Anulare act administrativ. Decizia nr. 9878/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9878/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 11-07-2013 în dosarul nr. 12854/95/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 9878/2013
Ședința publică de la 11 Iulie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. D. C.
Judecător C. G.
Judecător L. C. M. Z.
Grefier J. V.
x.x.x
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI TG-J., împotriva sentinței civile nr. 1070 din 28 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul GORJ, Secția A II -A Civilă, De C. Administrativ Și Fiscal, în Dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul reclamant C. V. și intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI TG-J., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se că recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, recurenta pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.242(2) cod proc. civilă .
Constatând că nu mai sunt alte cereri din partea părților și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța declară închisă faza probatorie și, apreciind îndeplinite dispozițiile art. 150 Codul de procedură civilă, reține cauza spre soluționare și trece la deliberări.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Gorj sub nr._, reclamantul C. V. a chemat în judecată pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Tg-J. solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea actului administrativ fiscal individual respectiv decizia nr._ din data de 30.11.2010 și obligarea acesteia la plata sumei de 7.899 lei plătită cu titlu de taxă de poluare și obligarea la plata dobânzii legale calculată de la data plății taxei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat în esență că a achiziționat un autovehicul dintr-un stat membru al Uniunii Europene pentru a cărui înmatriculare a fost obligat să plătească suma de 7.899 lei deși această taxă este nelegală.
Prin sentința nr. 1070 din 28 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul GORJ, Secția A II -A Civilă, De C. Administrativ Și Fiscal, în Dosar nr._ , a respins excepțiile invocate.
A admis în parte acțiunea promovată de reclamantul C. V., în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Tg-J., cu sediul în Tg-J., ., județul Gorj și Administrația F. pentru Mediu cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 294, corp A, sector 6.
A obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice Tg-J. și Administrația F. pentru Mediu București să restituie reclamantului suma de 7.899 lei, reprezentând taxă de poluare, cu dobânda legală aferentă, reprezentând taxă de poluare.
A respins capătul de cerere privind anularea deciziei nr._/30.11.2010.
Împotriva sentinței nr. 1070 din 28 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul GORJ, Secția A II -A Civilă, De C. Administrativ Și Fiscal, în Dosar nr._ a declarat recurs pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI TG-J., criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului, recurenta pârâtă a menționat că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii ( art. 304 pct. 9 teza a II-a C.) și că, în speță, s-a invocat excepția tardivității acțiunii motivat de faptul că reclamantul ar fi trebuit să atace decizia de calcul a taxei de poluare și, de asemenea, ar fi trebuit să îndeplinească procedura prealabilă, fiind incidente dispozițiile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Recurenta a menționat că instanța de fond a asimilat documentele de plată a taxei, cererea de restituire, răspunsul organului fiscal, adresa a cărei anulare se solicită ca „ fiind acte administrative tipice sau asimilate,” ce nu au dus la vătămarea unui drept al reclamantului. Adresa nu poate fi asimilată cu un refuz și doar cu un răspuns nefavorabil.
Mai mult, soluția instanței este nefondată raportat la prevederile Ordinului 986/2008 pentru aprobarea procedurii privind stabilirea taxei de poluare pentru autovehicule.
Pe fond, a considerat că sentința este netemeinică și nelegală, întrucât instanța a considerat încasarea taxei în mod nelegal menționând ca temei al restituirii Tratatul de aderare încheiat de România cu ocazia intrării în U.E. și nu are în vedere reglementările în materie ale UE, dând dreptul autorităților competente să aibă inițiative legislative în conformitate cu prevederile art. 21 alin. 3 din Lg nr. 24/2000 precum și faptul că nu s-a respectat în termen legal prevederile art. 205 din OG 92/2003.
A menționat că legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre, iar Curtea Europeană de Justiție a admis că acest sistem de taxare nu intră sub incidența art. 110 invocat de reclamant, cu condiția efectuării inspecției tehnice în vederea stabilirii emisiei poluante la momentul achitării, astfel că autoritățile naționale au competența de a alege forma și mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru în parte.
În ceea ce privește admiterea cererii privind cheltuielile de judecată a arătat recurenta că, AFP Tg J. nu se află în culpă procesuală, refuzul de a restitui suma achitată bugetului de stat a fost ca urmare a legislației fiscale puse în executare de către organul fiscal.
