Anulare act administrativ. Decizia nr. 351/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 351/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 21-01-2013 în dosarul nr. 945/95/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA Nr. 351/2013
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. N. G.
Judecător A. R.
Judecător A. C.
Grefier I.B. M.
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurentul reclamant P. V. împotriva sentinței nr.3654 din 14.09.2012, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI GORJ.
La apelul nominal făcut în ședința publică av. M. M. pentru recurentul reclamant P. V. și consilierul juridic N. Î. pentru intimatul pârât INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI GORJ.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că recursul a fost formulat în termen și motivat, după care,
Av. M. M. pentru recurentul reclamant P. V. depune la dosarul cauzei împuternicire avocațială și un set de înscrisuri.
Consilierul juridic N. Î. pentru intimatul pârât INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI GORJ depune la dosarul cauzei împuternicire și întâmpinare, arătând că a comunicat-o apărătorului recurentului reclamant P. V., acesta nesolicitând acordarea unui termen de judecată în vederea observării acesteia.
Nemaifiind alte cereri de formulat Curtea acordă cuvântul aspra recursului.
Av. M. M. pentru recurentul reclamant P. V. solicită admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
Consilierul juridic N. Î. pentru intimatul pârât INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI GORJ solicită respingerea recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față, deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj la data de 30.01.2012, reclamantul P. V. a chemat în judecată pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Gorj solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea dispoziției nr. 752 din 25.01.2012 prin care a fost sancționat cu diminuarea drepturilor salariale pentru funcția îndeplinită cu 15% pentru o perioadă de 3 luni.
În motivare, reclamantul a arătat că este încadrat în cadru I.P.J. - Serviciul Rutier, în funcția de agent de poliție, iar în data de 28.10.2011 a fost repartizat, conform planificării, să-și execute serviciul de îndrumare, supraveghere și control al traficului rutier împreună cu Ag. S. I. M., între orele 22-06 pe traseul Turcinești – Schela - Tg.-J. - Scoarța.
În jurul orelor 22:30, în timp ce se afla pe raza localității Turcinești, a fost informat telefonic de către ofițerul aflat la comanda Serviciului Rutier că traseul a fost modificat și că urmează să se deplaseze pe raza localității Tismana pentru a verifica un autoturism deoarece, se părea că acest autoturism este condus de o persoană despre care se dețineau informații că ar fi consumat băuturi alcoolice și că urmează să conducă autoturismul în această stare. A pornit imediat spre localitatea menționată, ajungând în jurul orelor 23:00 în zona intersecției DN 67D Tismana cu DC 127 Vînata.
A arătat reclamantul că, ajungând la intersecția indicată, împreună cu colegul său, S. I. M. a început să oprească autoturismele care circulau pe acel sector de drum pentru a identifica autoturismul menționat și un martor asistent, pentru a fi prezent în momentul opririi autoturismului cu numărul de înmatriculare_ .
A identificat martorul asistent în persoana numitului Ș. M. A., de 25 ani din municipiul Tg-J., județul Gorj.
În jurul orelor 2340, după aproximativ 10 minute de la identificarea martorului asistent, colegul său a efectuat semnal regulamentar de oprire a autoturismului marca Daewoo Cielo cu numărul de înmatriculare_, care circula din direcția Tismana, în direcția Tg-J. pe DN 67D.
Conducătorul auto a redus viteza de deplasare inițial pe DN 67D, fără a opri însă definitiv, a semnalizat stânga pentru a intra pe DC 127 Vînăta, a intrat pe acest drum, oprind la aproximativ 5-10 metri de intersecție.
Ag. S. I. M. a mers la portiera din stânga față a autoturismului, pe care acesta o deschisese deja, s-a prezentat, i-a solicitat documentele personale, precum și cele ale autoturismului condus.
Conducătorul auto i-a prezentat o . documente, după care, l-a auzit pe colegul său solicitându-i să coboare din autoturism pentru a fi verificat în baza de date, moment în care, acesta a pornit autoturismul, a demarat în viteză, a închis portiera din mers, ignorând semnalele și somațiile colegului său.
