Anulare act administrativ. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2013/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 21-11-2013 în dosarul nr. 26002/63/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr._/2013
Ședința publică de la 21 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. P.
Judecător A. R.
Judecător G. V.
Grefier M. I.
_
S-a luat în examinare recursul declarat de intervenienții N. M. și S.C. R. C. S.R.L., împotriva sentinței nr. 4777 din data de 02 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ în contradictoriu cu pârâtul P. M. C. și reclamanta Instituția P. Județului D..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat M. Gornoviceanu pentru intervenienții N. M. și S.C. R. C. S.R.L. și consilier juridic D. Z. pentru intimatul pârât P. M. C., lipsind intimata reclamantă Instituția P. Județului D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, învederându-se că recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, după care:
Avocat M. Gornoviceanu pentru intervenienții N. M. și S.C. R. C. S.R.L depune la dosarul cauzei taxa judiciară de timbru în cuantum de 4 lei.
Nemaifiind alte cereri, Curtea apreciind cauza în stare de soluționare a acordat cuvântul părților prezente pentru a pune concluzii:
Avocat M. Gornoviceanu pentru intervenienții N. M. și S.C. R. C. S.R.L solicită admiterea recursului, modificarea sentinței iar pe fond admiterea cererii de intervenție. Invederează că, construcția a fost realizată pe baza autorizației de construire, iar intimata nu face dovada că suprafața de teren pe care se află amplasată aceasta face parte din domeniul public. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Consilier juridic D. Z. pentru intimatul pârât P. M. C. solicită respingerea recursului, menținerea sentinței, temeiul demolării construcției fiind disp. art. 33 din Legea nr. 50/1991. A mai arătat că, construcția era una provizorie, astfel că la incetarea contractului de concesiune nu mai poate să funcționeze.
În replică, apărătorul recurenților intervenienți invederează că, construcția nu este una provizorie, că a fost edificată pe baza unei autorizații de construire. Mai mult a fost achiziționată de clienții săi cu o sumă destul de mare, respectiv 2 miliarde lei vechi.
CURTEA:
Asupra recursului de față,
Prin cererea de intervenție formulată la data de 12.10.2012, in cadrul dosarului nr._/63/2012 inregistrat pe rolul Tribunalului D., intervenienții N. M. și . au solicitat admiterea acțiunii principale și anularea dispozițiilor emise de pârât.
În motivarea în fapt a cererii principale, s-a arătat că dispozițiile emise au ca obiect desființarea unor construcții provizorii amplasate pe terenuri ce aparțin municipiului C..
A susținut reclamantul că actele au fost emise cu încălcarea dispozițiilor legale, în sensul că P. și-a depășit atribuțiile ce reies din cuprinsul legii nr.215/2001 și ale legii 50/1991, dispoziții care stabilesc aceste atribuții în competența Consiliului Local.În acest sens, s-a arătat că dispozițiile art.36 din legea 215/2001 prevăd că Consiliul Local are atribuții privind administrarea domeniului public; de asemenea, același articol stabilește, în competența Consiliului Local, darea în administrare, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate publică a comunei, orașului sau municipiului, după caz, precum și a serviciilor publice de interes local, în condițiile legii; și tot Consiliul Local hotărăște vânzarea, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate privată a comunei, orașului sau municipiului, după caz, în condițiile legii.
A menționat că dispozițiile invocate de pârât nu susțin legalitatea actelor emise, în condițiile în care din cuprinsul dispozițiilor art.33 din legea 50/1991, invocate de pârât, nu reiese că primarului îi revine ca atribut desființarea construcțiilor provizorii.
A concluzionat reclamantul că, din interpretarea sistematică a dispozițiilor art.33 din legea 50/1991 și art.36 din legea 215/2001, reiese fără putință de tăgadă că desființarea construcțiilor intră în atribuțiile Consiliului Local.
În motivarea în fapt a cererii de intervenție, s-a arătat că printre dispozițiile emise de pârât este și cea cu nr.1794/4.10.2012 prin care s-a dispus desființarea construcției provizorii - chioșc, având suprafața de 181,7 mp, deținută de către ., și amplasată pe terenul proprietate a municipiului C., în Calea București . legale, având contractul de închiriere încetat ca urmare a radierii societății din Registrul Comerțului.
