Anulare act administrativ. Sentința nr. 3888/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3888/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 28-10-2013 în dosarul nr. 14210/63/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr._/2013
Ședința publică de la 28 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. R.
Judecător G. V.
Judecător C. N. G.
Grefier A. Coșei
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul C. D. împotriva sentinței nr. 3888 din 18 martie 2013 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații pârâți C. L. AL C. BUCOVĂȚ și P. C. BUCOVĂȚ.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul reclamant C. D. asistat de avocat A. G., lipsind intimații pârâți C. L. AL C. BUCOVĂȚ și P. C. BUCOVĂȚ.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
La interpelarea instanței, apărătorul recurentului reclamant arată că la instanța de fond a fost stabilit în mod corect cadrul procesual, și susține că, domnul P. F. V., beneficiarul actului a cărui anulare se solicită, nu trebuia introdus în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii.
Apărătorul recurentului reclamant solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii. Arată că instanța de fond, în mod eronat, a reținut că Hotărârea nr. 9/2012 a Consiliului L. este dată cu respectarea prevederilor legale.
Susține că sentința instanței de fond e dată cu aplicarea greșită a legii învederând faptul că, la filele 38, 39 dosar fond se află procese verbale în care se propune suspendarea din funcție a recurentului și nu schimbarea din funcție. Apreciază măsura schimbării din funcție ca o sancțiune administrativă motivat de faptul că s-ar fi opus promovării proiectelor necesare comunității. Mai arată că, în cuprinsul procesului-verbal nr. 5396/09.07.2012 se propune schimbarea din funcție și nu suspendarea. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 3888 din 18 martie 2013 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ s-a respins acțiunea formulată de către reclamant C. D. în contradictoriu cu pârâții C. L. AL C. BUCOVĂȚ, și P. C. BUCOVĂȚ.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantul a fost ales în funcția de viceprimar prin Hotărârea Consiliului L. nr. 5/28.05.2012.
În baza Referatului nr. 5184/2012 a fost emisă Dispoziția nr. 172/2012 a Primarului prin care reclamantul a fost angajat în funcția de viceprimar începând cu data de 02.07.2012. La aceeași dată, 02.07.2012, a fost înregistrat referatul nr. 5215/2012 de un grup de 5 consilieri locali care solicită introducerea pe ordinea de zi a ședinței lunii iulie 2012 a unui punct cu propunerea de schimbare din funcție a viceprimarului în conformitate cu art. 57 alin 4 din Lg 215/2001.
Urmare a referatului nr. 5215/2012, primarul comunei a întocmit "Expunere de motive" prin care solicită membrilor Consiliului L. să fie de acord cu propunerea celor cinci consilieri și să voteze în consecință.
Așa cum a rezultat din Raportul nr. 5375/09.07.2012, Comisia nr. 3 din cadrul Consiliului L. a acordat aviz nefavorabil proiectului de hotărâre și a solicitat retragerea de pe ordinea de zi.
La data de 09.07.2012 în ședința Consiliului L. s-a pus în discuție Proiectul de hotărâre privind schimbarea viceprimarului, solicitarea fiind aprobată, fiind emisă în acest sens Hotărârea nr. 9/09.07.2012.
La aceeași dată a fost ales în funcția de viceprimar d-l P. F. V., fiind emisă Hotărârea Consiliului L. nr. 10/09.07.2012.
În baza referatului nr. 5412/10.07.2012, a fost emisă Dispoziția Primarului nr. 173/2012 prin care la data de 11.07.2012, reclamantului i- a încetat activitatea din funcția de viceprimar.
La data de 05.02.2013, prin Dispoziția nr. 38 emisă de Primarul comunei Bucovăț s-au revocat Dispozițiile nr. 172/2012, 173/2012 și 175/2012.
În ceea ce privește excepțiile invocate de către reclamant, instanța a apreciat că argumentele expuse reprezintă apărări de fond privind constatarea nulității actelor administrative, astfel că le va analiza în consecință.
În ceea ce privește Hotărârea nr. 9/2012 a Consiliului L., instanța a apreciat că este dată cu respectarea prevederilor legale.
Potrivit dispozițiilor art. 44 alin. 1 din Legea nr. 215/2001, proiectele de hotărâri nu pot fi dezbătute dacă nu sunt însoțite de raportul compartimentului de resort din cadrul aparatului de specialitate al primarului, care este elaborat în termen de 30 de zile de la înregistrarea proiectului, precum și de raportul comisiei de specialitate a consiliului, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 39 alin. 2 și 4 (aceste din urmă excepții nefiind incidente, în speță). Legiuitorul a instituit, astfel, o normă imperativă, consacrată prin sintagma "nu pot fi dezbătute".
