Anulare act administrativ. Decizia nr. 105/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 105/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 15-01-2013 în dosarul nr. 2136/54/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr. 105/2013
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. M. D.
Judecător Ș. B.
Judecător C. I.
Grefier I. C.
Pe rol, judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul F. V. V., în contradictoriu cu intimatele Administrația Finanțelor Publice Tg. J. și Administrația F. pentru Mediu București, privind decizia nr. 9028 din data de 24 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel C., Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns avocat P. R. pentru contestatorul F. V. V., lipsind intimatele Administrația Finanțelor Publice Tg. J. și Administrația F. pentru Mediu București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează obiectul cauzei, stadiul judecății și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, după care;
Avocat P. R., pentru contestatorul F. V. V., depune la dosar chitanța privind achitarea diferenței de taxă de timbru și învederează că nu mai are de formulat cereri în cauză.
Constatând că nu mai sunt cereri din partea părților, Curtea acordă cuvântul asupra contestației în anulare și asupra admisibilității acesteia.
Avocat P. R. pentru contestatorul F. V. V., solicită admiterea contestației. Susține că instanța de recurs, din eroare, a soluționat greșit capătul de cerere privind dobânda, întrucât dobânda a fost solicitată prin cererea adresată organului fiscal. Contestația este admisibilă pe dispozițiile art. 318 C.proc.civ..
Solicită admiterea cererii, rejudecarea recursului și pe fond respingerea în totalitate a recursului declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice Tg. J. ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra contestației în anulare de față;
Prin decizia nr. 9028 din data de 24 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel C., Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, s-a admis recursul formulat de recurenta pârâtă Administrația Finanțelor Publice Tg. J., împotriva sentinței nr. 1910/2012 din 02.05.2012, pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ ,în contradictoriu cu intimatul reclamant F. V. V. și cu intimata pârâtă Administrația F. pentru Mediu București.
S-a modificat sentința, în sensul că s-a admis în parte cererea și s-a respins capătul de cerere privind dobânda legală.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței.
Împotriva deciziei nr. 9028 din data de 24 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel C., Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, a formulat contestație în anulare contestatorul F. V. V., considerând decizia netemeinică și nelegală.
În motivarea contestației în anulare, contestatorul F. V. V. a susținut că instanța de recurs a interpretat greșit actele deduse judecății și a aplicat greșit legea.
Contestatorul a menționat că instanța de fond a pronunțat prin sentința nr. 1910/2012 o soluție corectă, în sensul că a admis acțiunea sa în contradictoriu cu A.F.P. Tg J. și cu A.F.M. București și a obligat pârâtele să-i restituie suma de 1771 lei, reprezentând taxă de poluare actualizată cu rata dobânzii legale, cât și la plata sumei de 504 lei cheltuieli de judecată.
Contestatorul a considerat că din eroare instanța de recurs a admis în parte recursul pârâtei A.F.P. Tg J. și a dispus înlăturarea obligării pârâtelor la plata dobânzii legale în situația în care prin cererea sa cu nr._/1.02.2012, depusă la dosarul cauzei, solicitase pârâtei A.F.P. Tg J. actualizarea sumei de 1771 lei cu dobânda legală.
A solicitat admiterea prezentei cereri, rejudecarea recursului și pe fond respingerea în totalitate a recursului recurentei A.F.P. Tg J. ca nefondat.
În drept, a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 318 alin. 1 C.proc.civ.
Intimatele nu au formulat întâmpinare în prezenta cauză.
Examinând cauza în raport de motivele invocate, precum și de dispozițiile legale incidente pricinii, Curtea reține următoarele:
Împotriva deciziei pronunțată de instanța de recurs, contestatorul F. V. V. a formulat prezenta contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 318 alin. 1 C.proc.civ.
În conformitate cu art. 318 alin. 1 C.proc.civ., „hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau casare”.