Au arătat intervenienții că dispoziția emisă nu poate produce efecte în condițiile în care dispoziția se referă la o persoană juridică radiată, ce nu mai are calitatea de subiect de dept civil; că proprietaea construcției a revenit ultimului asociat, respectiv N. M.; că există autorizație care relevă caracterul definitiv al respectivei construcții; în ceea ce privește pe ., această societate are încheiat un contract de comodat cu proprietarul terasei, N. M..
La data de 11.02.2013, reclamantul a formulat cerere de renunțare la judecata cauzei, cerere de care s-a luat act în ședința publică din 12.02.2013.
Legal citat pârâtul a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii.
În fapt, s-a arătat că intervenienții nu au avut raport contractual cu pârâtul; că dispoziția contestată este emisă cu respectarea legii; s-a arătat, pe de o parte, că măsura desființării construcțiilor este atributul Primarului; că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.33 din legea 50/1991, potrivit cu care construcțiile edificate fără autorizație de consruire pe teren ce aparține domeniului public sau privat al municipiului pot fi desființate pe cale administrativă de autoritatea administrației publice competente, fără sesizarea instanței judecătorești.
Soluția instanței de fond:
Prin sentința nr. 4777/02.04.2013 pronunțată de Tribunalul D. a fost respinsă cererea de chemare in judecată.
Motivarea instanței de fond:
Pentru a pronunța această hotărârea Tribunalul D. a reținut următoarele:
Prin Dispoziția nr.1794/4.10.2012 s-a dispus desființarea construcției provizorii - chioșc, având suprafața de 181,7 mp, deținută de către ., și amplasată pe terenul proprietate a municipiului C., în Calea București . legale, având contractul de închiriere încetat ca urmare a radierii societății din Registrul Comerțului.
La baza emiterii dispoziției au stat raportul nr._/3.10.2012 întocmit de Serviciul Disciplină în Construcții și Control Comercial, din cadrul Poliției Locale C. și adresa nr._/3.10.2012 a Primăriei – Direcția Patrimoniu prin care se propune demolarea acestei construcții.
Dispoziția a fost emisă în baza art.33 alin.4 din legea 50/1991, potrivit cu care "(4) Prin excepție de la prevederile art. 32, construcțiile executate fără autorizație de construire pe terenuri aparținând domeniului public sau privat al județelor, orașelor ori comunelor vor putea fi desființate pe cale administrativă de autoritatea administrației publice competente, fără sesizarea instanțelor judecătorești și pe cheltuiala contravenientului".
În aplicarea acestor dispoziții, constatându-se că terenul ocupat de construcție fusese închiriat de ., societate în prezent radiată din registrul comerțului, și că potrivit clauzelor contractuale contractul a încetat de drept la data radierii, pârâtul a emis dispoziția contestată, dispunând demolarea.
Dispoziția a fost emisă de către autoritatea administrației publice competente, respectiv P., această competență fiind reglementată prin legea 50/1991.
Astfel, Legea nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcție, prin art.7 alin.12 prevede că autorizațiile de construire/desființare se emit numai pe baza unei documentații complete în conformitate cu conținutul cadru prevăzut în anexa 1.
Tot astfel prin art.8 alin.1 si 2 din același act normativ se prevede că demolarea, dezafectarea ori dezmembrarea parțială sau totală a construcțiilor și instalațiilor aferente construcțiilor, instalațiilor și utilajelor tehnologice inclusiv elemente de construcții de substituire a acestora precum și a oricăror amenajări se face numai pe baza autorizației de desființare obținute în prealabil de la autoritățile prevăzute la art.4, iar autorizația de desființare se emite în aceleași condiții ca și autorizația de construire. Potrivit art.4 alin.1 lit.b din actul normativ menționat autorizațiile de construire se emit de primarii municipiilor pentru lucrările care se execută în teritoriul administrativ.
Din normele enunțate reiese că autoritatea administrației publice competentă să hotărască asupra desființării este primarul municipiului.
Chiar dacă legea nu prevede în mod expres autoritatea competentă să hotărască asupra desființării în cazul de excepție prevăzut de art.33, prin interpretarea sistematică a textului (ținând seama de întreg conținutul legii 50/1991) și interpretarea logică (folosind argumentul de analogie), pentru identitate de rațiune se impune concluzia că măsura desființării construcțiilor se stabilește de către Primar, ca autoritate a administrației publice locale.