A arătat reclamantul că, au pornit autoturismul de serviciu, Ag. S. I. M. urcând din mers, procedând la urmărirea autoturismului pe o distanță de aproximativ 400-500 metri până la imobilul situat în apropierea stâlpului de susținere rețea electrică și iluminat public cu nr. 135, despre care, au aflat ulterior că este domiciliul numitului B. C., unde au găsit autoturismul marca Daewoo Cielo cu numărul de înmatriculare_, abandonat în fața acestui imobil, cu portierele neasigurate și motorul cald.
Că, pe timpul discuțiilor purtate cu numitul B. C., martorul asistent se afla cu reclamantul la autoturismul de serviciu, iar discuția dintre colegul său, Ag. S. I. M. și conducătorul auto nu a durat mai mult de 1 minut.
A precizat că în sancțiunea aplicată s-a reținut următorul aspect: „nu ați respectat procedura PRO-PS/PR 06 „fără a se preciza textul încălcat din această procedură și nici măsurile ce se impuneau a fi luate”.
A mai precizat însă că procedura PRO-PS/PR 06, privind oprirea vehiculelor și modul de acțiune în cazul neconformării conducătorului acestuia la dispozițiile polițistului rutier, se reține la articolul 21, lit. d) din capitolul III următoarea ipoteză: „ când conducătorul vehiculului oprește inițial la semnalul polițistului, iar în timpul controlului pleacă, nerespectând indicațiile acestuia „în cazul în care polițistul rutier deține date și informații temeinice că respectivul conducător a săvârșit o infracțiune sau vehiculul a fost declarat furat se consideră că are un grad ridicat de risc și se va acționa astfel:
1. Polițistul conducător al autospecialei:
- 1.1 preia pasagerul autospecialei
- 1.2 pornește în urmărirea autovehiculului având în vedere procedura de oprire forțată
2. Polițistul pasager al autospecialei:
- 1.1 se îndepărtează de vehiculul oprit atunci când conducătorul acestuia intenționează să îl pună în mișcare, ignorând indicațiile polițistului.
- 1.2 se urcă în autospeciala poliției care pornește în urmărirea vehiculului în cauză
- 1.3 în raport de situația creată, alertează prin dispecerat forțele speciale de intervenție
-1.4 pe timpul urmăririi vehiculului poate folosi armamentul din dotare în condițiile legii
În situația în care polițistul rutier nu deține date și informații temeinice ca respectivul conducător al vehiculului a săvârșit o infracțiune, el ori unul dintre pasageri, se află sub amenințarea unei persoane sau autovehiculul nu a fost declarat furat, va acționa astfel:
- pleacă în urmărirea vehiculului fără folosirea armamentului;
- aplică măsurile de oprire prin instituirea procedurii de oprire forțată.
Ori, reclamantul a considerat că situația de fapt s-a încadrat în varianta a doua expusă mai sus, dar și chiar dacă s-ar fi reținut și prima variantă, a acționat conform dispozițiilor art. 21 lit. d.
A precizat că alertarea dispeceratului pentru sprijin și folosirea armamentului din dotare nu a fost posibilă deoarece, nu a fost timp fizic necesar, urmărirea desfășurându-se pe o distanță de aproximativ 400-500 metri și aproximativ 20-30 de secunde, până la domiciliul numitului B. C., unde așa cum a specificat, a găsit autoturismul marca Daewoo Cielo cu numărul de înmatriculare_, abandonat în fața imobilului.
De asemenea, a mai precizat că în sancțiunea aplicată, s-a reținut următorul aspect: „neglijență manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici”, faptă prevăzută de art. 57, lit. b din Legea nr. 360 din_ privind Statutul polițistului.
Ori, cei doi agenți de poliție au considerat că au respectat întocmai dispoziția dată de ofițerul aflat la comanda Serviciului Rutier, s-au deplasat în punctul indicat, respectiv în zona intersecției DN 67D Tismana cu DC 127 Vînata, au oprit autoturismul marca Daewoo Cielo cu numărul de înmatriculare_ care circula din direcția Tismana în direcția Tg-J., însă așa cum au specificat, conducătorul auto nu a respectat dispozițiile polițistului rutier, a pornit autoturismul, reușind să plece și să se refugieze la domiciliu.
În consecință, numitul B. C. a fost invitat a doua zi la sediul Serviciului Rutier unde i-a fost adus la cunoștință faptul că a fost sancționat contravențional pentru încălcarea art. 100 alin. 3 lit. f și 101 alin. 1 pct. 18 din O.U.G. nr. 195/2002 R, respectiv pentru „nerespectarea semnalelor, indicațiilor și dispozițiilor polițistului rutier aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu” și pentru faptul că nu a prezentat permisul de conducere și actul de identitate, cu sancțiunea contravențională în sumă totală de 670 lei și suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile.
