Anulare act administrativ. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2013/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 03-12-2013 în dosarul nr. 1599/54/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr._/2013
Ședința publică de la 03 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. I. A.
Judecător G. C.
Judecător C. M.
Grefier C. B.
Pe rol, soluționarea contestației în anulare formulată de contestatoarea . împotriva deciziei numărul_/2012 din 29 noiembrie, pronunțată de Curtea de Apel C., în dosarul nr._/63/2011, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C., având ca obiect „anulare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și trece la soluționare.
CURTEA
Asupra cauzei de față deliberând constată următoarele;
Prin sentința nr. 1856 din 3 mai 2012, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/63/2011, a fost respinsă contestația formulata de reclamanta . în contradictoriu cu parata DGFP D..
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin contractul de vanzare cumparare nr. 499/2006 reclamanta a achizitionat terenul in suprafața de 1000 de mp, situat in C., ..l in schimbul unui pret de 800.000 lei. Pentru achitarea pretului acestui teren, reclamanta a incheiat cu Banca Transilvania contractul de credit nr. 568/09.11.2006 in baza caruia a imprumutat suma de 450.000 lei.
La data achizitionarii, terenul avea destinatia de spatiu verde, conform PUG.
Desi reclamanta incearca sa acrediteze ideea ca cheltuielile cu dobanzile bancare aferente contractului de credit sunt amortizabile fiscal intrucat sunt cheltuieli cu edificarea unei constructii, instanta constata ca creditul bancar a fost efectuat in scopul achitarii pretului terenului, o astfel de cheltuiala neputand fi considerata ca fiind efectuata si in scopul edificarii de constructii.
Potrivit disp. art.24 alin.4 lit. a din Codul fiscal, terenurile nu sunt active amortizabile, astfel incat cheltuielile aferente achizitionarii de terenuri nu se recupereaza din punct de vedere fiscal prin deducerea amortizarii.
Potrivit art.21 alin.1 din Codul fiscal, pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cele efectuate in scopul obtinerii de venituri impozabile, iar potrivit art.23 alin.1 din Codul fiscal, cheltuielile cu dobanzile sunt integral deductibile in cazul in care gradul de indatorare a capitalului este mai mic sau egal cu trei.
Din interpretarea acestor dispozitii legale, rezulta ca pentru a fi deductibile fiscal cheltuielile cu dobanzile trebuie sa indeplineasca cumulativ doua conditii: creditul din care uzvorasc dobanzile sa fi fost efectuat in scopul obtinerii de venituri, iar gradul de indatorare a capitalului sa fie mai mic sau egal cu trei.
In contradictie cu aceste dispozitii legale, s-a constatat ca raportul de expertiza a analizat deductibilitatea acestor cheltuieli numai din perspectiva indeplinirii celei de a doua conditii, astfel incat instanta va inlatura concluziile expertizei cu privire la aceste cheltuieli.
In speta, dobanzile aferente creditului efectuat in scopul achizitionarii terenului nu intrunesc prima conditie, respectiv nu sunt efectuate in scopul obtinerii de venituri, avand in vedere ca de la data achizitiei, respectiv anul 2006, si pana la finele perioadei supuse controlului, respectiv 31.12.2009, chiar si pana in prezent, terenul nu a fost efectiv folosit in scopul obtinerii de venituri comerciale, iar din actele cauzei nu rezulta intentia certa a reclamantei de a edifica constructiile necesare desfasurarii unei activitati comerciale producatoare de venituri avand in vedere perioada mare de timp scursa de la data cumpararii terenului, respectiv anul 2006, si pana la finele perioadei supuse controlului, respectiv 31.12.2009.
In concluzie, instanta a apreciat ca in mod legal organul fiscal a retinut ca nefiind deductibile fiscal, la calculul impozitului pe profit, cheltuielile cu dobanzile rezultate din contractul de credit aferent achizitionarii terenului si a stabilit in sarcina reclamantei o obligatie fiscala suplimentara constand in impozit pe profit si majorari aferente.
