Anulare act administrativ. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2013/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 09-12-2013 în dosarul nr. 2560/95/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr._/2013
Ședința publică de la 09 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. R.
Judecător G. V.
Judecător C. N. G.
Grefier A. Coșei
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE GORJ, fosta AFP ROVINARI, împotriva sentinței nr. 4609 din 13 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul reclamant P. G. și intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul a fost declarat și motivat în cadrul termenului legal, după care,
Curtea, luând act de cererea privind judecarea cauzei în lipsă formulată de recurenta pârâtă potrivit disp. art. 411 alin. 1 pct. 2 Noul Codul de procedură civilă, și constatând că nu mai sunt alte cereri din partea părților, reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 4609 din 13 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ s-a admis acțiunea formulată de reclamantul P. G. în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice Rovinari și Administrația F. pentru Mediu.
Au fost obligate pârâtele la plata către reclamant a sumei de 1007 lei, actualizată cu rata dobânzii legale de la data plății până la data restituirii.
S-a anulat adresa nr. 7244/01.02.2013, emisă de AFP Rovinari.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE GORJ, fosta AFP ROVINARI.
În motivarea recursului, recurenta pârâtă a invocat excepția lipsei calității procesual pasive a AFP Rovinari în prezenta cauză, în favoarea AFM București întrucât doar a încasat suma, taxa de poluare a intrat în bugetul fondului pentru mediu și este gestionată de către Administrația F. pentru Mediu potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008, apreciind că doar A.F.M. București are calitate procesuală pasivă, în raport și de art. 8 alin. 5 din H.G. nr. 668/2008. Astfel, a solicitat să se constate lipsa calității procesuale pasive a A.F.P. în ceea ce privește restituirea taxei de poluare.
Referitor la fondul cauzei, a invocat art. I-33 „Actele juridice ale Uniunii” din Legea nr. 157/2005 și a susținut că legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre în privința rezultatului, însă autoritățile naționale au competența de a alege forma și mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru în parte.
Referitor la dispozițiile art. 23 (9) și art. 25 (12) din Tratatul U.E., recurenta a considerat că acestea nu sunt aplicabile în cauză, deoarece taxa de poluare nu este o taxă vamală în înțelesul acestor dispoziții legale, ea aplicându-se și autoturismelor care se produc în România. Taxa a fost adoptată pentru evitarea importării în România a unor autoturisme vechi, cu grad ridicat de poluare.
Recurenta a susținut că existența unei taxe de poluare nu este contrară dispozițiilor comunitare, nefiind motive temeinice pentru restituirea sumei.
Cu privire la prevederile art. 90 (1) din Tratatul Comunităților Europene, recurenta a considerat că aceste prevederi nu sunt incidente în cauză, întrucât taxa de primă înmatriculare urmează a fi plătită de toți proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări în România. Prin urmare, dispozițiile art. 90 alin. (1) din Tratatul Comunităților Europene au în vedere introducerea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decât pentru produsele interne.
Recurenta a susținut că dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene nu sunt incidente în cauză, deoarece, pe de o parte nu suntem în prezența unor „impuneri mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”, iar, pe de altă parte, nu ne aflăm în prezența unui regim fiscal discriminatoriu, deoarece obligația plății taxei de primă înmatriculare există pentru toate autoturismele, indiferent de țara de proveniență a acestora, nefiind în prezența unei îngrădiri a liberei circulații a mărfurilor.
Referitor la obligarea la plata cheltuielilor de judecată a apreciat că întrucât nu sunt în culpă procesuală, nu pot fi obligați la plata acestora.
Recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței, admiterea excepției și pe fond respingerea acțiunii.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin.1 pct. 8 C.proc.civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004.
Recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Analizând prin considerente comune criticile formulate, în raport de dispozițiile legale aplicabile, Curtea reține următoarele:
Reclamantul a cumpărat un autoturism second-hand înmatriculat pentru prima dată într-un stat membru al UE, iar pentru înmatricularea acestuia a achitat suma de 1007 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare (fila 8 dosar fond), înmatricularea autoturismului făcându-se doar în condițiile achitării acestei obligații.
Reclamantul a solicitat A.F.P. restituirea taxei de primă înmatriculare, iar A.F.P. i-a comunicat refuzul restituirii sumei (fila 7 dosar fond).
În raport de situația de fapt expusă, rezultă că prima instanță a soluționat excepția inadmisibilității acțiunii, cu respectarea prevederilor cuprinse în art. 88 și art. 205 din Codul de procedură fiscală, dar și ale Legii nr. 554/2004.
Procedura restituirii sumelor încasate fără temei legal la bugetul de stat era reglementată la data formulării cererii de restituire în cuprinsul art. 113 Cod pr. fiscală, în prezent art. 117 Cod pr. fiscală.
Astfel, conform textului menționat, sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale se restituie debitorului la cerere.
În consecință, cererea debitorului este cea care declanșează procedura restituirii sumelor apreciate ca fiind încasate nelegal la bugetul de stat.
Potrivit art. 70 alin. 1 Cod procedură fiscală, organul fiscal trebuia să se pronunțe asupra cererii de restituire, în termen de 45 de zile.
De precizat este că reclamantul a depus toate actele prevăzute de Ordinul 1899/2004, însă s-a refuzat restituirea pe motiv că taxa a fost încasată legal.