În speță, instanța a constatat că, așa cum rezultă din PV nr. 5396/09.07.2012, în ședința Consiliului L. s-a prezentat Raportul nr. 5375/2012 al Comisiei juridice, făcându-se mențiune și despre faptul că, avizul primit este unul negativ.
În ceea ce privește faptul că avizul a fost nefavorabil, instanța a apreciat că în lipsa unor prevederi în acest sens, avizul nu poate fi considerat decât unul consultativ, legea neimpunând obligativitatea respectării lui.
Referitor la susținerea reclamantului privind faptul că Hotărârea nr. 9 nu a fost contrasemnată de către secretar, instanța a constatat că proba contrară a fost făcută de pârâtă, fiind depusă la dosarul cauzei hotărârea care poartă semnătura secretarului.
În ceea ce privește neprobarea motivelor schimbării din funcție a viceprimarului dispozitiile art.57 alin.4 din Legea nr.215/2001 prevăd că "schimbarea din functie a viceprimarului se poate face de consiliul local, prin hotarâre adoptata cu votul majoritatii consilierilor în functie, la propunerea primarului sau a unei treimi din numarul consilierilor locali în functie". Aceste dispozitii nu pot fi considerate ca reglementând numai conditiile de forma pentru eliberarea din functie a viceprimarilor, în timp ce conditiile de fond ar fi prevazute deLg 188/1999. Ca urmare, trebuie facuta distinctia între schimbarea din functie a viceprimarului (situatia din speta), institutie ce face aplicarea principiului simetriei formelor juridice si eliberarea din functie a viceprimarului ca sanctiune.
Prin urmare, independent de săvârșirea sau nu a unor abateri de către viceprimar, există o simetrie între alegerea acestuia în funcție și schimbarea din funcție, singurele cerințe legale în această ultimă ipoteză fiind inițiativa primarului sau a unei treimi din numărul consilierilor locali în funcție și votul majorității consilierilor în funcție.
Voința organului colegial, respectiv C. L., de a schimba din funcție viceprimarul, nu este supusă cenzurii instanței, care se limitează să analizeze dacă propunerea de schimbare din funcție a viceprimarului, modalitatea în care s-a votat și rezultatul votului sunt conform dispoziției art.57 alin.4 din Legea nr.215/2001.
Schimbarea din funcție a viceprimarului nu este o sancțiune aplicată acestuia pentru eventualele abateri săvârșite în exercițiul funcției. Documentele ce au stat la baza emiterii hotărârii contestate și temeiul de drept invocat prezintă argumentele propunerii de schimbare din funcție a viceprimarului. Verificarea de către instanța a temeiniciei acestora depășește limitele controlului de legalitate al instanței care trebuia să privească numai analiza îndeplinirii condițiilor prevăzute de art.57 alin.4 din Legea nr. 215/2001.
În ceea ce privește aplicabilitatea în speță a Lg. 188/1999, instanța a constatat că, funcția de viceprimar fiind o funcție de demnitate publică, nu se supune dispozițiilor legii 188/1999.
Asupra legalității propunerii de schimbare din funcție a viceprimarului, instanța reține, potrivit procesului –verbal al ședinței, că inițiativa aparține unui număr de 5 consilieri locali fiind respectat procentul de o treime din numărul consilierilor locali în funcție, necesar pentru a propune Consiliului L. schimbarea viceprimarului, hotărârea fiind votată cu majoritate de voturi.
În consecință, față de cele reținute mai sus, instanța a apreciat neîntemeiată solicitarea reclamantului privind anularea Hotărârii nr. 9/09.07.2012 a C. L. al C. Bucovăt .
Pe cale de consecință, instanța a respins și cererea privind anularea Hotărârii nr. 10/2012, singurul motiv invocat de reclamant fiind faptul că postul nu era liber fiind ocupat legal de către reclamant.
În ceea ce privește Dispozițiile nr 173 și 175, instanța a constatat că prin Dispoziția nr. 38/2013 acestea au fost revocate, cererea fiind rămasă astfel fără obiect.
Instanța nu a reținut afirmația reclamantului privind faptul că nu era posibilă revocarea acestor acte întrucât intraseră în circuitul civil, apreciind că, dat fiind faptul că viceprimarul își îndeplinește mandatul în baza Hotărârii Consiliului L., iar nu a Dispoziției primarului, acestea din urmă nu produc efecte, astfel că nu subzistă rațiunea excepției de la revocabilitatea actelor administrative, și anume stabilitatea raporturilor juridice.
Instanța a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul C. D. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare recurentul a arătat că hotărârea este nelegală, fiind dată cu interpretarea greșită a legii, respectiv a disp. art.44 alin.1 din Legea nr.215/2001.
În acest sens a arătat recurentul că procesul verbal nr.5396/2012 nu a fost elaborat în termen de 30 zile de la solicitarea inițiatorului, problema schimbării sale din funcția de viceprimar fiind înscrisă la ordinea de zi din data de 02.07.2012, deci cu nerespectarea acestui termen.
