Anulare act administrativ. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2013/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 25-11-2013 în dosarul nr. 12299/63/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr._/2013
Ședința publică de la 25 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: G. V.
Judecător: C. N. G.
Judecător: A. R.
Grefier: M. F.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE ÎN AGRICULTURĂ (APIA D.), împotriva sentinței nr.2551 din 25.02.2013, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant S. I..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat B. A., pentru intimatul reclamant S. I., lipsă fiind recurenta pârâtă AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE ÎN AGRICULTURĂ (APIA D.).
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat și motivat în termenul legal.
Constatând că nu mai sunt cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat B. A., pentru intimatul reclamant S. I., solicită respingerea recursului și menținerea sentinței primei instanțe ca fiind legală și temeinică. Depune concluzii scrise. Solicită obligarea recurentei pârâte, către intimatul reclamant, la plata cheltuielilor de judecată din această cale de atac.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 2551 din 25.02.2013, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._, s-a admis acțiunea formulată de reclamant S. I., în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE ÎN AGRICULTURĂ (APIA D.).
A anulat Decizia nr._/20.12.2010 și pv de constatare nr. 933,3/17.10.2010 emise de APIA D..
A obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 1500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamantul a formulat la APIA D. in primăvara anului 2008, cerere pentru subvenție in agricultura, având nr. 72/09.04.2008, solicitând sprijin bănesc, pentru o suprafața totala de 94,16 ha. Din aceasta făceau parte si terenuri aflate în lotul 186. (respectiv 29,64 ha), cultivat cu grâu, conform planșei_/186.
La data de 13.04.2008 a fost invitat la sediul APIA D. pentru a clarifica dimensiunile si poziționarea corespunzătoare acestei suprafețe (29,64ha). În blocul fizic 186, reclamantul a declarat ( desenat pe planșă) suprafața parcelei 7 a, modificând suprafața declarată inițial.
La data de 30.06.2009 a fost emisă Decizia nr._ prin care se recunoștea ca fiind cultivata doar suprafața de 78,56 ha.
În urma contestației formulate de reclamant a fost emisă o noua Decizie nr._/12.08.2009, prin care nu se recunoaște cultivarea blocul fizic 186.
La o a doua contestație formulată de reclamant (nr. 243/01.10.2009) a fost emisă Decizia nr._/16.10.2009, validându-se întreaga suprafața solicitata la plata prin cererea nr. 72/2008, reclamantul primind întreaga suma ce i se cuvenea.
După 1 an, reclamantului i-a fost comunicat procesul-verbal nr._ din 27.10.2010, prin care se revenea, fără a se revoca Decizia din 16.10.2009, si i se imputau 4420,71 euro motivându-se că în lotul 186 ar fi cultivat doar 16,03 ha în loc de 29,64 ha declarate.
Reclamantul a contestat in 30 de zile si acest proces - verbal, dar prin Decizia din 20.12.2010 se mențineau concluziile procesului verbal contestat.
Așa cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză, reclamantul a declarat suprafața de 29,64 ha cultivată cu grâu, atât în cererea inițială cât și pe planșele rectificate, situată în parcele 7a din blocul fizic 186.
După rectificarea din 13.04.2009, suprafața din blocul fizic 177, . repoziționată mai la est, fiind de fapt în .> Așa cum rezultă din concluziile raportului de expertiză, . fizic 177, cu o suprafață de 1,6 ha, cultivată cu mazăre, figurează de fapt ca . fizic 177, iar suprafața de 1 ha cultivată cu floarea soarelui, este situată în parcele 6 din blocul fizic 701.
Având în vedere concluzia expertului, care, în urma analizării planșelor color puse la dispoziția sa, după identificarea suprafețelor inițiale și a celor rectificate, a reținut că există identitate între suprafețele declarate și cele cultivate, instanța a apreciat întemeiată cererea reclamantei urmând să o admită și să anuleze Decizia nr._/20.12.2010 și pv de constatare nr. 933,3/17.10.2010 emise de APIA D..
Față de prevederile art. 274 C.P.Civ, instanța a obligat pârâta la plata sumei de 1500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta APIA D..
A arătat că, prin sentința civilă nr. 2551/25.02.2013 prima instanță a admis cererea reclamantului, a anulat decizia nr._/20.12.2010 și procesul verbal de constatare nr.9333/17.10.2010 emise de către APIA – CJ D., obligând-o la plata către reclamant a sumei de 1500 lei reprezentând cheltuieli de judecată..
A susținut că instanța de fond a interpretat în mod eronat înscrisurile existente la dosarul cauzei.
Astfel, întreaga motivare a hotărârii s-a baza exclusiv pe raportul de expertiză juridică topo efectuat în cauză, raport de expertiză care nu a lămurit nici pe departe situația de fapt.