In ceea ce priveste cheltuielile cu amortizarea liniara, asigurari, dobanzi si penalitati aferente ratelor de leasing pentru achizitionarea a patru autoturisme, respectiv Chevrolet Spark 1, Toyota Yaris,Opel Vectra si Seat L., si cele rezultate din diferente de curs valutar, instanta a constatat ca reclamanta detinea 7 autoturisme, deci pentru transport persoane, si avea trei persoane cu functii de conducere si administrare.
Reclamanta a sustinut ca aceste autoturisme au fost folosite pentru transportul de marfa si pentru deplasarea salariatilor in interesul serviciului, nefiind aplicabile dispozitiile art.21 alin.3 lit.n din Codul fiscal.
Instanta a retinut ca potrivit cartilor de identitate, autoturismele Chevrolet Spark 1, Toyota Yaris,Opel Vectra si Seat L. sunt destinate transportului de persoane, avand 5 locuri, acestea neputand servi la transportul de marfa.
S-a constatat, de asemenea, ca in cursul procesului reclamanta a depus la dosar procese verbale de predare a folosintei celor patru autoturisme catre salariati ai acesteia si foi de parcurs, insa aceste inscisuri nu poarta data certa si nu s-a facut dovada inregistrarii in evidenta contabila a societatii, iar pe de alta parte nu s-a facut dovada ajungerii la destinatia mentionata in foaia de parcurs, respectiv nefiind depuse la dosar ordine de deplasare sau alte inscrisuri care sa atest aspect.
Rezulta astfel ca cele patru autoturisme nu au fost folosite in activitatea comerciala in scopul obtinerii de venituri, fiind aplicabile art.21 alin.3 lit.n din Codul fiscal, astfel incat nu vor fi avute in vedere concluziile raportului de expertiza care au retinut contrariul.
Potrivit art.21 alin.3 lit.n din Codul fiscal, cheltuielile cu autoturismele au deductibilitate limitata, acest text legal stipuland ca cheltuielile de funcționare, întreținere și reparații aferente autoturismelor folosite de angajații cu funcții de conducere și de administrare ai persoanei juridice, deductibile limitat la cel mult un singur autoturism aferent fiecărei persoane fizice cu astfel de atribuții.
Avand in vedere ca reclamanta detinea 7 autoturisme pentru transport persoane, si avea trei persoane cu functii de conducere si administrare, aceasta avea dreptul de a deduce cheltuielile efectuate numai cu trei autoturisme, astfel incat cheltuielile cu amortizarea liniara, asigurari, dobanzi si penalitati aferente ratelor de leasing pentru achizitionarea a patru autoturisme, respectiv Chevrolet Spark 1, Toyota Yaris,Opel Vectra si Seat L., si cele rezultate din diferente de curs valutar, nu sunt deductibile la calculul impozitului pe profit.
In consecinta, instanta a apreciat ca in mod legal organul fiscal a retinut ca nefiind deductibile fiscal, la calculul impozitului pe profit, cheltuielile cu amortizarea liniara, asigurari, dobanzi,i penalitati aferente ratelor de leasing, precum si cele rezultate din diferente de curs valutar si a stabilit in sarcina reclamantei o obligatie fiscala suplimentara constand in impozit pe profit si majorari aferente.
In ceea ce priveste TVA aferenta ratelor de leasing pentru achizitionarea celor patru autoturisme, instanta a retinut ca potrivit art. 145 alin.2 lit.a din Codul fiscal, TVAaferentă achizițiilor este deductibila dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor taxabile.
Cum autoturismele detinute in baza contractelor de leasing nu au fost folosite in scopul operatiunilor taxabile, astfel cum acestea sunt definite la art.128-130 din Codul fiscal, nefiind folosite in activitatea comerciala in scopul obtinerii de venituri, instanta apreciaza ca reclamanta nu avea dreptul de a deduce TVA aferenta ratelor de leasing pentru achizitionarea celor patru autoturisme.
In consecinta, instanta a apreciat ca in mod legal organul fiscal a retinut ca nefiind deductibila fiscal TVA aferenta ratelor de leasing pentru achizitionarea celor patru autoturisme si a stabilit in sarcina reclamantei o obligatie fiscala suplimentara constand in TVA dedus nelegal si majorari aferente.