Instanța de fond, deși a constatat că, în speță, nu sunt aplicabile disp. art.39 alin.2 și 4, a motivat respingerea cererii reclamantului în baza acestor dispoziții.
Mai mult, în procesul verbal nr.5369/2012 a fost propusă schimbarea sa din funcție, prin procesele verbale nr.5392 și 5393/2012 a fost propusă suspendarea sa din funcție.
A mai susținut reclamantul că instanța de fond a interpretat greșit normele legale de numire și revocare din fucnție a viceprimarului prin raportare la principiul simetriei formelor juridice, art.57 alin.4 din Legea nr.215/2001 și art.69 din Legea nr.393/2004, făcând o gravă confuzie a criteriilor pe care trebuie să le îndeplinească aceste două instituții.
În acest sens a arătat recurentul că nu a fost eliberat din funcția de viceprimar, ci a fost sancționat cu schimbarea din fucnție pentru neîndeplinirea sarcinilor de serviciu.
În expunerea de motive ce a stat la baza aoptării Hotărârii nr.9/2012 se prevede ca și temei de drept art.57 alin.4 din Legea nr.215/2001, respectiv săvârșirea de grave abateri ce au constat în opunerea sa la promovarea cu eficiență a derulării proiectelor necesare comunității.
Ori sancțiunea nu-i poate fi aplicată în raport de disp. art.69 alin.4 din Legea nr.393/2004.
În ceea ce privește Dispoziția nr.173/2012 a arătat recurentul că prin respingerea cererii sale de anulare a acesteia cu motivarea că dispoziția a fost revocată ulterior de primar se încalcă principiul irevocabilității actului juridic.
În drept a invocat recurentul disp. art.304 și urm. C.P.C.
Intimatul C. L. Bucovăț a formulat întâmpinare solicitînd respingerea recursului și menținerea sentinței ca legală și temeinică, arătînd că a fost dată cu aplicarea corectă a legii.
Analizînd sentința recurată, prin prisma motivelor invocate de recurent, dar și a disp. art.3041C.P.C. Curtea constată că recursul este fondat, însă din următoarele considerente:
În speță, reclamantul a solicitat prin cererea adresată instanței de fond anularea Hotărârii nr.9/09.07.2012 a Consiliului L. al C. Bucovăț prin care a fost schimbat din funcția de viceprimar al comunei, anularea Hoărârii nr.10/09.07.2012 și a dispoziției de numire în fucnția de viceprimar al comunei a domnului P. F. V. și anularea Dispoziției nr.173/2012 a Primăriei C. Bucovăț prin care i-a încetat activitatea de viceprimar.
Ca atare, cu privire la Hotărârea nr.10/2012 și a dispoziției aferente beneficiarul este P. F. V..
Instanța de fond a analizat actele administrative atacate, fără a introduce în cauză beneficiarul acestui act, în conformitate cu disp. art.161 din Legea nr.554/2004 în conformitate cu care instanța de contencios poate pune în discuție, din oficiu,necesitatea introducerii în cauză a altor subiecte de drept.
Avînd în vedere că, prin soluționarea cererii de chemare în judecată beneficiarul actului administrativ contestat poate fi vătămat în drepturile sale, se impunea, astfel,aplicarea dispozițiilor indicate anterior.
Nefiind parte în proces, subiectul de drept căruia i se adresează actul administrativ contestat, a fost lipsit de dreptul la apărare și nu s-a respectat principiul contradictorialității.
Procedând în acest sens, instanța de fond a pronunțat o hotărâre lovită de nulitate potrivit art.105 alin.2 Cod pr.civilă, devenind incident în cauză motivul de casare prevăzut de art.304 pct.5Cod p.civilă.
Incidența acestui motiv de casare face de prisos analiza celorlalte motive de recurs invocate de către recurente.
În raport de cele arătate anterior, în temeiul art.312 alin.5 Cod pr.civilă, va fi admis recursul, va fi casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță, urmând ca, la rejudecare, să se pună în discuția părților introducerea în cauză a beneficiarului actului administrativ contestat, urmînd a fi analizate toate motivele invocate de recurent atât prin cererea de chemare în judecată cât și prin cererea de recurs, precum și de pârât prin întâmpinările formulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamantul C. D. împotriva sentinței nr. 3888 din 18 martie 2013 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații pârâți C. L. AL C. BUCOVĂȚ și P. C. BUCOVĂȚ.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Octombrie 2013.
Președinte, A. R. | Judecător, G. V. | Judecător, C. N. G. |
Grefier, A. Coșei |
Red. Jud. A.R.
2ex./A.C. 31 Octombrie 2013
j. fond M.C.V.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 46/2013. Curtea de Apel... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 7905/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