Reclamantul a solicitat plăți pentru suprafața de 29,64 ha declarată a fi cultivată cu grâu, poziționată de către aceasta (conform declarației de suprafață – anexă la cererea de plată) în blocul fizic 186 Băilești, . suprafața de 1 ha floarea soarelui, situată, potrivit declarației reclamantului în blocul fizic 791, .> A. Cu privire la obiectivul privind identificarea amplasamentului și a dimensiunilor terenurilor contestate (…) potrivit actelor reclamantului de proprietate coroborate cu poziționarea terenurilor din evidența Primăriei Băilești, expertul tehnic, pe baza exclusivă a măsurătorilor grafice efectuate la scară pe Harta fermier pentru campania 2009, a documentelor grafice (ortofotoplan color) realizate prin teledetecție și a schiței terenului întocmită și vizată de Primăria Băilești”, a apreciat faptul că: „din măsurătorile grafice pe planșa_-186, întocmită la scara 1:8000, a rezultat suprafața total de 33,0538 ha delimitată pe schița anexă (…)”
„ Cât privește . fizic 177, aceasta figurează de fapt ca parcela 9a în . suprafața de 1,6 ha mazăre, iar suprafața de 1 ha în litigiu, cultivată cu floarea soarelui apare situată în . fizic 701.
O identificare corectă a terenurilor în litigiu se putea face numai prin deplasarea la fața locului, ocazie cu care expertul ar fi putut constata dacă reclamantul s-a poziționat corect utilizat suprafața de teren respectivă (ca si amplasament) în cadrul blocurilor fizice.
Dacă reclamantul și-a suprapus desenul peste terenul utilizat de către o altă persoană, chiar dacă a desenat o parcelă care se apropie ca dimensiune de cea declarată ca fiind utilizată de acesta, controlul prin teledetecție nu avea cum să îi confirme suprafața cultivată, realitatea fiind cea din teren și nu cea din desen.
Numai măsurătoarea grafică nu este suficientă în identificarea corectă a amplasamentului
dimensiunilor parcelelor declarate ca fiind utilizate de către reclamant.
Amplasamentul parcelelor nu s-a putut realiza în mod corect numai în baza datelor de care expertul la dispus la momentul efectuării expertizei, acestea cuprinzând practic informații vagi cu privire la realitatea din teren.
Mai mult decât atât, aceeași instanță a stabilit în ședința din data de 01.10.2012, expertul trebuie să se deplaseze Ia fața locului, SĂ IDENTIFICE ȘI SĂ MĂSOARE cele două parcelele în litigiu, lucru care nu s-a întâmplat si de care ulterior instanța de fond s-a dezis, de aceste aspecte sunt consemnate în încheierea de ședință de la acea dată.
B. Cu privire la obiectivul privind determinarea diferențelor în plus sau în minus între suprafața declarată și cea cultivată efectiv, expertul s-a limitat a menționat că „pentru suprafețele culturile declarate apare același cod de culori, ceea ce înseamnă că la data aerografierii situația întregii suprafețe era aceeași, nefiind diferențe în cadrul acestora
Expertul trebuia să lămurească instanța și implicit părțile dacă suprafețele în litigiu au fost cultivate și dacă cultura (identificată prin cod de culoare) corespunde celei declarate de către reclamant în cererea de plată.
Care ar fi fost temeiul în baza căruia expertul a apreciat că o anumită culoare corespunde un: anumite culturi atâta timp cât acesta nu a făcut dovada că a luat legătura cu firma GAUSS în această privință, avându-se în vedere că pe harta color se pot distinge pentru aceeași culoare mai multe nuanțe (mai aprinse și mai închise), nuanțe care corespund pentru diferite culturi (culoarea roșie corespunde culturii de grâu și terenului necultivat, fiind diferențiate doar prin nuanța acestei culori – mai deschisă/mai închisă).
Mai mult decât atât, instanța ar fi trebui să depună diligente în stabilirea realității în temei rolului său activ emițând în acest sens adresă către firma contractoare a serviciilor de control teledetecție, respectiv . să ne lămurească cu privire la codurile de culturi și modalitatea prin care a fost stabilit faptul că reclamantul nu a utilizat întreaga suprafață a parcelelor 6 a și 7 a.
Prin urmare, este nejustificată decizia instanței de fond de refacere a raportului de expertiză raportat la aspectele ante-menționate, avându-se în vedere că aceeași instanță a dispus la termenul din data de 01.10.2012 ca expertul să se deplaseze la fața locului, SĂ IDENTIFICE ȘI SĂ MĂSOARE cele două parcele în litigiu.
Concluzionând, reclamantul nu a făcut dovada poziționării și cultivării cu grâu a suprafeței de 13,61 ha situată, potrivit declarației de suprafață a reclamantului, în . 186 și nici a suprafeței de floarea soarelui de 1,00 ha, situată, potrivit declarației de 1 ha, situată potrivit declarației de suprafață a reclamantului, în . 701, sarcina probei incumbându-i acestuia.