Totodată, a menționat că își desfășoară activitatea în cadrul I.P.J. Gorj - Serviciul Rutier de aproximativ 17 ani și nu a fost sancționat disciplinar niciodată, nici măcar cu sancțiunea de „mustrare scrisă” prevăzută de art. 58, lit. a din Legea nr. 360 din_ privind Statutul polițistului și de asemenea, a precizat că înainte de aplicarea sancțiunii de „diminuarea drepturilor salariale pentru funcția îndeplinită cu 10% pentru o perioadă de 3 (trei) luni, au fost cercetați prealabil, pe rând, de trei ofițeri din cadrul I.P.J. Gorj, care nu i-au găsit vinovați de încălcarea procedurilor, normelor și dispozițiilor interne și ulterior, de o comisie de disciplină care a propus sancțiunea de „mustrare scrisă”.
Conform art. 59, alin. 8 din Legea nr. 360 din_ privind Statutul polițistului „La stabilirea sancțiunii se ține seama de activitatea desfășurată anterior, de împrejurările în care abaterea disciplinară a fost săvârșită, de cauzele, gravitatea și consecințele acesteia, de gradul de vinovăție a polițistului, precum și de preocuparea pentru înlăturarea urmărilor faptei comise”, ori în cazul său, nu s-a ținut cont de aceste prevederi.
De asemenea, a ținut să precizeze că o diminuare a venitului cu 10% pentru o perioadă de 3 (trei) luni, este mult prea mult, ținând cont de faptul că salariul a mai fost diminuat cu 25%, în cursul anului 2010.
Că, sancțiunea în sine, nu poate face dovada prin ea însăși a existenței faptei și a vinovăției, această sancțiune fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârșirea ei și că, beneficiind de prezumția de nevinovăție, petentul nu este obligat să-și dovedească nevinovăția, sarcina administrării probelor revenind celui care dispune sancționarea.
În dovedirea acțiunii, a depus la dosarul cauzei în copie xerox adresa nr._ din 25.01.2012.
În condițiile art. 115 C.pr.civ, pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Gorj formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată și menținerea dispoziției de sancționare nr. 752/25.01.2012.
Apreciază că acțiunea este neîntemeiată pentru următoarele motive:
Prin dispoziția contestată, menținută prin decizia motivată a Inspectorului general al Poliției Române, petentul a fost sancționat disciplinar cu "diminuarea drepturilor salariale pentru funcția îndeplinită, cu 15%", conform art. 58, lit. „b" din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, art. 17, lit. „b" și art. 18 din O.M.A.I. nr. 400/2004, privind regimul disciplinar al personalului M.A.I. pentru „neglijență manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu", faptă prevăzută de art. 57, lit. b din Legea nr. 360/2002.
În fapt, s-a reținut că reclamantul, în calitate de agent de poliție rutieră nu a respectat procedura de lucru privind oprirea autovehiculelor și modul de acțiune în cazul neconformării. conducătorului acestora la dispozițiile polițistului rutier.
Astfel, la data de 28.10.2011, reclamantul împreună cu agentul șef de poliție S. I. M. au primit dispoziție de la ofițerul aflat la comanda Serviciului Rutier Gorj să se deplaseze pe raza orașului Tismana în vederea identificării în trafic a unui autoturism al cărui conducător auto se afla sub influența băuturilor alcoolice.
Nerespectându-se procedura de lucru, conducătorul auto oprit în trafic a reușit să plece și să se deplaseze la domiciliu, fără a mai putea fi testat cu aparatul etilotest și fără a se lua împotriva sa măsurile prevăzute e lege.
Apărările formulate de reclamant în timpul cercetării prealabile precum și susținerile sale din cererea de chemare în judecată nu pot fi reținute întrucât procedura privind modul de acțiune în astfel de situații prevedea că polițistul rutier, ținând cont de datele pe care le deținea, trebuie să evalueze corect gradul de risc și să aleagă modalitatea de acțiune cea mai potrivită privind modul de efectuarea opririi, locul favorabil pentru o bună vizibilitate și eventualul comportament al conducătorului auto.
