Anulare act administrativ. Decizia nr. 830/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 830/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 31-01-2013 în dosarul nr. 19451/63/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 830/2013
Ședința publică de la 31 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: - L. C.
Judecător: - M. F.
Judecător: - T. B.
Grefier: - R. V.
x.x.x.
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din data de 24 ianuarie 2013 privind judecarea recursurilor declarate de reclamanta S.P.B.V.C. C. IPURL și pârâta D.G.F.P. D. împotriva sentinței nr.1947 din 9 mai 2012, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, având ca obiect „anulare act administrativ”.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 24 ianuarie 2013, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința nr.1947 din 9 mai 2012, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul S.P. B.V.C. C. IPURL, în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. D..
S-a anulat în parte decizia de impunere nr._/30.11.2010, RIF nr._/30.11.2010 și decizia nr. 89/27.04.2011, emise de către D. D., cu privire la suma de 21.148 de lei, reprezentând taxă pe valoare adăugată, suma de 11.776 de lei majorări de întârziere și suma de 3.172 de lei penalități de întârziere.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut că prin Decizia de impunere nr._/16.09.2010, emisă de către D. D. în baza Raportului de inspecție fiscală nr._/30.11.2010, organele de control au stabilit în sarcina reclamantului SP BVC C. IPURL obligații fiscale suplimentare în sumă de 21.148 de lei, reprezentând taxă pe valoarea adăugată, majorări de întârziere aferente TVA în sumă de 11.776 de lei și penalități de întârziere în sumă de 3.172 de lei, precum și impozit pe profit în sumă de 10.767 de lei aferent anului 2006 și accesorii în sumă de 2.897 de lei.
Împotriva acestei decizii, reclamantul a formulat contestație ce a fost respinsă prin decizia nr. 89/27.04.2011, emisă de către pârâta D. D..
În drept, acțiunea formulată de către reclamantul SP BVC C. IPURL a fost întemeiată în parte și a fost admisă în această limită.
Astfel, potrivit art. 4 din OG nr. 86/2006 privind organizarea activității practicienilor în insolvență ,,Practicienii în insolvență își pot exercita profesia în cabinete individuale, cabinete asociate, societăți profesionale cu răspundere limitată (SPRL) și întreprinderi unipersonale cu răspundere limitată sau pot avea calitatea de colaboratori ori angajați ai uneia dintre formele de exercitare a profesiei.
Un practician în insolvență își poate exercita activitatea într-o singură formă de organizare a profesiei și va putea avea calitatea de asociat într-o singură societate profesională sau întreprindere profesională unipersonală, cu excepția constituirii de filiale ale SPRL, în care este partener".
În perioada 01.01.2006 – 29.05.2008 reclamantul și-a desfășurat activitatea de practician în insolvență în cadrul Cabinetului individual ,,B. V.", iar ulterior UNPIR a aprobat reclamantului desfășurarea activității de practician în insolvență în cadrul formei de organizare SP BVC C. IPURL, așa cum a reieșit din adeverința nr. 431/12.06.2008, emisă de către UNPIR – Filiala D. (fila 135 din dosar).
Reclamantul a procedat la schimbarea formei de exercitare a profesiei în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. 1 din OG nr. 86/2006 (fost 24) care prevăd că ,,practicianul în insolvență își poate schimba oricând forma de exercitare a profesiei, cu înștiințarea UNPIR".
S-a reținut, astfel, că reclamantul SP BVC C. IPURL preia obligațiile Cabinetului individual ,,B. V.", dat fiind că s-a realizat doar o transformare a formei de exercitare a profesie (practic, doar o schimbare a denumirii), fiind neîntemeiată critica reclamantului potrivit căreia nu i se putea imputa lui datorii avute de către practicianul în insolvență în forma Cabinetului individual ,,B. V.".
