Anulare act administrativ. Decizia nr. 46/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 46/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 14-01-2013 în dosarul nr. 2958/63/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA Nr. 46/2013
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2013
Completul compus din:
Președinte: A. C.
Judecător: C. N. G.
Judecător: A. R.
Grefier: M. F.
S-a luat în examinare recursul formulat de recurentul reclamant M. M., împotriva sentinței nr.4200 din 09.10.2012, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. DE A. DE SANATATE D..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic S. G., pentru intimata pârâtă C. DE A. DE SANATATE D., lipsă fiind recurentul reclamant M. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal,, iar recurentul reclamant nu a depus la dosar dovada de achitare a taxei de timbru și a timbrul judiciar.
Se prezintă consilier juridic S. G., pentru intimata pârâtă C. DE A. DE SANATATE D., care depune întâmpinare.
Instanța invocă din oficiu excepția netimbrării recursului și acordă cuvântul asupra excepției.
Consilier juridic S. G., pentru intimata pârâtă C. DE A. DE SANATATE D., solicită admiterea excepției netimbrării și anularea recursului ca netimbrat.
CURTEA
Asupra recursului de față, deliberând, constată următoarele:
Prin sentința nr.4200/2012 din 9.10.2012 pronunțată în dosarul nr._ ,Tribunalul D. a respins acțiunea reclamantului M. M., în contradictoriu cu pârâta CAS D..
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Prin decizia de impunere nr._/28.12.2011, pârâta a stabilit în sarcina reclamantului obligația de a achita contribuția de asigurări sociale de sănătate pentru veniturile realizate din activități independente – din exercitarea profesiei de arhitect, în perioada 2006-2011, în cuantum de 10.784 lei. De asemenea, s-a stabilit că reclamantul urmează a achita suma de 5.602,78 lei cu titlu de majorări de întârziere la suma anterior menționată, precum și suma de 1.520 lei, reprezentând penalități de întârziere.
Împotriva acestei decizii reclamantul a formulat contestație, însă prin decizia nr. 067/24.02.2012, pârâta a respins contestația formulată.
În esență, apărarea reclamantului a vizat faptul că nu datorează o contribuție la fondul de asigurări de sănătate pentru veniturile realizate din activitatea de arhitect, din moment ce au calitatea de asigurați cei care au achitat contribuția și au un contract valabil încheiat cu C. de Asigurări de Sănătate D..
Contrar susținerilor reclamantului instanța a reținut că art. 211 alin. 1 din Legea 95/2006 statuează că „Sunt asigurați, potrivit prezentei legi, toți cetățenii români cu domiciliul în țară, precum și cetățenii străini și apatrizii care au solicitat și obținut prelungirea dreptului de ședere temporară sau au domiciliul în România și fac dovada plății contribuției la fond, în condițiile prezentei legi. În această calitate, persoana în cauză încheie un contract de asigurare cu casele de asigurări de sănătate, direct sau prin angajator, al cărui model se stabilește prin ordin al președintelui CNAS cu avizul consiliului de administrație”, în timp ce art. 215 alin. 3 din același act normativ prevede că „Persoanele fizice care realizează venituri din activități independente, venituri din agricultură și silvicultură, venituri din cedarea folosinței bunurilor, din dividende și dobânzi, din drepturi de proprietate intelectuală sau alte venituri care se supun impozitului pe venit sunt obligate să depună la casele de asigurări de sănătate cu care au încheiat contractul de asigurare declarații privind obligațiile față de fond”.
Totodată, art. 257 alin. 1 din Legea 95/2006 prevede „Persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate, cu excepția persoanelor prevăzute la art. 213 alin. 1”, în timp ce alin. 2 lit. b din același act normativ stabilește în mod clar că „Contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra: veniturilor impozabile realizate de persoane care desfășoară activități independente care se supun impozitului pe venit; dacă acest venit este singurul asupra căruia se calculează contribuția, aceasta nu poate fi mai mică decât cea calculată la un salariu de bază minim brut pe țară, lunar”.