S-a precizat că prin decizia motivată a Inspectorului General al Poliției Române nr. 1198/24.02.2012, contestația adresată de reclamant organelor ierarhic superioare a fost respinsă ca neîntemeiata.
Față de motivele arătate, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată și menținerea dispoziției de sancționare nr. 752/25.01.2012, depunând în copie: dispoziția de sancționare și decizia I.G.P.R. nr. 1198/24.02.2012, privind respingerea contestației.
Prin sentința nr. 3654 din 14.09.2012 pronunțată în dosarul nr._ , Tribunalul Gorj a respins acțiunea formulată de reclamantul P. V., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Gorj.
În considerentele sentinței s-a reținut că prin dispoziția nr. 752 din 25.01.2012 emisă de pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean Gorj s-a dispus sancționarea reclamantului, agent șef de poliție, cu diminuarea drepturilor salariale pentru funcția îndeplinită cu 15% pentru o perioadă de 3 luni conform articolului 58 lit. b din Legea nr. 360/2002 pentru săvârșirea abaterii disciplinare ,,neglijență manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici, prevederile de art. 57 lit. b din Legea nr. 360/2002 și art. 12 alin. 1 lit. b din Ordinul M.A.I. nr. 400/2004”.
S-a reținut că la data de 28.10.2011, reclamantul împreună cu agentul șef de poliție S. I. M. au primit dispoziție prin telefon de la ofițerul aflat la comanda Serviciului Rutier Gorj să se deplaseze pe raza orașului Tismana în vederea identificării în trafic a autoturismului Cielo Daewo_ al cărui conducător auto se afla sub influența băuturilor alcoolice însă nu au respectat procedura de lucru.
Conducătorul auto deși oprise inițial autoturismul nu s-a legitimat și a fugit de la fața locului refugiindu-se la domiciliu, fără a mai putea fi testat cu aparatul etilotest și fără a se lua împotriva sa măsurile prevăzute de lege.
Reclamantul nu și-a îndeplinit sarcinile și îndatoririle stabilite prin fișa postului, respectiv executarea activităților de constatare a faptelor contravenționale sau penale, nu a respectat prevederile procedurii PRO-PS/PR/06 privind oprirea vehiculelor și modul de acțiune în cazul neconformării conducătorului acestuia la dispozițiile polițistului rutier, unde se arată că „evaluarea corectă a gradului de risc permite polițistului rutier să aleagă modalitatea de acțiune cea mai potrivită”.
În acest context agentul de poliție cunoscând mai multe date nu a evaluat gradul de risc, nu a stabilit corespunzător locul favorabil pentru a avea o bună vizibilitate și nu a anticipat comportamentul conducătorului auto despre care deținea date că se afla sub influența băuturilor alcoolice.
Apărările formulate de polițist în timpul cercetării prealabile au fost înlăturate fiind nefondată apărarea acestuia conform căreia ulterior intervenției l-a identificat pe conducătorul auto în persoana lui B. C. (deși i se comunicase că cel în cauză era Primarul Orașului Tismana) și a aplicat măsura sancționării contravenționale pentru că acesta a refuzat să se supună indicațiilor polițistului rutier.
În cuprinsul cererii de chemare în judecată, reclamantul a susținut că nu este reală motivarea din decizia contestată în sensul că a respectat procedura PRO-PS/PR/06, întrucât apreciază că se încadrează în cea de-a doua variantă și chiar dacă s-ar reține prima variantă expusă, a acționat conform art. 21 lit. d; că a respectat dispoziția dată de ofițerul aflat la comanda serviciului rutier și s-a deplasat în locația indicată însă cel care nu a respectat dispozițiile polițistului rutier a reușit să plece și să refugieze la domiciliu.
Pe parcursul cercetării disciplinare prealabile, reclamantul a întocmit la data de 23.11.2011 un raport în care a explicat cum a acționat în misiune, arătând că a fost anunțat despre faptul că un conducător auto, aflat sub influența băuturilor alcoolice se va deplasa din direcția Tismana, în direcția Vînăta, cu un autoturism Daewoo Cielo, alb, cu numărul de înmatriculare_ și după ce acesta ar fi plecat în trombă, refuzând să oprească la solicitarea sa, a plecat în urmărire fără să anunțe dispeceratul I.P.J. Gorj.