În ceea ce privește impozitul pe profit, instanța a reținut că în mod corect organele de inspecție fiscală au constatat că pentru anul 2006 reclamantul datorează o diferență de impozit pe venit în sumă de 10.767 de lei și majorări de întârziere în sumă de 2.897 de lei, reținându-se că în cursul anului 2006 reclamantul a înregistrat în evidența contabilă ca deductibilă fiscal suma de 3.772,79 de lei, reprezentând reparații auto și rezervare pagină WEB, factura emisă pentru această din urmă activitate nefiind înregistrată în contabilitate, iar facturile au fost emise pe numele persoanei fizice B. V. și nu pe numele Cabinetului individual ,,B. V.", pentru a putea fi considerate ca deductibile fiscal.
Potrivit art. 48 alin. 4 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal ,,condițiile generale pe care trebuie să le îndeplinească cheltuielile aferente veniturilor, pentru a putea fi deduse, sunt:
a) să fie efectuate în cadrul activităților desfășurate în scopul realizării venitului, justificate prin documente".
Conform actelor de control, contribuabilul nu a prezentat documente justificative din care să rezulte că aceste cheltuieli au fost efectuate în scopul realizării de venituri impozabile de către Cabinetul individual ,,B. V.", astfel încât cheltuielile menționate sunt nedeductibile fiscal la calculul impozitului pe profit, reclamantului fiindu-i aplicabile prevederile art. 21 pct. 4 lit. f) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
În ceea ce privește TVA, stabilit prin actele administrativ-fiscale contestate, în sumă de 21.148 de lei, majorări de întârziere aferente TVA în sumă de 11.776 de lei și penalități de întârziere în sumă de 3.172 de lei, instanța a reținut că acțiunea formulată este întemeiată și a fost admis acest capăt de cerere.
După data de 29.05.2008, când reclamantul a procedat la schimbarea formei de desfășurare a activității de practician în insolvență, contribuabilul a depus la organul fiscal formularul 010 prin care a solicitat înregistrarea în evidența fiscală a S.P. B.V.C. C. IPURL, fără a solicita și înregistrarea în scopuri de TVA, astfel încât nu se putea extinde calitatea de plătitor de TVA de la o persoană la alta, cu atât mai mult cu cât reclamantul nu trebuia să devină plătitor de TVA întrucât nu s-a dovedit depășirea plafonului prevăzut de lege, așa cum a rezultat din raportul de expertiză anexat la filele 150 – 160 din dosar.
Așadar, în mod eronat a considerat organul de inspecție fiscală că trebuie să facă aplicarea pct. 62 alin. 2 din HG nr. 44/2004, calculând obligații suplimentare de plată reprezentând TVA, majorări și penalități de întârziere, de vreme ce reclamantul nu-i incumba obligația înregistrării în scopuri de TVA, nedepășind plafonul legal, astfel încât nu sunt incidente dispozițiile art. 153 din Legea nr. 571/2003.
Faptul că în forma de organizare Cabinet individual B. V. acesta fusese plătitor de TVA nu face ca automat reclamantul S.P. B.V.C. C. IPURL să fie în continuare plătitor de TVA, de vreme ce solicitase scoaterea din evidență fiscală, așa cum a rezultat din înscrisurile anexate la filele 117 și 131 – 133 din dosar, iar pe noua formă de organizare nu și-a asumat calitatea de plătitor de TVA.
Cu privire la majorările și penalitățile de întârziere aferente TVA, dat fiind că stabilirea acestora reprezintă măsură accesorie, conform principiului de drept „accesoriun sequitur principalem” s-a reținut că acestea urmează soluția pronunțată cu privire la cererea principală.
Față de toate aceste considerente, instanța a constatat că acțiunea formulată de către reclamantul S.P. B.V.C. C. IPURL este întemeiată în parte și a fost admisă în această limită, dispunându-se anularea în parte a deciziei de impunere nr._/30.11.2010, RIF nr._/30.11.2010 și decizia nr. 89/27.04.2011, emise de către D. D., cu privire la suma de 21.148 de lei, reprezentând taxă pe valoare adăugată, suma de 11.776 de lei majorări de întârziere și suma de 3.172 de lei penalități de întârziere, fiind menținute celelalte dispoziții.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atat reclamanta S.P.B.V.C. C. IPURL cat și pârâta D.G.F.P. D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Reclamanta a sustinut ca a semnat raportul de inspectie fiscala aratand dezacordul sau privind rezultatele controlului, iar in conformitate cu art.109 alin.3, decizia de impunere trebuia sa-i fie comunicata in termen de 7 zile, termen care nu a fost respectat, in sensul ca aceasta i-a fost comunicata la data de 09.12.2010, adica dupa 9 zile, fapt ce se sanctioneaza cu tardivitatea deciziei, respectiv decaderea din dreptul de a mai produce efecte juridice.