De asemenea, art. 6 alin. 1 din anexa 1 - Normele Metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv de asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate -, la Ordinul 617/2007 menționează că „Veniturile realizate de persoanele care desfășoară activități independente asupra cărora se calculează contribuția sunt veniturile comerciale și veniturile din profesii libere realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere fără personalitate juridică”, în timp ce alin. 3 al aceluiași art. statuează că „Constituie venituri din profesii libere veniturile obținute din exercitarea profesiilor medicale, de avocat, notar public, auditor financiar, consultant fiscal, expert contabil, contabil autorizat, consultant de plasament în valori mobiliare, arhitect sau a altor profesii reglementate, desfășurate în mod independent, în condițiile legii”.
Așadar, coroborând disp. legale anterior menționate, instanța a reținut că, în mod indiscutabil, persoanele care realizează venituri din activitatea de arhitect – așa cum este de necontestat în speță -, sunt asigurate în mod obligatoriu – prin efectul legii -, și datorează contribuții de asigurări sociale de sănătate (în raport de veniturile realizate), chiar dacă nu au încheiat un contract cu C. de asigurări de sănătate județeană în a cărei rază de competență teritorială domiciliază – de altfel, respectivul contract urmează a fi întocmit doar după achitarea contribuției la fondul asigurărilor de sănătate.
Cât privește faptul că reclamantul achită contribuții de asigurări de sănătate și pentru veniturile realizate în calitate de salariat al . – fapt certificat de adeverința nr. 1/13.01.2012, eliberată de societatea anterior menționată, această împrejurare nu este de natură a-l exonera de contribuțiile datorate și pentru veniturile realizate din activități independente, nici un text de lege neprevăzând o astfel de scutire. Dimpotrivă, dispozițiile art. 257 alin. 3 din Legea nr. 95/2006 prevăd că "Persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate, cu excepția persoanelor prevăzute la art. 213 alin. (1). (2) Contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra: a) veniturilor din salarii sau asimilate salariilor ", în timp ce alin. 3 al aceluiași art. statuează că „În cazul persoanelor care realizează în același timp venituri de natura celor prevăzute la alin. (2) lit. a) - d), alin. (21) și (22) și la art. 213 alin. (2) lit. h), contribuția se calculează asupra tuturor acestor venituri".
Prin urmare, instanța a apreciat că este indubitabil că, în cazul persoanelor care, în același timp, primesc salariu pentru munca prestată și realizează și venituri din activități independente, se datorează contribuția pentru asigurările sociale de sănătate pentru toate veniturile obținute.
În ceea ce privește natura sumelor menționate în cuprinsul Deciziei de Impunere nr. _/28.12.2011, conform dispozițiilor art. 21 alin. 1 din O.G. nr. 92/2003 - Codul de procedură fiscală -, "Creanțele fiscale reprezintă drepturi patrimoniale care, potrivit legii, rezultă din raporturile de drept material fiscal.", în timp ce potrivit prevederilor alin. 2 al aceluiași articol, "Din raporturile de drept prevăzute la alin. (1) rezultă atât conținutul, cât și cuantumul creanțelor fiscale, reprezentând drepturi determinate constând în: a) dreptul la perceperea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, (...) denumite creanțe fiscale principale; b) dreptul la perceperea dobânzilor, penalităților de întârziere sau majorărilor de întârziere, după caz, în condițiile legii, denumite creanțe fiscale accesorii."
Art. 2 pct. 7 din Legea nr. 500/11 iulie 2002 - privind finanțele publice -, stabilește că bugetul general consolidat reprezintă "ansamblul bugetelor, componente ale sistemului bugetar, agregate si consolidate pentru a forma un întreg." iar potrivit art. 261 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 "Angajatorii și asigurații care au obligația plății contribuției în condițiile prezentei legi și care nu o respectă datorează pentru perioada de întârziere majorări de întârziere în condițiile Codului de procedură fiscală".
Prin urmare fiind indubitabil că reclamantul datora contribuții la fondul asigurărilor de sănătate pentru veniturile realizate din activitatea de arhitect – pe care nu a înțeles să le achite -, în procedura constatării, calculării și executării unei asemenea contribuții devin incidente normele Codului de procedură fiscală, astfel încât obligațiile stabilite în sarcina reclamantului prin Legea nr. 95/2006 constituie creanțe fiscale.
Cât privește susținerile că Decizia de impunere atacată era nulă întrucât au fost nesocotite prevederile legale referitoare la inspecția fiscală, instanța le consideră ca fiind neîntemeiate.