În consecință, circumstanțele speței nu evidențiază niciun motiv de nelegalitate al dispoziției contestate, în ceea ce privește competența persoanei emitente.
În privința terenului ocupat de construcție, acesta aparține domeniului public și este situat în Calea București . suprafață de 181,7 mp.
Acest teren a format obiectul contractului de concesiune nr.5T/1.07.1995 încheiat între Consiliul Local C., în calitate de concedent, și . în calitate de concesionar; durata concesiunii a fost stipulată la 15 ani; în anexa 3 la contract – clauze speciale – s-a prevăzut că cesiunea contractului sau închirierea construcției edificate se face numai cu acordul concedentului.
Contractul a suportat o . modificări;
Astfel, prin actul adițional 2/2009 este modificat concesionarul, în persoana .;
Prin actul adițional 3/2010 s-a prelungit durata contractului până la 31.12.2017; a fost completat art.7 în sensul că este interzis concesionarului să închirieze, să cesioneze sau să se asocieze cu alte persoane fizice sau juridice, sub sancțiunea rezolvirii de drept a contractului, fără somație sau punerea în întârziere și fără intervenția instanței judecătorești, autoritatea locală având dreptul să dezafecteze terenul concesionat ocupat de investițiile realizate și să dispună aducerea acestuia la starea inițială, pe cheltuiala exclusivă a concesionarului.
Prin același act adițional, s-a prevăzut că intervine rezilierea de drept a contractului, fără somație sau punerea în întârziere și fără intervenția instanței judecătorești, în cazul neplății a două rate consecutive; de asemenea, s-a stipulat rezilierea contractului în cazul în care: împotriva concesionarului s-a dispus trecerea la faliment; când se constată că nu au fost respectate clauzele contractuale de către concesionar.
În ceea ce privește construcția, se reține că aceasta a fost edificată de concesionarul inițial, ., în baza autorizației nr.424/1992; Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.3659/27.04.2004 . a vândut construcția către .; Aceasta din urmă a vândut construcția către ., prin contractul autentificat sub nr.2891/2005 de BNP G. I.; . vinde aceeași construcție intervenientei N. M., prin actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.2075/20 iulie 2009 de BNP D. T.; La rândul său, Nocolae M. a încheiat un contract de comodat cu ..
Cu toate acestea, actul adiționat nr. 2/16.12.2009, de modificare a contractului de concesiune nr.5T/1.07.1995, se încheie între Consiliul Local C. și ., deși concesionarul nu mai era proprietar al construcției;
În cererea formulată de . pentru prelungirea contractului de concesiune se invocă tocmai calitatea acestuia de proprietar al construcției, calitate pe care, deși nu o mai avea la data semnării actului adițional, iar acest fapt nu a fost adus la cunoștința autorității locale.
Chiar și actul adițional nr. 3/2010, de modificare a contractului de concesiune nr.5T/1.07.1995, se încheie tot între Consiliul Local C. și ., în calitate de concesionar.
În acest din urmă act se prevede în mod expres că este interzis concesionarului să cesioneze contractul, sub sancțiunea rezolvirii de drept a contractului, se mai prevede rezilierea în cazul neplății redevenței sau în cazul falimentului concesionarului;
În raport de cele prezentate, rezultă că dispoziția contestată a fost emisă ca sancțiune pentru nerespectarea clauzelor contractuale asumate de concesionar; acesta a vândut construcția fără acordul autorității locale, deși calitatea de proprietar al construcției a făcut posibilă modificarea contractului de concesiune pe numele său; a intrat în faliment, ca urmare a cererii sale, deși acest fapt conducea, potrivit clauzelor contractuale, la rezilierea contractului; și mai mult, nu a achitat redevența stabilită, fapt invocat de pârât și necontrazis prin proba contrară de intervenienți.
Pentru nerespectarea interdicției de vânzare a construcției s-a prevăzut sancțiunea rezolvirii de drept a contractului, fără somație sau punerea în întârziere și fără intervenția instanței judecătorești, autoritatea locală având dreptul să dezafecteze terenul concesionat ocupat de investițiile realizate și să dispună aducerea acestuia la starea inițială, pe cheltuiala exclusivă a concesionarului.
De asemenea, pentru . concesionarului s-a prevăzut încetarea contractului.