Dispozițiile art. 318 din Codul de procedură civilă, care reglementează contestația în anulare specială, sunt de strictă interpretare și au în vedere numai greșeli materiale cu caracter procedural, în legătură cu aspectele formale ale judecății, pentru verificarea cărora să nu fie necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor.
Dispozițiile art. 318 din codul de procedură civilă vizează greșeli de procedură, și nu greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural.
În ceea ce privește eroarea materială, legea se referă la greșeli materiale evidente de ordin procedural, pe care instanța le-a comis prin omiterea ori confundarea unor elemente sau a unor date materiale importante, nu la pretinse erori de fond în legătură cu aprecierea probelor și cu modul în care instanța a stabilit situația de fapt. Sunt greșeli materiale, în sensul art. 318 C.proc.civ., respingerea unui recurs ca tardiv, în raport cu data înregistrării la instanță, deși din plicul atașat la dosar rezultă că recursul a fost depus recomandat la oficiul poștal, înăuntrul termenului de recurs; anularea recursului ca netimbrat, cu toate că la dosar se găsea chitanța de plată a taxei judiciare de timbru, ori nu s-a observat că pentru unele motive de recurs nu era necesară timbrarea; anularea recursului ca fiind făcut de un mandatar fără calitate, deși la dosar se afla procura dată reprezentantului părții; pronunțarea asupra legalității unei alte hotărâri decât cea recurată.
În speța de față, contestatorul a susținut că decizia este nelegală și netemeinică, întrucât instanța de recurs a interpretat greșit actele deduse judecății și a aplicat greșit legea.
Ori, acestea constituie critici privind săvârșirea unor greșeli de judecată, care nu se încadrează în dispozițiile art. 318 alin. 1 teza I din C.proc.civ.
Aspectul invocat de contestator, respectiv faptul că din eroare instanța de recurs a admis în parte recursul declarat de pârâta A.F.P. Tg. J. și a dispus înlăturarea obligării pârâtelor de la plata dobânzii legale, în situația în care prin cererea sa, depusă la dosarul cauzei, solicitase pârâtei A.F.P. Tg. J. actualizarea sumei cu dobânda legală, nu poate fi considerat o eroare materială, ci acesta echivalează cu o eventuală greșeală de judecată, ori greșelile de judecată nu pot constitui motiv pentru admisibilitatea contestației în anulare.
Aspectele invocate de contestator vizează temeinicia deciziei instanței de recurs și modul de rezolvare a pricinii, ori acestea nu pot fi analizate în cadrul acestei căi de atac. Legea nu a urmărit să deschidă părților calea recursului la recurs, care să fie soluționat de aceeași instanță.
A da părților posibilitatea de a se plânge aceleiași instanțe care a dat hotărârea de modul în care a interpretat legea și a stabilit raporturile dintre părți ar însemna să se deschidă dreptul părților de a provoca rejudecarea căii de atac a recursului, ceea ce este inadmisibil.
Contestația în anulare este un remediu procedural pentru greșeli săvârșite în legătură cu aspectele formale ale judecății în recurs, iar nu un mijloc de control judiciar asupra temeiniciei și legalității deciziei din recurs.
Dispozițiile legale ale art. 318 din Codul de procedură civilă au un câmp limitat de aplicație, astfel că ele trebuie să fie interpretate, în toate cazurile, în mod restrictiv.
Prin contestația în anulare se urmărește repararea neregularităților evidente privind actele de procedură, în afara problemelor de fond legate de probele administrate și a stării de fapt la care se referă litigiul.
Curtea subliniază că admiterea contestației în anulare depinde de întrunirea motivelor prevăzute de lege în acest sens și că, fiind în discuție o cale de atac extraordinară, prin care se aduce atingere efectelor unei hotărâri judecătorești irevocabile, interpretarea motivelor care atrag admiterea contestației în anulare și rejudecarea cauzei trebuie făcută în mod restrictiv raportat la art. 318 C.proc.civ.
