarație prin care a arătat că nu are nimic de obiectat la începutul și sfârșitul fiecărui control, Curtea observă că această situație corespunde doar pentru controalele prin care s-a stabilit prejudiciul pentru care pârâtul a fost obligat prin sentința recurată, ci nu și pentru controalele pentru care s-au încheiat înscrisurile menționate în cererea de recurs.
Recurentul critică instanța de fond că nu a avut în vedere anumite acte de control, însă sumele reținute în actele de control invocate de recurent în motivele de recurs nu au fost recunoscute de către pârât și, deși reclamantul a solicitat instanței de fond încuviințarea probei cu expertiză tehnică de specialitate în dovedirea acțiunii, probă care a fost încuviințată de instanță, reclamantul a renunțat ulterior expres la efectuarea acestei probe.
Susținerile recurentului reclamant din cererea de recurs nu pot fi reținute, atâta timp cât reclamantul nu a administrat probe prin care să dovedească existența și întinderea prejudiciului pretins suferit, instanța de fond neputând acorda valoare probatorie numai constatărilor efectuate de organele proprii de control ale recurentului.
În sarcina gestionarilor există o prezumție legală de culpă, dar aceasta produce efecte numai în măsura în care se face dovada existenței unui prejudiciu cert și a unei legături de cauzalitate între acestea, pentru că singură, prezumția legală de culpă nu este în măsură să atragă și răspunderea materială.
Prima instanță a reținut corect starea de fapt, pe baza probelor de la dosar și în mod corect a admis în parte acțiunea formulată de reclamant, atâta timp cât nu s-a făcut dovada tuturor pretențiilor solicitate.
Pentru aceste considerente, criticile formulate sunt nefondate, astfel că în temeiul art. 312 alin. 1 art. 3041 C.proc.civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul reclamant O. S. EPARHIAL GORJ, împotriva sentinței nr. 4830 din 26 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât A. M..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 iulie 2013.
Președinte, C. I. | Judecător, L. M. D. | Judecător, Ș. B. |
Grefier, E. M. O. |
Red./Tehnored. jud. L. M. D.
Tehnored. M.O. /2 ex./ 03.07.2013
Jud. fond I. S.
| ← Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Pretentii. Decizia nr. 9328/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