Astfel, întrucât contribuția la fondul de asigurări de sănătate este o creanță bugetară, devin aplicabile în procedura constatării, calculării și executării unei asemenea contribuții normele Codului de procedură fiscală, din moment ce art. 1 alin. 2 din O.G. 92/2003 stabilește că „Prezentul cod se aplică și pentru administrarea drepturilor vamale, precum și pentru administrarea creanțelor provenind din contribuții, amenzi și alte sume ce constituie venituri ale bugetului general consolidat, potrivit legii, în măsura în care prin lege nu se prevede altfel”.
Art. 98 din O.G. 92/2003 - Codul de procedură fiscală - statuează că „Inspecția fiscală se exercită exclusiv, nemijlocit și neîngrădit prin Agenția Națională de Administrare Fiscală sau, după caz, de compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice locale, conform dispozițiilor prezentului titlu, ori de alte autorități care sunt competente, potrivit legii, să administreze impozite, taxe, contribuții sau alte sume datorate bugetului general consolidat”, astfel încât Casele de Asigurări de Sănătate se încadrează, teoretic, în categoria altor autorități care sunt competente, potrivit legii, să administreze impozite, taxe, contribuții sau alte sume datorate bugetului general consolidat, astfel încât ar putea desfășura inspecții fiscale. Însă aceste prevederi trebuie coroborate cu disp. art. 94 alin. 1 din actul normativ anterior menționat care prevăd care este scopul desfășurării unei inspecții fiscale stipulând că „Inspecția fiscală are ca obiect verificarea legalității și conformității declarațiilor fiscale, corectitudinii și exactității îndeplinirii obligațiilor de către contribuabili, respectării prevederilor legislației fiscale și contabile, verificarea sau stabilirea, după caz, a bazelor de impunere, stabilirea diferențelor obligațiilor de plată și a accesoriilor aferente acestora.”
Or, în speță, pârâta nu a făcut altceva decât să calculeze cota de contribuție prevăzută de 257 alin. 2 lit. b din Legea 95/2006 - în raport de sumele evidențiate chiar de către reclamant în cuprinsul Declarațiilor privind veniturile realizate din activitatea de arhitect și depuse la AF.P. C. pentru perioada 2006-2010.
Prin urmare, nici unul dintre scopurile prevăzute de 94 alin. 1 din O.G. 92/2003 nu putea fi atins prin desfășurarea unei inspecții fiscale, din moment ce s-au realizat doar niște calcule matematice pentru care nu era necesară nici prezentarea de acte suplimentare și nici solicitarea vreunor lămuriri de la persoana asigurată.
În altă ordine de idei, art. 86 alin. 1 din O.G. 92/2003 statuează că "Decizia de impunere se emite de organul fiscal competent. Organul fiscal emite decizie de impunere ori de câte ori acesta modifică baza de impunere, ca urmare a unor constatări prealabile ale organului fiscal sau în baza unei inspecții fiscale", așadar legiuitorul prevede și posibilitatea ca o Decizie de impunere să fie emisă doar în baza constatărilor prealabile ale emitentului – așa cum este cazul în speță -, fără efectuarea unei inspecții fiscale.
De altfel, art. 27 din O.G. nr. 86/2003 prevede că, "începând cu data de 1 ianuarie 2004, activitatea privind declararea, constatarea, controlul, colectarea și soluționarea contestațiilor pentru contribuția de asigurări sociale, contribuția de asigurări pentru șomaj, contribuția pentru asigurări sociale de sănătate și contribuția de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale, precum și alte contribuții datorate de persoanele juridice și persoanele fizice care au calitatea de angajator sau entitățile asimilate angajatorului, denumite în continuare contribuții sociale, se va realiza de către Ministerul Finanțelor Publice și unitățile sale subordonate, care au și calitatea de creditor bugetar", însă alin. 2 al aceluiași text de lege menționează "Contribuțiile sociale prevăzute la alin. (1) se cuvin în continuare bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, bugetului asigurărilor pentru șomaj, bugetului asigurărilor pentru accidente de muncă și boli profesionale, după caz, și sunt reglementate prin dispozițiile legale specifice".