A arătat pârâta de asemenea că în mod greșit instanța de fond a obligat pârâtele la restituirea sumei, organul fiscal nefiind beneficiarul sumei precum și la calcularea dobânzilor, suma aparținând AFM.
Recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și respingerea acțiunii reclamantului.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 și urm.C.proc.civ., coroborate cu art. 20 din Legea nr. 554/2004 și OG 92/2003 C.P. Fisc.
Recurenta pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art. 242 alin. 2 C.proc.civ.
Analizând criticile formulate, în raport de dispozițiile legale aplicabile, Curtea reține următoarele:
Reclamantul a cumpărat un autoturism second-hand, iar pentru înmatricularea acestuia a achitat taxă de poluare la data de 06.12.2010, înmatricularea autoturismului făcându-se doar în condițiile achitării acestei obligații.
Reclamantul a solicitat A.F.P. Tg J. restituirea integrală a taxei, cu dobânda legală, apreciind că taxa este contrară dreptului comunitar, iar A.F.P. Tg J. a comunicat refuzul restituirii sumei.
În raport de situația de fapt expusă, rezultă că hotărârea primei instanțe este corectă, cu următoarea motivare:
Conform OUG 50/2008, obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule intervine cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare.
Ca urmare a limitării obligației de plată a taxei pe poluare pentru anumite categorii de autovehicule, subzistă caracterul discriminatoriu al regimului fiscal aplicabil la înmatricularea în România a unui autoturism second hand achiziționat dintr-un stat membru al U.E., reglementat prin Legea nr. 9/2012, prin prisma dispozițiilor art. 110 TFUE.
Or, după aderarea României la Uniunea Europeană, orice prevedere din dreptul național trebuie să dea prioritate regulilor de drept european, iar autoritățile statale au obligația de a respecta dreptul european.
Compatibilitatea dispozițiilor interne cu prevederile comunitare incidente a fost analizată corect de instanța de fond, criticile recurentei pe aceste aspecte fiind nefondate.
Conform jurisprudenței Curții Europene de Justiție, noțiunea de taxă cu efect echivalent constă în orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia, iar un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art. 110 (fost art. 90) din Tratatul Comunității Europene, trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare, naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii.
Textul art. 110 din Tratatul C.E se referă la produsele provenind din alte state membre și supuse unor impozite interne, de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, ori Statul Român nu percepe taxa de poluare produselor naționale similare, respectiv pentru autovehiculele deja înmatriculate în România (second-hand) cu ocazia vânzărilor ulterioare.
La data de 7 aprilie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat o hotărâre preliminară în cauza I. T. c. Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Finanțelor Publice Sibiu, Administrația F. pentru Mediu și Ministerul Mediului, afacerea C-402/09, ca urmare a cererii de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate de Tribunalul Sibiu la 18 iunie 2009. Interpretarea instanței europene privește compatibilitatea cu art. 110 TFUE a taxei de poluare percepute în temeiul O.U.G. nr. 50/2008 în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 - 14 decembrie 2008.
La data de 07 iulie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat în Cauza C-263/10, cauza N., asupra interpretării art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE) pornind de la mai multe întrebări adresate Curții de Tribunalul Gorj sesizat cu o cerere de restituire a taxei pe poluare în care reclamantul a invocat că taxa în cauză este incompatibilă cu articolul 110 TFUE.
Prin această hotărâre, Curtea a reluat considerentele expuse în hotărârea în cauza C-402/09 T., considerând că modificările succesive aduse O.U.G. nr. 50/2008 prin O.U.G. nr. 208/2008, O.U.G. nr. 218/_, O.U.G. nr. 7/2009 și O.U.G. nr. 117/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, condiții în care reglementarea menționată are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.
În opinia Curții, competența statelor membre de a stabili noi taxe nu este nelimitată, interdicția de a aplica impozite mai mari produselor provenind din alte state membre în raport cu taxele aplicate produselor naționale, prevăzută de art. 110 TFUE, trebuie să se aplice de fiecare dată când taxa respectivă este de natură să descurajeze importul de bunuri provenite din alte state membre, favorizând producția națională.