Curtea subliniază, totodată, că rejudecarea unei cauze în privința căreia s-a pronunțat o hotărâre judecătorească irevocabilă aduce atingere unui alt principiu reglementat de Convenția europeană a drepturilor omului, respectiv principiului securității juridice, astfel cum a fost consacrat prin hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului.
În virtutea acestui principiu, nici una dintre părți nu este îndreptățită să solicite supervizarea unei hotărâri definitive și executorii cu singurul scop de a obține rejudecarea procesului și o nouă hotărâre în privința sa. Instanțele de control nu trebuie să utilizeze puterea lor de supervizare decât pentru a corecta erorile de fapt sau de drept și erorile judiciare, și nu pentru a proceda la o nouă judecată. Supervizarea nu trebuie să devină un apel deghizat, și simplul fapt că pot exista două puncte de vedere asupra subiectului nu constituie un motiv suficient pentru a rejudeca o cauză. Nu se poate deroga de la acest principiu decât atunci când motive substanțiale și imperioase impun aceasta (Cauza Riabykh împotriva Rusiei, cauza Mașinexport împotriva României).
Curtea europeană a drepturilor omului a reiterat această jurisprudență în mai multe hotărâri împotriva României.
Pronunțându-se în cauza M. vs. Romania,_/03, la 29 iulie 2008, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că o cale extraordinară de atac, fie ea și introdusă de una din părțile procesului, nu poate fi admisă pentru simplul motiv că instanța a cărei hotărâre este atacată a apreciat greșit probele sau a aplicat greșit legea, în absența unui „defect fundamental” care poate conduce la arbitrariu. Faptul că instanța care soluționează contestația și instanța a cărei hotărâre este contestată au două puncte de vedere diferite cu privire la admisibilitatea și relevanța probatoriului este un caz tipic în care nu se justifică desființarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Ca și în alte cauze anterioare, Curtea a apreciat, în considerarea prezumției de validitate (res iudicata pro veritate habetur) de care se bucură aceste hotărâri și a securității raporturilor juridice, că este incident un caz tipic în care instanțele au două puncte de vedere diferite cu privire la admisibilitatea și relevanța probatoriului. Or, în absența unor circumstanțe excepționale - situații numite de Curte „defecte fundamentale” ale hotărârii (ex. neîndeplinirea procedurii de citare, cauza Tishkevich c. Rusiei; neparticiparea la proces a terțului ale cărui drepturi sunt afectate, cauza Protsenko c. Rusiei) - acest lucru nu justifică desființarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, ce a intrat în puterea lucrului judecat, prin intermediul contestației în anulare exercitată chiar de un particular care fusese parte la procedură.
Această constatare este în acord cu reglementarea contestației în anulare în dreptul intern, ce are natura unei căi extraordinare de atac, de retractare, care poate fi exercitată pentru motivele reglementate expres de dispozițiile art. 317 și art. 318 Cod proc.civ. Aceste cazuri nu se referă la greșeli de judecată sau la modalitatea de apreciere a probele administrate într-un proces.
În consecință, căile extraordinare de atac nu pot fi admise decât în cazul existenței unor „defecte fundamentale” ale hotărârii, iar raportat la speța de față, Curtea de Apel nu identifică nici o circumstanță substanțială și imperativă de natură să justifice redeschiderea procesului.
Pentru aceste motive, în raport de condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 318 alin. 1 C.proc.civ. și ținând seama de imperativul respectării principiului securității juridice, astfel cum a fost stabilit prin jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului - jurisprudență obligatorie pentru autoritățile române, Curtea de Apel va respinge contestația în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul F. V. V., în contradictoriu cu intimatele Administrația Finanțelor Publice Tg. J. și Administrația F. pentru Mediu București, privind decizia nr. 9028 din data de 24 octombrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel C., Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Ianuarie 2013.
Președinte, L. M. D. | Judecător, Ș. B. | Judecător, C. I. |
Grefier, I. C. |
Red./Tehnored.jud:L.M.D.
2 ex./I.C./16.01.2013
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel... | Pretentii. Hotărâre din 06-03-2013, Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