F. de toate considerentele de fapt și drept reliefate în cuprinsul prezentei hotărâri, instanța a constatat ca actele fiscale in litigiu sunt legal emise de parata, astfel incat a respins în totalitate contestatia precizata, inclusiv cererea de obligare a paratei la plata cheltuielilor de judecata având in vedere culpa procesuala in care se afla reclamanta.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta ., fără însă a-l timbra.
Prin decizia nr._/2012 din 29 Noiembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel C. s-a anulat recursul declarat de reclamanta . împotriva sentinței nr.1856 din 3 mai 2012, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._/63/2011, în contradictoriu cu pârâta DGFP D., ca netimbrat.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut următoarele:
Recursul este netimbrat, urmând a fi anulat.
Verificarea timbrajului, conform art. 34 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997, reprezintă pentru instanța de judecata o sarcina legala administrativa, analiza timbrajului fiind o chestiune care precede oricărui act procedural efectuat in cauza.
Potrivit art. 18 din Legea nr. 147/1997, determinarea cuantumului taxei judiciare de timbru se face de către instanța de judecata, iar conform art. 24 pct. 2 din Normele metodologice de aplicare a legii, prestatorul serviciului taxabil este obligat sa comunice in scris plătitorului cuantumul taxei judiciare de timbru.
Art. 20 alin. 1 din Legea nr.146/1997 prevede ca taxele de timbru se plătesc anticipat, in principiu chiar pana la primul termen de judecata fixat in cauza, așadar, timbrarea reprezintă cel dintâi act de procedura care asigura investirea legala a instanței, care trebuie analizat cu prioritate si sancționat ca atare, in cazul neîndeplinirii obligației părții de achitare a taxei judiciare de timbru.
In cauza au fost respectate prevederile art. 20 alin.2 din Legea nr. 146/1997, recurentei reclamante fiindu-i adusa la cunoștință obligația achitării taxei judiciare de timbru si a timbrului judiciar (fila nr. 11).
Cum la dosar nu există dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbru judiciar, este incidentă sancțiunea anulării cererii conform dispozițiilor art.9 din O.G. nr.32/1995, modificată prin Legea 123/1997.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatoarea ..
În motivare, a arătat că procedura de citare cu aceasta nu a fost legal îndeplinită, întrucât a fost realizată prin afișare, fiind încălcate dispozițiile art 92 ind 1 C.pr.civ.
În drept a invocat dispozițiile art 317 alin 1 pct 1 C.pr.civ.
Analizând contestația în anulare prin prisma criticilor formulate de contestator instanța urmează sa o respingă pentru următoarele considerente:
Potrivit art 317 –alin (1) C.pr.civ, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului: 1. când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii; 2. când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
Analizând dovada de îndeplinire a procedurii de citare (fila 11-dosar_/63/2011) instanța constată aceasta a fost îndeplinită prin afișare.
Prin această modalitate de îndeplinire a procedurii de citare nu s-au încălcat dispozițiile art 92 ind 1 C.pr.civ.. Astfel potrivit acestei dispoziții, comunicarea citației și a altor acte de procedură nu se poate realiza prin afișare în cazul persoanelor juridice, precum și al asociațiilor sau societăților care, potrivit legii, pot sta în judecată, cu excepția cazurilor în care se refuză primirea sau dacă se constată lipsa oricărei persoane la sediul acestora.
Or, în cauză au fost respectate aceste dispoziții, fiind incidentă ultima teză a articolului menționat, respectiv s-a constatat lipsa oricărei persoane la sediu, după cum este precizat expres în procesul-verbal de îndeplinire a procedurii de citare (fila 11-dosar_/63/2011), fiind respectate și dispozițiile art 100 C.pr.civ., privind mențiunile pe care trebuie să le cuprindă procesul-verbal încheiat de cel însărcinat cu înmânarea actului de procedură.
Față de toate aceste considerente, în temeiul art 320 C.pr civ, Curtea urmează să respingă contestația în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea . împotriva deciziei numărul_/2012 din 29 noiembrie, pronunțată de Curtea de Apel C., în dosarul nr._/63/2011, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Decembrie 2013.
Președinte, A. I. A. | Judecător, G. C. | Judecător, C. M. |
Grefier, C. B. |
Red.jud.A.A.
C.B./2 ex./19.12.2013
Jud.rec.T.B.
L.C.
M.F.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 3113/2013. Curtea de... | Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