În raportul din 20.12.2011, reclamantul a precizat că după ce a studiat în amănunt procedura PRO-PS/PR/06, a constatat că nu a evaluat corect gradul de risc al situației existente, nu a știut distanța pe care urma să o parcurgă conducătorul autoturismului și nu a putut anunța dispeceratul cu privire la situația existentă, raportând ulterior incidentul.
Din procedura PRO-PS/PR/06 privind oprirea vehiculelor și modul de acțiune în cazul neconformării conducătorului acestuia la dispozițiile polițistului rutier rezultă mai multe modalități de oprire ce pot fi efectuate în raport de semnalul polițistului rutier și atitudinea conducătorului auto al vehiculului ce se dorește a fi oprit.
În toate aceste situații funcționează principiul evaluării gradului de risc și a situațiilor sau împrejurărilor întâlnite la efectuarea unei opriri, o evaluare corectă fiind cea care permite polițistului rutier să aleagă modalitatea de acțiune cea mai potrivită.
În situația de față, agentul avea informațiile necesare despre conducătorul auto (identitatea acestuia, autoturismul condus și direcția de deplasare, faptul că se afla sub influența băuturilor alcoolice), însă cu toate acestea, nu a ales locul favorabil pentru a avea o bună vizibilitate și nu a acționat corespunzător, neanticipând comportamentul predictibil al conducătorului auto.
Astfel, deși în procedura PRO-PS/PR/06 se arată că ,,nu se permite oprirea vehiculelor pentru control în curbe, pe sectoare de drum înclinat unde vizibilitatea este redusă, în intersecții, pe trecerile de pietoni, pe porțiuni de drumuri înguste și orice alte locuri unde s-ar împiedica desfășurarea normală a traficului”, din modul de acțiune al agenților, așa cum este descris în rapoartele întocmite, rezultă că oprirea s-a făcut în intersecția DN67 D localitatea Tismana cu DC Vânăta.
În cauză, la solicitarea reclamantului, a fost audiat martorul Ș. M. A. care a declarat că a fost oprit de reclamant și în timp ce discuta cu acesta a observat un autoturism Cielo, alb, care a fost oprit de celălalt agent de poliție, acesta solicitându-i conducătorului auto actele, după care i-a cerut să coboare din mașină, însă acesta a plecat în viteză, iar pe parcursul discuției cu agentul de poliție, a avut autoturismul pornit.
Cei doi agenți de poliție au plecat în urmărirea șoferului, cerându-i și martorului să-i urmeze, iar după circa 3-4 Km., a observat autoturismul tras pe dreapta, în dreptul unei locuințe, conducătorul auto nemaifiind prezent, aflând cu această ocazie identitatea acestuia.
Chiar și din această declarație se poate observa că agentul de poliție nu a acționat corespunzător în condițiile în care, deși avea cunoștință că urma să apară un autoturism condus de o persoană sub influența alcoolului, și-a împărțit atribuțiile cu celălalt coleg, lăsându-l doar pe acela să discute cu prezumtivul contravenient.
De asemenea, a rezultat că acesta din urmă a fost urmărit pe o distanță destul de mare (3-4 Km.), având deci timp să anunțe dispeceratul despre incident.
Deși reclamantul a arătat în motivarea acțiunii că nu a mai fost sancționat anterior, din decizia motivată a I.G.P.R. nr. 1198/24.02.2012 pct. 3, rezultă că acesta a mai fost sancționat disciplinar cu „mustrare scrisă” în anii 2000 și 2006.
Pentru aceste considerente, s-a apreciat că în mod corect inspectorul șef al I.P.J. Gorj a procedat la aplicarea sancțiunii diminuării drepturilor salariale cu 15 % pe o perioadă de 3 luni prev. de art. 58 lit. b din Legea nr. 360/2002 reținându-se ca abatere disciplinară fapta comisă cu vinovăție prevăzută de art. 57 litera b ,,neglijență manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici”.
Deși prin încheierea Consiliului de disciplină nr. 169 din 20.01.2012 s-a propus sancționarea reclamantului cu ,,mustrare scrisă”, șeful unității are posibilitatea să dispună o altă sancțiune decât cea propusă, raportat la art. 62 alin. 2 din L.360/2002 și art. 54 alin. 2 din Ordinul M.A.I. nr. 400/2004, dar și ale art. 59 alin. 1 din Legea nr. 360/2002 conform cărora sancțiunile disciplinare se stabilesc și se aplica numai după cercetarea prealabilă și după consultarea consiliilor de disciplina, cu excepția sancțiunilor prevăzute la art. 58 lit. a) și b), care se pot aplica fără consultarea consiliilor de disciplina.