Analizând legalitatea și temeinici sentinței recurate, prin prisma motivelor de recurs formulate și având în vedere dispozițiile art. 3041 C.pr.civ., Curtea reține următoarele:
Curtea constata ca parata aduce critici hotararii pronuntate de instanta de fond in ceea ce priveste aprecierea si interpretarea probatoriului administrat in cauza.
Se retine de catre instanta de recurs ca, in temeiul OUG nr.125/2006, reclamantul a formulat cererea nr. 72/09.04.2008 pentru subvenție in agricultura, solicitând sprijin bănesc, pentru o suprafața totala de 94,16 ha, din care făcea parte suprafata de 29,64 ha cultivata cu grâu declarata in aflata în BF 186, si suprafata de 1,00 ha cultivata cu floarea soarelui declarata in BF 701.
Prin Decizia nr._/30.06.2009 parata a recunoscut ca fiind cultivata doar suprafața de 78,56 ha.
Impotriva acestei decizii, reclamantul a foumulat contestatie, prin Decizia nr._/12.08.2009, recunoscandu-se cultivarea blocului fizic 186.
Impotriva acestei decizii, reclamantul a foumulat contestatie, prin Decizia nr._/16.10.2009, validându-se întreaga suprafața solicitata la plata prin cererea nr. 72/2008, reclamantul primind întreaga suma ce i se cuvenea.
Ulterior, dupa un an, reclamantului i-a fost comunicat procesul-verbal nr._ din 27.10.2010, prin care se revenea, si i se imputau 4420,71 euro, impotriva caruia reclamantul a formulat contestatie, ce a fost respinsa prin Decizia nr._/20.12.2010.
Curtea constata ca la pronuntarea sentintei atacate, instanta de fond s-a raportat nu numai la raportul de expertiza, cum gresit sustine parata, dar si la inscrisurile administrate, si in mod corect a retinut in special concluziile raportului de expertiza, care s-a intocmit pe baza masuratorilor grafice efectuate pe Harta fermier, a documentelor grafice realizate prin teledetectie si a schitei terenului intocmita de Primaria orasului B. in conditiile in care erau in discutie culturi aferente perioadei 2008-2009, iar expertiza s-a efectuat in anul 2012.
De asemenea, criticile paratei apar cu atat mai mult ca nefondate in conditiile in care instanta de recurs constata ca procesul-verbal nr._ din 27.10.2010, act administrativ unilateral cu caracter individual, in sensul disp.art.2 alin.1 lit.c din Lg nr.554/2004 si act administrativ fiscal, potrivit art. 3 din OG nr.79/2003 si art.41 din OG nr.92/2003, este nemotivat, iar cu privire la aceeasi cerere de subventie si la aceleasi suprafete au fost emise mai multe decizii contradictorii.
Astfel, se constata ca procesul-verbal nr._ din 27.10.2010 face doar referiree generica la dispozitiile legale avute in vedere la emiterea actului, la cele constatate ca urmare a verificarii, la documentele ce au stat la baza constatarii, fiind mentionate in concret doar aspecte ce tin de suma datorata de reclamanta catre bugetul UE, fara a preciza nici in fapt si nici in drept care au fost documentele si procedurile ce au stat la baza concluziei producerii neregulilor, succesiunea cronologica a acestor proceduri, rezultatele concrete ale procedurilor, neidentificandu-se suprafetele si culturile in privinta carora s-au produs nereguli, nementionandu-se natura neregulii, neprecizandu-se modalitatea de calcul a debitului sau sanctiunii aplicate, precum si nici textele legale ce au fost incalcate.
Curtea constata ca nici nr._/20.12.2010 de soluționare a contestației reclamantului, chiar dacă în cuprinsul acesteia se arată într-o modalitate detaliată motivul imputării reclamantului, această motivare nu suplinește motivele de fapt ce trebuiau să se regăsească în procesul-verbal nr._ din 27.10.2010, întrucât motivarea trebuie sa fie intrinseca actului administrativ.
Din considerentele expuse și în raport de dispozițiile art.304 pct 9 și art. 312 al 1 cod procedură civilă, constatand ca in speta criticile formulate de parata sunt nefondate, Curtea va respinge recursul in consecinta.
Potrivit art. 274 alin. 1 C.proc.civ., fiind în culpă procesuală, recurenta pârâtă va fi obligată la plata către intimatul reclamant a sumei de 400 lei cheltuieli de judecată efectuate în recurs, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâta AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE ÎN AGRICULTURĂ (APIA D.), împotriva sentinței nr.2551 din 25.02.2013, pronunțată de Tribunalul D., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant S. I..
Obligă recurenta pârâtă către intimatul reclamant la plata sumei de 400 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Noiembrie 2013
Președinte, G. V. | Judecător, C. N. G. | Judecător, A. R. |
Grefier, M. F. |
Red. C.N.G.
2ex./MF.
j. fond M.C. Vartopeanu.
| ← Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Pretentii. Decizia nr. 3831/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