În cazul încetării contractului, terenul continuă să fie ocupat fără titlu și, fiind vorba de teren domeniu public, este dreptul autorității locale să procedeze la desființarea construcțiilor edificate pe acest teren.
Susținerile intervenienților nu sunt întemeiate.
A susținut intervenienta . că își desfășoară activitatea în spațiul respectiv astfel că dispoziția este nelegală, fiind emisă pe numele unei societăți radiate.
Contrar susținerilor intervenientei, dispoziția a fost emisă pe numele acelei societăți care, la un moment dat, a încheiat contract de concesiune al terenului ocupat de construcție.
Din punctul de vedere al pârâtului, acea societate, ., care concesionase la un moment dat terenul și ridicase o construcție provizorie, era singura persoană care putea fi obligată la demolarea construcției.
În mod corect dispoziția a fost emisă pe numele ., întrucît doar între această societate și autoritatea publică s-au derulat raporturi contractuale, raporturi care stabilesc drepturi și obligații în sarcina părților.
De asemenea, invocarea art.8 din actul adițional nr.3/2010 nu conduce la vreo altă concluzie, în speță nepunându-se în discuție dreptul de proprietate asupra construcției ci doar dreptul de ocupare al terenului domeniu public.
În raport de cele reținute, instanța a constatat că, construcția amplasată pe terenul proprietate a municipiului C., Calea București . fără niciun tilu legal, motiv pentru sunt incidente dispozițiile art.33 din legea 50/1991.
Motive de recurs:
Împotriva acestei sentințe s-a exercitat calea de atac a recursului de către recurenta reclamanta solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond admiterea cererii de intervenție.
Dezvoltarea motivelor de recurs:
Recurenta reclamantă a învederat, în esență, că, potrivit interpretării instanței de fond Primăria poate demola orice construcție aflată pe terenul proprietate publică, dacă în opinia autorității nu există u titlu legal al ocupațiunii. In opinia sa, nici măcar de lege ferenda, o asemnea situație nu ar fi de conceput, autoritatea locală neputând primi asemenea atribuții pe care sigur nu le are nici in prezent, singura situație in care poate actiona fiind aceea a construcțiilor executate fără autorizație, ceea ce evident nu este cazul in speța. A mai arătat că, nici la momentul autorizației nu exista vreun titlu asupra terenului, insă acesta nu a constituit un impediment pentru obținerea autorizației.
A mai arătat că, construcția a fost realizată . RA Invest-Consiliul Județean D., unul fiind finanțat de către societate și, ulterior, cumpărată la licitație cota ce aparținea statului. Contractul de concesiune a fost incheiat pe o durată de trei ani după emiterea autorizației, când deja proprietarul imobilului folosea terenul, statul vânzând cota sa, fără a pune propblema titlului cu care este ocupat terenul și în condițiile in care pentru ceilalți proprietari ai spațiilor de locuit și spațiilor comerciale s-au emis ordine ale prefectului pentru constituirea proprietății sau cedarea folosinței cu titlu gratuit in temeiul Legii nr. 50/1991.
De asemenea că, instanța nu a fost sesizată cu stabilirea dreptului de proprietate asupra construcției, nici cu verificarea executării contractului de concesiune și nici nu s-a invocat competența Primarului legat de măsura desființării construcțiilor, instanța fiind sesizată doar cu verificarea legalității actului administrativ intemeiat pe o dispoziție legală a cărei ipoteză nu se găsește in cauză, fapt probat cu inscrisuri necontestate. Or, tocmai acest lucru nu l-a verificat sau, verificându-l a adăugat la lege, extinzând cazurile descrise de Legea nr. 50/1991 și la o situație neprevăzută, respectiv aceea in care, deși construcția este realizată cu autorizație, având caracter definitiv, ea poate fi totuși demolată, fără sesizarea instanțelor judecătorești dacă nu există un titlu asupra terenului.
Temeiul de drept: nu a fost invocat.
Probei: a solicita iar instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, cele depuse la instanța de fond.
Recursul a fost legal timbrat cu taxă judiciară de timbru-2 lei și timbru judiciar0,15 lei in temeiul Legii nr. 146/1997 și OG nr. 32/1995.
Deși, legal citat intimatul pârât nu a depus intâmpinare dar s-a prezentat in instanță solicitând respingerea căii de atac.