Reclamantul a parcurs procedura prealabilă, aceea de a depune cerere de restituire a sumelor, iar organul fiscal a refuzat să restituie sumele respective.
În speța de față nu sunt aplicabile prevederile art. 205 Cod pr. fiscală, deoarece acest text de lege se referă la posibilitatea de contestare a titlului de creanță sau altor acte administrative fiscale, iar reclamantul a solicitat să fie cenzurat refuzul organului fiscal de a-i restitui sumele plătite fără titlu.
Așa cum s-a arătat în literatura și practica de specialitate, în cazul refuzului de a emite un act, nu se mai impune să se formuleze o nouă cerere, pentru că autoritatea nu a emis un act administrativ pe care să-l poată eventual revoca.
Legiuitorul a asimilat, conform prevederilor art. 2 alin. 2, actelor administrative unilaterale și refuzul de a rezolva o cerere, referitoare la un drept sau un interes legitim.
Practic refuzul de a emite actul, de a soluționa cererea, se circumscrie sferei controlului instanței de contencios administrativ, iar asimilarea a avut ca scop instituirea pentru persoana respectivă, căreia i s-a refuzat emiterea unui act, a dreptului de acces la justiție.
Mai trebuie precizat că în conformitate cu prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004, procedura prealabilă, respectiv obligativitatea plângerii prealabile, sub forma recursului grațios sau a recursului ierarhic este prevăzută numai în situația vătămării dreptului sau interesului printr-un act administrativ individual.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a AFP este nefondată. În speță, autoritatea fiscală - A.F.P. are calitatea de parte în raportul de drept fiscal născut prin plata taxei de primă înmatriculare, fiind cea care a calculat cuantumul taxei, a încasat suma cu acest titlu și căreia i s-a adresat cererea de restituire a taxei.
Administrația F. pentru Mediu este autoritatea publică care gestionează sumele colectate cu titlu de taxă de poluare. Obiectul cauzei de față privește restituirea taxei de primă înmatriculare reglementată de art. 2141 Cod fiscal, litigiu în care Administrația F. pentru Mediu nu are calitate procesuală pasivă, întrucât între aceasta și plătitorul taxei de primă înmatriculare nu există un raport juridic de drept fiscal, astfel că în mod corect instanța de fond a respins acțiunea față de această pârâtă.
Pe fondul cauzei, se reține că soluția primei instanțe este legală și temeinică, deoarece art. 2141 Cod fiscal, care reglementează taxa de primă înmatriculare, nesocotește prevederile art. 90 (86) din Tratatul Uniunii Europene, întrucât România, ca stat membru al acestei comunități, a ignorat la adoptarea textului respectiv prevederile Tratatului care sunt obligatorii.
Astfel, conform textului citat din Tratat, țările membre sunt obligate să nu emită și să nu mențină nicio măsură contrarie regulilor Tratatului. Ori, în situația reglementării taxei de primă înmatriculare, România a stabilit în mod indirect impuneri interne, pentru produsele provenind dintr-un alt stat membru, superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare.
Astfel, în situația în care un autoturism second-hand înmatriculat în România este vândut, nu se percepe taxă de primă înmatriculare.
De altfel, însăși denumirea acestei taxe demonstrează caracterul contrar tratatului, pentru că se referă la taxa de primă înmatriculare în România.
În ceea ce privește susținerea că taxa respectivă ar avea caracter de protecție pentru a nu fi importate autoturisme cu grad ridicat de poluare, Curtea arată că taxa respectivă are caracter pur fiscal, componenta de mediu invocată neputând fi extrasă din formula de calcul și oricum, în situația în care nu se aplică și autoturismelor deja existente pe piața din România, taxa își menține același caracter, în sensul încălcării prevederilor art. 90 din Tratat.
Adoptarea OUG 50/2008, privind taxa pe poluare nu produce consecințe, în sensul asanării neconformității taxei de primă înmatriculare cu legislația comunitară.
Așa cum s-a mai arătat în cuprinsul acestei hotărâri, taxa de primă înmatriculare, prevăzută de art. 2141 Cod fiscal, este o taxă fiscală contrară art. 90 din tratat, caracter pe care îl menține în continuare, motiv pentru care trebuie restituită în integralitate contribuabilului.
Instanța de fond a dat o corectă și justă aplicare prevederilor art. 148 alin. 2 din Constituția României, în sensul că autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării, așa încât judecătorul național trebuie să aplice, în caz de conflict între norma națională și norma comunitară, dreptul comunitar.
În ceea ce privește critica referitoare la neacordarea cheltuielilor de judecată, Curtea constată că aceasta este lipsită de obiect, întrucât instanța de fond nu a acordat cheltuieli de judecată.
Față de considerentele expuse și potrivit dispozițiilor art. 496 și art. 498 din Noul Cod de procedură civilă, Curtea va respinge recursul.
.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE GORJ, fosta AFP ROVINARI, împotriva sentinței nr. 4609 din 13 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul reclamant P. G. și intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Decembrie 2013.
Președinte, A. R. | Judecător, G. V. | Judecător, C. N. G. |
Grefier, A. Coșei |
Red. Jud. C.N.G.
5ex./A.C. 13 Decembrie 2013
j. fond T.P.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel... | Litigiu privind achiziţiile publice. Decizia nr. 2013/2013.... → |
|---|