Curtea a apreciat că toate versiunile de modificare a O.U.G. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, similare cu cele puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie.
Curtea a reamintit că obiectivul protecției mediului ar putea fi realizat, fără favorizarea produselor naționale, prin stabilirea unei taxe anuale, aplicabilă oricărui vehicul pus în circulație în România.
Astfel, Curtea a decis că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că impunerea unei taxe fiscale (taxa de poluare) doar autovehiculelor înmatriculate pentru prima dată în România după . O.U.G. nr. 50/2008, deși nediscriminatorie, creează un efect protecționist pe piață, descurajând importul de mașini de ocazie fără a descuraja în egală măsură și cumpărarea de mașini de ocazie existente pe piața națională anterior O.U.G. nr. 50/2008.
Decizia instanței europene confirmă jurisprudența Curții creată prin pronunțarea hotărârii în cauza C-402/09, T., prin care aceasta a arătat că art. 110 TFUE se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.”
Taxa pe poluare instituită prin dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008 pentru autoturismele de ocazie din achiziții intracomunitare este contrară dreptului comunitar, decizia Curții fiind obligatorie pentru instanța din România ce a adresat întrebarea preliminară și în egală măsură pentru toate instanțele naționale care sunt sesizate cu o problemă similară.
În contextul creat prin pronunțarea hotărârilor Curții de Justiție a Uniunii Europene (cauza T. din 7 aprilie 2011, cauza N. din 07 iulie 2011), care au stabilit că taxa de poluare reglementată de O.U.G. nr. 50/2008 contravine prevederilor art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, principiul supremației dreptului european determină concluzia că aceste din urmă dispoziții legale prevalează.
După aderarea României la Uniunea Europeană, orice prevedere din dreptul național trebuie să dea prioritate regulilor de drept european, iar autoritățile statale au obligația a respecta dreptul european.
Judecătorul național are în lumina art. 20 alin. 2 și art. 148 alin. 2 din Constituția României, nu doar dreptul, dar și obligația asigurării preeminenței aplicării reglementărilor și jurisprudenței europene în raport cu cele interne.
Instanța de recurs constată că instanța de fond a dat o justă aplicare prevederilor art. 148 din Constituția României, în sensul că autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării, așa încât judecătorul național trebuie să aplice, în caz de conflict între norma națională și norma comunitară, dreptul comunitar.
Critica referitoare la acordarea dobânzii legale este nefondată, întrucât dreptul contribuabilului la dobândă pentru sumele de restituit sau de rambursat este reglementat de art. 124 Cod procedură fiscală. Pentru sumele de restituit de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut de art. 117 alin. 2 sau la art. 70, după caz. „Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor”.
În speță, reclamantul a solicitat prin cererea de restituire a taxei de emisii poluante adresată A.F.P. Tg J. și dobânda legală, instanța de fond făcând aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente în materia acordării dobânzii.
Criticile ce privesc acordarea cheltuielilor de judecată sunt, de asemenea, neîntemeiate.
La baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală. Partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie să suporte cheltuielile făcute, justificat, de partea câștigătoare. Culpa procesuală este legată de declanșarea unui proces, iar a cădea în pretenții în sensul art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, înseamnă a pierde procesul.
Din prevederile art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă rezultă că fundamentul răspunderii pentru plata cheltuielilor de judecată îl constituie culpa procesuală a părții care a pierdut procesul.
În speță, reclamantului i-a fost admisă acțiunea, astfel că pârâta se află în culpă procesuală și în mod corect instanța de fond, având în vedere cererea de acordare a cheltuielilor, a obligat-o la plata cheltuielilor de judecată către reclamant.
Față de considerentele expuse, potrivit dispozițiilor art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI TG-J., împotriva sentinței civile nr. 1070 din 28 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul GORJ, Secția A II -A Civilă, De C. Administrativ Și Fiscal, în Dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul reclamant C. V. și intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI TG-J., având ca obiect pretenții.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Iulie 2013
Președinte, G. D. C. | Judecător, C. G. | Judecător, L. C. M. Z. |
Grefier, J. V. |
Red. jud. L.C.M.Z.
Thn. 2 ex./J.V.
Data red. 17 Iulie 2013
Jud. Fond. /L.B.
…
| ← Pretentii. Decizia nr. 6783/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