Considerentele instanței de recurs în raport de motivele de recurs invocate și de disp. art. 304 ind. 1 C.p.c:
În fapt, la data de 01.07.1995 a fost incheiat intre Consiliul Local al M. C., in calitate de concedent și ., in calitate de concesionar, contractul de concesiune nr. 5T, având ca obiect imobilul teren in suprafață de 181,70 mp, situat in C., .. A 14( f. 97-103 dosar fond). Potrivit clauzelor contractuale durate contractului a fost de 15 ani.
La data de 01.05.2003 a fost incheiat contractul de inchiriere nr. 776 intre ., in calitate de locator și ., in calitate de locatar având ca obiect imobilul anterior menționat, durata contractului fiind de 36 de luni( f. 71).
Ulterior, contractul de concesiune a suferit o . modificări. Astfel, prin actul adițional 2/2009 este modificat concesionarul, în persoana ., fiind menținute restul clauzelor contractului de concesiune nr. 5T/1995 dar și ale actului adițional nr. 1/2007( f. 42-43) iar prin actul adițional nr. 3/2010 s-a prelungit durata contractului până la 31.12.2017. De asemenea s-au adus o . modificări ale clauzelor contractuale, printre acestea regăsindu-se și completarea art.7 în sensul că este interzis concesionarului să închirieze, să cesioneze sau să se asocieze cu alte persoane fizice sau juridice, sub sancțiunea rezolvirii de drept a contractului, fără somație sau punerea în întârziere și fără intervenția instanței judecătorești, autoritatea locală având dreptul să dezafecteze terenul concesionat ocupat de investițiile realizate și să dispună aducerea acestuia la starea inițială, pe cheltuiala exclusivă a concesionarului.( f. 89-92).
Prin același act adițional, s-a prevăzut că intervine rezilierea de drept a contractului, fără somație sau punerea în întârziere și fără intervenția instanței judecătorești, în cazul neplății a două rate consecutive; de asemenea, s-a stipulat rezilierea contractului în cazul în care: împotriva concesionarului s-a dispus trecerea la faliment; când se constată că nu au fost respectate clauzele contractuale de către concesionar.
De reținut faptul că, în baza autorizației pentru executare de lucrări nr. 424/30.11.1992( f. 52 dosar fond), concesionarul inițial . a fost autorizat să execute doar lucrări de modificare și amenjare a spațiului situat in C., .. A 14.
Ulterior, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.3659/27.04.2004 . a vândut construcția către .( f. 55-58), care la rându-i a vândut-o către ., prin contractul autentificat sub nr.2891/02.11.2005 de BNP G. I.( f. 63-65). Proprietar al imobilului construcție a devenit la data de 20.07.2009, in baza contractului de vânzare cumpărare nr. 2075 autentificat de BNP D. T.( f. 67-70), recurenta intervenientă N. M., care, in această calitate a încheiat, la data de 17.01.2011 contractul de comodat nr. 01 cu ., in calitate de comodatar.
Deși, incepând cu data de 20.07.2009 proprietar al imobilului construcție devine recurenta intervenientă, atât actul adițional nr. 2/16.12.2009, cât și cel nr. 3/2010, ambele de modificare a contractului de concesiune nr.5T/1.07.1995 ambele au fost incheiate de ., în calitate de concesionar.
De reținut faptul că, deși la data de 21.05.2009 când a fost emisă autorizația pentru construire terasă inchisă și acoperită din materiale demontabile cu caracter provizoriu pe terenul situat in localitatea C., .. A 14-15, concesionar al imobilului teren pe care a fost realizată construcția era ., autorizația a fost emisă ca urmare a cererii adresată de ..
La data de 04.10.2012 a fost emisă, de către primarul M. C., dispoziția nr. 1796 pin care s-a dispus desființarea construției provizorie- chioș, cu suprfața de 181,7 mp deținută de către . și amplasată pe terenul proprietate a M. C., in . A 14, fără forme legale, având contractul de concesiune nr. 5T/1995 incetata ca urmare a radierii societății din Oficiul Registrului Comerțului( f. 10 dosar fond).