La individualizarea sancțiunii emitentul actului a avut în vedere faptul că reclamantul a mai fost anterior sancționat cu ,,mustrare scrisă”.
S-a constat astfel că măsura dispusă este legală și temeinică, iar la individualizarea acesteia s-au avut în vedere activitatea desfășurata anterior, împrejurările în care abaterea disciplinară a fost săvârșită, cauzele, gravitatea și consecințele acesteia, gradul de vinovăție a polițistului, preocuparea pentru înlăturarea urmărilor faptei comise, conform art. 59 alin. 8 din Legea nr. 360/2002 fiind respectat principiul proporționalității, așa încât solicitarea de aplicare a sancțiunii ,,mustrare” va fi respinsă neexistând circumstanțe atenuante care să permită o asemenea înlocuire.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs recurentul reclamant P. V., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivare, recurentul a susținut că prin cererea înregistrată la Tribunalul Gorj, a chemat în judecată IPJ Gorj, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea dispoziției nr.752/25.01.2012 prin care a fost sancționat cu diminuarea drepturilor salariale pentru funcția îndeplinită cu 10% pentru o perioada de 3 luni.
A susținut că este salariat în cadru IPJ Gorj Serviciul Rutier, în funcția de agent de poliție, iar în data de 28.10.2011, a fost repartizat conform planificării să execute serviciu de îndrumare, supraveghere și control al traficului rutier împreună cu agentul șef S. I. M. între orele 22 - 06 pe traseul Turcinești - S. -Scoarța.
În jurul orei or 22.30 în timp ce se afla pe raza localității Turcinesti, a fost informat telefonic de ofițerul aflat la comanda Serviciului Rutier că trebuie să se deplaseze pe raza localității Tismana, pentru a verifica un autoturism deoarece se părea că acesta este condus de o persoana despre care se dețin informații ca ar fi consumat băuturi alcoolice. A pornit spre localitatea menționată ajungând în jurul orei 23 în zona intersecției DN 67 Tismana eu DC 127 Vânata, unde a primit informația ca autoturismul respectiv este marca DAEWOO CIELO de culoare alba cu nr. de înmatriculare_, iar persoana care îl conduce este primarul orașului Tismana.
În jurul orei 23,40 a efectuat semnal regulamentar de oprire a autoturismului mai sus arătat, conducătorul acestuia reducând viteza, iar apoi oprind la o distanta de 5 - 10 m după ce a intrat pe DC 127 Vânata. A mers la portiera stânga fata a autoturismului, s-a prezentat și i-a solicitat documentele personale ale conducătorului auto și ale autoturismului, acesta declarând că se numește B. C. și este primarul localității. A prezentat certificatul de înmatriculare, asigurarea obligatorie, taxa de utilizare a rețelei de drumuri naționale, declarând inițial că nu găsește permisul de conducere și actul de identitate. I-a solicitat să coboare din autoturism pentru a fi verificat în baza de date, moment în care acesta a răspuns ca actele trebuie să fie în torpedo, s-a aplecat pentru a-l deschide, dar a pornit autoturismul, a demarat în viteză, a închis portiera din mers, ignorând semnalele și somațiile sale. Împreuna cu colegii său a pornit autoturismul de serviciu și a plecat în urmărirea susnumitului pe o distanta de aproximativ 400 - 500 m, unde au găsit autoturismul marca DAEWOO CIELO cu nr. de înmatriculare_ cu portierele închise, aflând că acolo locuia B. C.. În consecință, susnumitul fost invitat a doua zi la sediul Serviciului Rutier unde i-a fost adus la cunoștință că a fost sancționat contravențional cu suma de 670 lei si suspendarea dreptului conduce pe o perioada de 30 zile, ca urmare a faptului ca nu a respectat semnalul, indicațiile și dispozițiile polițistului rutier și nu a prezentat permisul de conducere și actul de identitate.