Or, conform dispozițiilor art. 256 alin. 2 din Legea nr. 95/2006 „.............colectarea contribuțiilor persoanelor fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de către ANAF, se efectuează de către casele de asigurări". De asemenea,potrivit prevederilor art. 35 din Ordinul nr. 617 din 13 august 2007 " În conformitate cu art. 215 alin. (3) din lege și art. 81 din Codul de procedură fiscală, pentru obligațiile de plată față de fond ale persoanelor fizice care se asigură pe bază de contract de asigurare, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de ANAF, titlul de creanță îl constituie, după caz, declarația prevăzută la art. 32 alin. (4), decizia de impunere emisă de organul competent al CAS, precum și hotărârile judecătorești privind debite datorate fondului. Decizia de impunere poate fi emisă de organul competent al CAS și pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF.”.
Referitor la susținerile reclamantului în sensul că "Protocolul încheiat C.N.A.S și A.N.A.F., precum și art. 35 alin. 1 și 2 din Ordinul Președintelui CNAS nr. 617/2007 nu îi sunt aplicabile", în primul rând este de remarcat că respectivul Protocol – încheiat în luna octombrie a anului 2007 -, nu instituie vreo obligație în sarcina reclamantului ci stabilește doar faptul – la art. 1 alin. 1 -, că: „obiectul prezentului protocol îl constituie furnizarea de date cu privire la persoanele care fac parte din următoarele categorii:persoane care realizează venituri din profesii libere…”.
Prin urmare, pe baza informațiilor furnizate de A.N.A.F, pârâta a calculat cota de contribuții de asigurări sociale de sănătate datorată de reclamant pentru veniturile realizate din activitatea de arhitect, dând eficiență prevederilor art. 35 din Ordinul nr. 617/2007 - pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate -, care reglementează o astfel de posibilitate, făcând referire în mod explicit la posibilitatea încheierii unui astfel de protocol "... Decizia de impunere poate fi emisă de organul competent al CAS și pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF".
Cu privire la dreptul reclamantului de a fi ascultat și informat cu privire la obligațiile datorate către fondul național de asigurări de sănătate, este adevărat că art. 222 din Legea nr. 95/2006 stabilește că „Fiecare asigurat are dreptul de a fi informat cel puțin o dată pe an, prin casele de asigurări, asupra serviciilor de care beneficiază, a nivelului de contribuție personală și a modalității de plată, precum și asupra drepturilor și obligațiilor sale." Calitatea de asigurat a reclamantului este insa condiționată, potrivit art. 211 din legea anterior menționată, de dovada plații contribuției la fond or, in condițiile in care acesta nu si-a declarat calitatea de plătitor de contribuție pentru veniturile obținute din exercitarea profesiei de arhitect, nu figura in evidentele CAS D. cu sumele pe care trebuia să la achite drept contribuție de asigurări de sănătate. De asemenea, coroborând prevederile art. 7 alin. 1 din Ordinul Președintelui CNAS nr. 617/2007 potrivit cărora "Persoanele care desfășoară activități independente au obligația de a vira trimestrial contribuția (...)" cu cele ale alin. 3 al aceluiași articol "Pentru veniturile realizate din activități independente, contribuția se plătește de persoana care le realizează", se reține că reclamantul avea obligația de a vira trimestrial contribuția la fondul asigurărilor de sănătate pentru veniturile realizate din activitatea de arhitect în perioada 2006-2011, obligație pe care nu și-a îndeplinit-o.
Mai mult, legea nu instituie o obligație a CAS de a informa contribuabilii cu privire la nivelului de contribuție personală ceea ce conduce la concluzia că, pentru a primi informațiile prevăzute de art. 222 din Legea nr. 95/2006, persoana asigurată trebuie să le solicite, or reclamantul nu a adus nicio dovadă că ar fi formulat o cerere în acest sens..
Nu în ultimul rând – referitor la obligația reclamantului de a fi ascultat, conform prevederilor art. 9 din Codul de procedură fiscală -, sunt de amintit disp. art. 9 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003, potrivit cărora "Organul fiscal nu este obligat să aplice prevederile alin. (1) când: (...) d) urmează să se ia măsuri de executare silită." Or, în condițiile in care reclamantul nu si-a achitat contribuția pentru asigurările sociale de sănătate la termen, pârâta a procedat la emiterea Decizia de impunere – act care constituie titlu executoriu și în baza căruia se poate trece la executarea silita
De asemenea, susținerile reclamantului că Decizia de impunere nr._/28.12.2011 nu este motivată în fapt nu se confirmă, actul anterior menționat cuprinzând – chiar dacă în mod succint -, argumentația de fapt care a determinat-o pe pârâtă să emită respectiva Decizie.
