Anulare act administrativ. Decizia nr. 3134/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3134/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 21-03-2013 în dosarul nr. 8787/63/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 3134/2013
Ședința publică de la 21 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. G.
Judecător G. D. C.
Judecător C. N. G.
Grefier I. C.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 14 martie 2013, privind recursul formulat de recurenta pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C. PRIN DGFP D., împotriva sentinței nr.4998 din data de 01 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă S. M.-D..
Procedura legal îndeplinită, fără citarea părților.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 14 martie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, în conformitate cu prevederile art. 156 al. 2, Cod pr. civ., a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 21 Martie 2013.
. În urma deliberării, s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 4998 din data de 01 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._, s-a admis contestația formulată de reclamanta S. M.-D., domiciliată în C., ., jud. D., în contradictoriu cu pârâta AFP C., cu sediul în C., M. Firmilian, nr. 2, jud. D., având ca obiect anulare act administrativ.
S-a anulat decizia_/18.01.2012 și decizia_/04.11.2011 emis de AFP C..
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin Decizia nr._ din 04.11.2011, pârâta a stabilit răspunderea reclamantei în solidar cu S.C. GIO MOD SRL, pentru suma de 232 653 lei, reprezentând creanțe fiscale datorate de societatea anterior menționată. În cuprinsul Deciziei s-a precizat faptul că respectiva societate a fost declarată insolvabilă fără bunuri și venituri urmăribile prin procesul verbal de insolvabilitate nr._/25.10.2011 și că, în conformitate cu prevederile art. 27 din O.G. 92/2003, pentru obligațiile de plată declarate restante ale debitorului insolvabil S.C. GIO MOD S.R.L, urmează a răspunde solidar asociatul unic S. M.-D..
Împotriva acestei Decizii a formulat contestație reclamanta însă, prin Decizia nr._/18.01.2012, pârâta a respins contestația formulată.
Potrivit dispozițiilor art. 27 alin. 2 lit c și d din O.G 92/2003 "Pentru obligațiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil, în condițiile prezentului cod, răspund solidar cu acesta următoarele persoane: administratorii care, în perioada exercitării mandatului, cu rea-credință, nu și-au îndeplinit obligația legală de a cere instanței competente deschiderea procedurii insolvenței, pentru obligațiile fiscale aferente perioadei respective și rămase neachitate la data declarării stării de insolvabilitate;administratorii sau orice alte persoane care, cu rea-credință, au determinat nedeclararea și/sau neachitarea la scadență a obligațiilor fiscale.
Ca atare, textul de lege anterior menționat - ce a servit drept temei al atragerii, prin decizie administrativ-fiscală, a răspunderii solidare a reclamantei (asociat unic al S.C. GIO MOD SRL) -, care instituie răspunderea solidară a asociaților, reprezentanților unei societăți comerciale, sau altor categorii de persoane, impune condiția ca, în prealabil, debitorul-societate comercială să fi fost declarat insolvabil în condițiile Codului de procedură fiscală, atragerea răspunderii solidare reglementată de art.27 alin 1 lit a din Codul de procedură fiscală ce a stat la baza emiterii deciziei nr_/2011 fiind condiționată de preexistența declarării stării de insolvabilitate a debitorului..
Este adevărat că, în art. 176 din Codul de procedură fiscală este definit debitorul insolvabil ca fiind cel ale cărui venituri sau bunuri urmăribile au o valoare mai mică decât obligațiile fiscale de plată sau care nu au venituri sau bunuri urmăribile dar, cum acest text nu conține nici un fel de prevederi referitoare la procedura de declarare a insolvenței, rezultă că devin incidente prevederile art. 177 Cod de procedură fiscală - referitoare la deschiderea procedurii insolvenței -, care statuează că, cererile organelor fiscale privind începerea procedurii insolvenței se vor înainta instanțelor judecătorești. În lipsa unor alte dispoziții, în această situație urmează a-și găsi aplicabilitate prevederile Legii nr.85/2006 - care reprezintă legea generală sau dreptul comun în materia insolvenței - or, conform acestui act normativ, starea insolvență a debitorului poate fi declarată doar de către Tribunal.
Cum în cauză nu a fost depusă nici o hotărâte prin care Tribunalul să fi declarat insolvența societății S.C. GIO MOD SRL – de altfel, pârâta nici nu a susținut că ar exista vreo astfel de hotărâre -, rezultă că, în mod netemeinic, pârâta a adoptat Decizia nr._ din 04.11.201, și a stabilit, în baza art. 27 din O.G. 92/2003, răspunderea solidară a reclamantei pentru obligațiile de plată declarate restante ale debitorului insolvabil S.C. GIO MOD SRL.
Referitor la procesul-verbal de declarare a stării de insolvabilitate nr._/18.01.2012, acest act nu are relevanță cu privire la insolvența societății S.C. GIO MOD SRL, întrucât organul fiscal nu este abilitat să emită acte declarative ale insolvenței, o astfel de competență aparține exclusiv tribunalului, respectiv judecătorului sindic, potrivit Legii nr.85/2006.
Pentru considerentele expuse anterior, acțiunea formulată de reclamantă a fost apreciată întemeiată, fiind admisă.
Împotriva sentinței nr. 4998 din data de 01 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._ a declarat recurs recurenta pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C. PRIN DGFP D..
În motivarea recursului, recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C. PRIN DGFP D., a susținut căhotărârea pronunțată este dată cu aplicarea greșită a legii, instanța de fond reținând eronat că nu putea fi emisă o decizie de antrenare atât timp cât împotriva societății nu s-ar fi deschis procedura insolvenței de către tribunal.