Prin dispoziția de sancționare s-a reținut că recurentul nu a respectat procedura PRO- PS/PR 06 privind oprirea vehiculelor și modul de acțiune în cazul neconformării conducătorului acestuia, fără însă a preciza care text din procedură nu 1-a
A susținut recurentul că a respectat în totalitate aceasta procedură, neuzând de ultimele două prevederi, neavând timpul fizic necesar, dat fiind distanța scurtă de circa 400 - 500 m, pe care conducătorul auto a parcurs-o până la domiciliul său. Având în vedere împrejurările faptice (timp și distanță scurtă), în mod greșit s-a reținut de către instanță că nu a alertat dispeceratul pentru a chema întăriri, întrucât fapta persoanei vizate s-ar fi consumat înainte ca organele de poliție trimise să ajungă la fața locului. Înainte, ca instanța de fond să îi rețină o culpă privitoare la acest aspect, ar fi trebuia să aibă în vedere detaliile prezentate și susținute de către martorul audiat în cauză.
A considerat că în condițiile date a respectat procedura și nu se face vinovat de „neglijență manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici" prevăzută de art.57 lit. b Leg.360/2002 privind Statutul Polițistului, instanța de fond în mod greșit reținând că nu a respectat procedura și nu am evaluat în mod corect gradul de risc, deoarece în situația dată erau incidente dispozițiile punctului „C2- oprirea forțată".Aceasta procedura s-ar fi impus doar în condițiile în care, după nerespectarea de către conducătorul auto a dispozițiilor sale și plecând în urmărirea acestuia, ar fi fost timpul și spațiul necesar pentru oprire forțată.
Recurentul a considerat că instanța de fond a dat o interpretare faptică și juridică eronată cauzei, înlăturând în mod nejustificat susținerile sale, susțineri confirmate de către martorul asistent audiat, solicitând, în baza art.312 C., admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii.
În susținerea recursului s-a depus în copie conținutul procedurii PRO-PS/PR/06, practică judiciară.
Deși legal citat, intimatul pârât nu a formulat întâmpinare.
Analizând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate și având în vedere dispozițiile art. 304 și art. 3041 din C. Pr. Civ., Curtea apreciază că prezentul recurs este fondat și urmează a fi admis pentru considerentele următoare:
Orice decizie emisă de către un organ administrativ, de natură a produce efecte cu privire drepturile și libertățile unei persoane, trebuie motivată, mai ales din perspectiva posibilității persoanei și a societății de a aprecia asupra legalității și temeiniciei măsurii, respectiv asupra respectării limitelor dintre puterea discreționară și arbitrariu.
Obligația autorității emitente de a motiva actul administrativ constituie o garanție contra arbitrariului administrației publice și se impune, mai ales, nu doar în cazul actelor prin care se suprimă drepturi sau situații juridice individuale, ci și în cazul unor restrângeri în exercitarea acestora, lipsa motivării echivalează cu golirea de conținut a esenței democrației, a statului de drept bazat pe principiul legalității.
Principiul obligativității motivării actelor administrative a fost consacrat și de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene care, în jurisprudența sa a reținut că motivarea trebuie să fie adecvată actului emis și trebuie să prezinte de o manieră clară și univocă algoritmul urmat de instituția care a adoptat măsura atacată, astfel încât să le fie permis persoanelor vizate să stabilească motivarea măsurilor și de asemenea să permită instanțelor competența să efectueze o revizuire a actului contestat (cauza C - 367/1995).
Așa cum a decis Curtea Europeană de Justiție, amploarea și detalierea motivării depind de natura actului adoptat, iar cerințele pe care trebuie să le îndeplinească motivarea depind de circumstanțele fiecărui caz, o motivare insuficientă sau greșită este considerată a fi echivalentă cu o lipsă a motivării actelor. Mai mult, insuficiența motivării sau nemotivarea atrage nulitatea sau nevalabilitatea actelor comunitare (cauza C - 41/1969).
O detaliere a motivelor este necesară și atunci când instituția emitentă dispune de o largă putere de apreciere, căci motivarea conferă actului transparență, persoanele destinatare putând verifica dacă actul este corect fundamentat, iar instanțele competente putând exercita controlul jurisdicțional (cauza C - 509/1993).
Prin prisma acestor argumente, Curtea consideră că decizia adoptată de autoritatea emitentă este lovită de nulitate, deoarece descrierea faptei reținute ca abatere disciplinară se rezumă la enumerare cu caracter general a dispozițiilor normative, fiind astfel, imposibilă cenzura ce trebuie exercitată de către instanța de judecată, și fiind fondată critica recurentului referitoare la acest aspect.