În mod similar, sunt lipsite de temei și afirmațiile în sensul că lipsește temeiul de drept pentru calcularea majorărilor și penalităților de întârziere, în cuprinsul actului anterior menționat fiind indicat și art. 261 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 – care conferă dreptul de a calcula majorări de întârziere pentru neachitarea, la scadență, a contribuțiilor datorate la fondul asigurărilor de sănătate -, iar în cuprinsul înscrisului intitulat "situația calculului penalităților ( act anexă la Decizia de Impunere), precizându-se că respectivul calcul s-a efectuat în baza prevederilor O.U.G. 39/2010.
În sfârșit, cu privire la majorările și penalitățile de întârziere, reclamantul a pretins că, în raport de dispozițiile art. 222 din Legea nr. 95/2006 - privind obligația CAS de a-l înștiința anual pe contribuabil despre nivelul contribuției și modalitatea de plată, pârâta este în culpă astfel încât majorările și penalitățile de întârziere nu pot fi suportate de reclamant întrucât, dacă ar fi fost notificat potrivit dispozițiilor legale, probabil nu s-ar fi ajuns la aceste majorări".
Contrar susținerilor reclamantului, instanța a constatat că Legea 95/2006 este clară și instituie o obligație a persoanelor care realizează venituri din activități independente de a achita o cotă de contribuție pentru asigurările de sănătate, iar interpretarea eronată dată de reclamant prevederilor acestui act normativ constituie culpa sa și nu a pârâtei. Prin urmare, reclamantul a interpretat greșit dispozițiile legale – fapt ce l-a determinat să încalce prevederile art. 215 alin. 3 din Legea 95/2006 -, astfel încât pârâta era îndreptățită a calcula majorări și penalități de întârziere – în conformitate cu prevederile art. 261 alin. 1 din Legea nr. 95/2006 -, pentru neachitarea, la scadență, a contribuțiilor datorate la fondul asigurărilor de sănătate.
Pentru considerentele expuse anterior, instanța a apreciat că nu există nici un temei pentru a dispune anularea Deciziei de impunere_/28.12.2011– privind obligațiile la Fondul Național de Asigurări de Sănătate nedeclarate de persoana fizică – și, pe cale de consecință, nici a Deciziei nr. 31/06.02.2012, prin care pârâta a soluționat contestația formulată de reclamantă împotriva acestei Decizii de impunere – nefiind adusă proba că respectivele acte ar fi fost întocmite în mod netemeinic sau cu nesocotirea prevederilor legale imperative.
Împotriva sentinței a formulat recurs reclamantul M. M., considerând-o netemeinică și nelegală.
Curtea de Apel C., după înregistrarea cererii, potrivit art. 17 alin. 2 din Legea 554/2004 și art. 3 lit. m teza I din Legea 146/1997 și art. 29 alin. 2 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii 146/1997, a încunoștințat recurentul reclamant în scris, prin citație, despre obligația de a achita taxa judiciară de timbru și cuantumul acesteia, însă recurentul nu s-a conformat acestei obligații până la termenul de judecată din 14 ianuarie 2013, termen la care instanța a invocat din oficiu excepția netimbrării cererii.
Acțiunile și cererile introduse la instanțele de judecată conform art. 20 alin.1 din Legea 146/1997 se timbrează judiciar anticipat, neîndeplinirea acestei obligații în lipsa unei scutiri legale fiind sancționată cu anularea cererii.
Recurentul nu a satisfăcut această cerință, astfel încât este incidentă sancțiunea anulării cererii, conform art. 20 alin. 3 din Legea 146/1997, cu modificările și completările ulterioare.
Față de cele mai sus, excepția invocată fiind întemeiată, urmează a se anula ca netimbrat recursul formulat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamantul M. M., împotriva sentinței nr.4200 din 09.10.2012, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. DE A. DE SANATATE D..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14 Ianuarie 2013.
Președinte, A. C. | Judecător, C. N. G. | Judecător, A. R. |
Grefier, M. F. |
Red. jud. A. C.
2 ex./22 ianuarie 2012
Jud. fond C. G.
| ← Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Anulare act administrativ. Sentința nr. 3888/2013. Curtea de... → |
|---|