Arată recurenta că dispozițiile art. 27 din Codul de procedură fiscală nu condiționează antrenarea răspunderii de insolvența societății debitoare, instanța de fond făcând confuzie între noțiunea de debitor insolvabil reglementată de art. 176 Cod procedură fiscală și noțiunea de debitor insolvent reglementată de art. 3 alin. 5 din Legea 85/2006. Cele două noțiuni nu pot fi însă confundate având în vedere că presupun îndeplinirea unor condiții total diferite, iar competența constatării îndeplinirii acestor condiții aparține unor instituții diferite.
Prin decizia nr._/04.11.2011 s-a dispus antrenarea răspunderii contribuabilului S. M. D., în solidar cu ., societate pentru care s-a întocmit procesul verbal de constatare a insolvabilității debitoarei.
Prin acest proces verbal s-a constatat că debitoarea . se încadrează în dispozițiile art. 176 Cod procedură fiscală, fiind declarată insolvabilă deoarece, în urma demersurilor întreprinse, s-a constat că nu are bunuri mobile sau imobile urmăribile deși figurează cu debite restante față de bugetul general consolidat în cuantum de 232.653 lei.
Actele depuse la dosarul cauzei demonstrează clar că sunt îndeplinite dispozițiile art. 27 din Codul de procedură fiscală, reaua credință a reclamantei fiind demonstrată prin întrunirea condițiilor răspunderii delictuale și faptul că procedura insolvenței a fost declanșată ca urmare a cererii formulate de AFPM C..
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304/1 Cod procedură civilă.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs și din oficiu potrivit art. 304/1 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, prin Decizia nr._/04.11.2011, în urma declarării stării de insolvabilitate a . prin procesul verbal nr._/25.10.2010, DGFP D. a stabilit răspunderea solidară cu această societate a reclamantei, în calitate de asociat unic, reținându-se neîndeplinirea cu rea credință a obligațiilor acesteia legate de solicitarea deschiderii insolvenței și achitarea la scadență a obligațiilor fiscale.
Soluționând contestația formulată de reclamantă împotriva acestei decizii dar și împotriva deciziei prin care organul fiscal i-a respins contestația formulată în procedura administrativă, instanța de fond reține că angajarea răspunderii în condițiile art. 27 alin. 2 din Codul de procedură fiscală este condiționată de declararea insolvenței debitorului potrivit dispozițiilor Legii 85/2006 astfel că, în condițiile în care în cauză nu a fost depusă nicio hotărâre judecătorească prin care să se fi declarat insolvența ., actele administrativ fiscale sunt anulabile.
Curtea constată însă că, deși citează în cuprinsul considerentelor ambele texte legale, raționamentul primei instanțe este fondat pe o confuzie între insolvabilitatea la care face trimitere art. 176 din Codul de procedură fiscală și deschiderea procedurii insolvenței reglementată de art. 177 din același act normativ.
Ori, este fără îndoială că insolvabilitatea la care se referă art. 176 din Codul de procedură fiscală este diferită de deschiderea procedurii insolvenței.
Astfel cum a reținut Înalta Curte de Casație și Justiție în decizia nr. 1697/2011, chiar dacă este adevărat că în cazul reglementat de art. 177 din Codul de procedură fiscală, organele fiscale, pentru a obține deschiderii insolvenței față de un anumit debitor trebuie să formuleze cerere în acest sens instanței de judecată, în ce privește dispozițiile art. 176, declararea insolvabilității debitorului este în competența organului fiscal.
Pentru recuperarea debitelor fiscale restante, organul fiscal poate utiliza procedura declarării insolvabilității, cu condiția îndeplinirii cerințelor din textul legal amintit, în acest sens impunându-se a verifica dacă veniturile sau bunurile urmăribile ale debitorului au o valoare mai mică decât obligațiile fiscale de plată, ori dacă nu are venituri sau bunuri urmăribile.
Răspunderea solidară reglementată de art. 27 din Codul de procedură fiscală vizează așadar debitorii declarați insolvabili, potrivit art. 176 din același act normativ, iar nu pe cei aflați în stare de insolvență.
În speță, pornind de la această confuze, instanța de fond a procedat la anularea actelor administrativ fiscale contestate apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile pentru emiterea deciziei de stabilire a răspunderii solidare, fără a mai analiza în concret dacă, în cazul reclamantei sunt sau nu întrunite condițiile prevăzute de art. 27 din Codul de procedură fiscală, respectiv dacă aceasta, în calitate de administrator al societății nu și-a îndeplinit cu rea credință obligația legală de a cere instanței competente deschiderea procedurii insolvenței sau a determinat nedeclararea si/sau neachitarea la scadență a obligațiilor fiscale.
Procedând astfel, prima instanță a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului cauzei, împrejurare în care, în temeiul art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, Curtea urmează să admită recursul formulat și, casând sentința recurată, să trimită cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul. formulat de recurenta pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI C. PRIN DGFP D., împotriva sentinței nr.4998 din data de 01 noiembrie 2012, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă S. M.-D..
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Martie 2013
Președinte, C. G. | Judecător, G. D. C. | Judecător, C. N. G. |
Grefier, I. C. |
Red./Tehnored.jud. G.D.C.
2 ex./01.04.013
Jud.fond:M.D. I.
| ← Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2013/2013.... → |
|---|