Din conținutul deciziei de sancționare, dar și din cel al raportului comisiei de disciplină s-a reținut că recurentul reclamant nu ar fi respectat dispozițiile procedurii PRO-PS/PR/06 privind oprirea vehiculelor și modul de acțiune în cazul neconformării conducătorului acestuia la dispozițiile polițistului rutier, întocmită de directorul Direcției Rutiere și aprobată de adjunctul inspectorului general al Poliției Române, intrată în vigoare la 29.06.2009, respectiv capitolul IV unde se specifică „evaluarea corectă” a gradului de risc permite polițistului rutier să aleagă modalitatea de acțiune cea mai potrivită, în acest context agentul de poliție cunoscând mai multe date nu a evaluat gradul de risc și nu a stabilit modul, locul, favorabil pentru o bună vizibilitate și eventualul comportament al conducătorului auto despre care se dețineau date că se afla sub influența băuturilor alcoolice.
Aceste considerente cu caracter general se concretizează potrivit procedurii susmenționate, în două tipuri de oprire, respectiv oprirea prin conformare și oprirea forțată, care la rândul lor au mai multe subtipuri, în funcție de împrejurări referitoare la modul de deplasare al autovehiculului, la atitudinea conducătorului auto, și altele asemenea.
În cauza dedusă judecății, conform situației de fapt reținute de organele administrative, recurentul reclamant s-a aflat în situația unei opriri forțate, deoarece conducătorul auto a staționat inițial la semnalul agentului, iar ulterior sub pretextul căutării actelor solicitate, s-a urcat în autoturism, a demarat și după ce a condus aproximativ 500 m, a intrat în locuința sa, în această perioada fiind urmărit de echipajul de poliție.
Din conținutul ipotezelor descrise la articolul 21 litera d se constată că recurentul reclamant care avea calitatea de conducător al autospecialei de poliție, acesta procedând în conformitate cu procedurile descrise la punctele a.2, b.2, c.1.1, c,2.2, d 1 subpunctele d 1.1., 1.2., referitoare la oprirea forțată a conducătorului vehiculului și urmărirea ulterioară a celui care a plecat, nerespectând indicațiile polițistului.
Prin urmare, Curtea constată însă că în motivarea deciziei nu este indicată în mod expres nerespectarea vreunuia dintre punctele sus-menționate, astfel că decizia de sancționare este nelegală, neindicarea precisă a procedurilor nerespectate făcând imposibilă verificarea legalității sale. Simpla menționare a faptului că agentul de poliție nu a evaluat gradul de risc și nu a stabilit modul și locul favorabile pentru a bună vizibilitate reprezintă considerații generale ce nu permit identificarea expresă și fără echivoc a dispozițiilor speciale din Procedura PRO-PS/PR/06 pe care recurentul reclamant nu le-ar fi respectat.
În aceste condiții, Curtea apreciază că în mod greșit prima instanță a reținut neîndeplinirea de către recurent a unora dintre îndatoririle ce-i reveneau potrivit Procedurii PRO-PS/PR/06, împrejurările de fapt ale incidentului ce a determinat sancționarea sa justificând modalitatea sa de acțiune, iar rapiditatea în derularea evenimentelor și circumstanțele acestora contribuind la evaluarea de către acesta a gradului de risc al operațiunii.
În consecință, apreciind fondate criticile recurentului privind caracterul nemotivat al actului contestat și greșita apreciere a situației de fapt deduse judecății, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. 1 – 4 Cod procedură civilă, Curtea urmează să admită recursul declarat de recurentul reclamant și se modifice sentința recurată în sensul că se va admite acțiunea formulată de reclamant și va fi anulată dispoziția nr. 752 din 25.01.2012 emisă de I.P.J. Gorj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurentul reclamant P. V. împotriva sentinței nr.3654 din 14.09.2012, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI GORJ.
Modifică sentința în sensul că admite acțiunea.
Anulează dispoziția nr. 752/25.01.2012 emisă de IPJ Gorj.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Ianuarie 2013
Președinte,Judecător,Judecător,
C. N. G. A. R. A. C.
Grefier,
I. B. M.
Red. jud. A. C.
2 ex./ 06 februarie 2013
Jud. fond L.M. S.
| ← Pretentii. Decizia nr. 8857/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Obligaţia de a face. Hotărâre din 09-04-2013, Curtea de Apel... → |
|---|