În mod corect a reținut instanța de fond că, dispoziția nr. 1794 a fost emisă de intimata pârâtă ca urmare a nerespectării clauzelor contractului de concesiune nr. 5T/1995, astfel cum a fost modificat de către concesionar pe de o parte, acesta instrăinând construcția fără acordul autorității locale, iar pe de altă parte că, odată cu . concesionarului și radierea din ORG, contractul de concesiune a incetat de drept potrivit clauzelor contractuale. In ambele situații, părțile stipulând rezilierea de drept a contractului, fără somație sau punerea în întârziere și fără intervenția instanței judecătorești, au ințeles să instituie un pact comisoriu de gradul al IV lea, instanța de judecată neavând posibilitatea decât să constate rezilierea ce a operat de drept de la data intervenerii situație ce a generat cazul de reziliere.
Susținerea recurentei interveniente cum că instanța a fost investită doar cu verificarea legalității actului administrativ iar nu cu stabilirea dreptului de proprietate asupra construcției, nici cu verificarea executării contractului de concesiune și nici nu s-a invocat competența Primarului legat de măsura desființării construcțiilor nu poate fi reținută de instanța de control judiciar, legalitatea emiterii autorizației de desființare impunând verificarea situație de fapt dar și a legalității actelor ce au stat la baza emiterii acesteia. Instanța nu dispune asupra legalității actelor care au generat emiterea autorizației, nefiind investită cu un astfel de capăt de cerere, limitele investirii cererii de chemare in judecată fiind stabilite de recurenta intervenientă, conform principiului disponibilității părților, ci doar verifică, in considerentele hotărârii legalitatea acestor acte, cărora le dă sau nu eficiență. Stabilirea legalității actului administrativ cu care a fost investită instanța de judecată impune acesteia verificarea legalității actelor emise in procedura care a generat emiterea actului atacat. A considera altfel, inseamnă a limita verificarea legalității doar la aspectele invocate de parte, deturnând legea de la finalitatea acesteia.
Cum la data emiterii actului contestat, contractul de concesiune era reziliat de drept iar recurenta intervenientă a continuat să-l ocupe in lipsa vreunui titlu valabil și, fiind vorba de teren domeniu public, este dreptul autorității locale să procedeze la desființarea construcțiilor edificate pe acest teren.
În drept, Curtea reține că, potrivit disp. art. 33 alin.1 teza a II-a din legea nr. 50/1991” prin excepție de la prevederile art. 32(…) construcțiile, lucrările și amenajările cu caracter provizoriu executate pe terenuri aparținând domeniului public sau privat al județelor, municipiilor, orașelor și comunelor vor putea fi desființate pe cale administrativă de autoritatea administrației publice de pe raza unității administrativ-teritoriale unde se află construcția, fără emiterea unei autorizații de desființare, fără sesizarea instanțelor judecătorești și pe cheltuiala contravenientului.
(2) Procedura prevăzută la alin. (1) se poate declanșa din oficiu de autoritatea administrației publice de pe raza unității administrativ-teritoriale unde se află construcția sau la solicitarea proprietarului ori a administratorului legal al terenului aparținând domeniului public sau privat al statului”.
In speță, construcția având un caracter provizoriu, astfel cum rezultă din analiza coroborată a autorizației pentru executare de lucrări nr. 424/30.11.1992( f. 52 dosar fond) cu autorizația pentru construire terasă inchisă și acoperită din materiale demontabile cu caracter provizoriu pe terenul situat in localitatea C., .. A 14-15 din data de 21.05.2009( f. 38), in mod legal, in concordanță cu dispoziția legală anterior menționată, intimata pârâtă a emis dispoziția nr. 1794, recurenta intervenientă ocupând imobilul teren in lipsa unui titlu valabil care să-i confere calitatea de concesionar/locator pe terenul proprietate intimatului pârât.
În concluzie, criticile recurentei interveniente sunt nefondate, astfel încât, in temeiul disp. art. 312 alin.1 C.p.c. va respinge calea de atac ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de intervenienții N. M. și S.C. R. C. S.R.L., împotriva sentinței nr. 4777 din data de 02 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ în contradictoriu cu pârâtul P. M. C. și reclamanta Instituția P. Județului D., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Noiembrie 2013.
Președinte, S. P. | Judecător, A. R. | Judecător, G. V. |
Grefier, M. I. |
Red./Tehnored jud. S. P.
Thn. 2 ex./J.V.
Data red. /09.12.2013
Jud. Fond. /C.E.I.
| ← Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Pretentii. Decizia nr. 5782/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