Pe fond, a sustinut in legatura cu impozitul pe profit, ca instanta a interpretat gresit actul dedus judecatii, piezand din vedere esenta faptelor dovedite prin raportul de expertiza contabila, in sensul ca, a cerut compensarea impozitului pe venit determinat in plus in anul 2006 cu impozitul pe venit platit in plus in anul 2007, ca urmare a declararii eronate a unor venituri mai mari decat cele reale. De asemenea, a cerut admiterea deductibilitatii unor cheltuieli demonstrate cu documente emise la acea vreme pe persoana fizica B. V., neadmise de organul de control pe motivul ca nu sunt emise pe Cabinet Individual B. V..
Referitor la aceste aspecte, reclamanta a motivat ca documentele contin sume cheltuite, fiind emise in perioada anterioara OUG nr.86/2006 care reglementeaza activitatea de reorganizare si lichidare judiciara si prin care au fost introduse formele de organizare in cabinete si societati profesionale a practicienilor in insolventa, act normativ care a intrat in vigoare la 22.11.2006, situatie in care nu se putea emite documente in numele unei forme de organizare inexistente din punct de vedere legal.
A solicitat admiterea recursului si modificarea partiala a sentintei instantei de fond, in sensul admiterii compensarii sumelor reprezentand impozitul pe profit, conform celor determinate de expertul contabil si sintetizate la pagina 9 din raportul de expertiza.
In drept, recursul a fost intemeiat pe dispozitiile art.304 pct.8 Cod procedura civila.
Parata D. D. a invocat la randul ei motivele prevazute de art.304 pct.7, 8. si 9 Cod procedura civila, in sensul ca in mod gresit s-a apreciat aplicabilitatea de catre organul de control a dispozitiilor pct.62 alin.2 din HG nr.44/2004, calculand obligatii suplimentare reprezentand TVA, majorari si penalitati de intarzire ,de vreme ce reclamantului nu-i incumba obligatia inregistrarii in scopuri de TVA, nedepasind plafonul legal, astfel ca nu sunt incidente dispozitiile art.153 din Legea nr.571/2003.
Cu privire la acest aspect, a invederat instantei ca reclamantul s-a inregistrat la organul fiscal ca si platitor de TVA incepand cu data de 01.01.2008 prin depunerea declaratiei 070 inregistrata sub nr.301/_.12.2007.
De asemenea, pana la data de 29.05.2008, d-nul berescu V. a desfasurat activitati de practician in insolventa in cadul Cabinetului sau individual, iar dupa aceasta data, in urma aprobarii de catre UNPIR, a desfasurat activitati de practician in insolventa in cadrul SP BVC C. IPURL, aspect dovedit cu adresa eliberata de UNPIR, Filiala D., insa desi a solicitat inregistrarea acestuia in evidenta fiscala, nu a cerut si inregistrarea in scopuri de TVA .
Tot in legatura cu TVA suplimentar de plata si a accesoriilor aferente stabilite in sarcina reclamantului, parata a sustinut ca, in conformitate cu art.24 alin.2 si art.4 alin.1 din OUG nr.86/2006 privind organizarea practicienilor in insolventa, art.152 Cod fiscal, pct.62 alin.2 din HG nr.44/2004 privind Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, in mod legal organul de inspectie fiscala a considerat reclamantul ca fiind platitor de TVA si pentru perioada iulie 2008 – iunie 2009, cu atat mai mult cu cat acesta figureaza inregistrat in evidenta fiscala a organului fiscal si desfasoara activitatea de lichidator inca de la data de 16.10.2000, avand codul fiscal_ cu denumirea de B. V.- practician in reorganizare si lichidare
In legatura cu retinerea de catre instanta a imprejurarii ca reclamantul solicitase la organul fiscal scoaterea sa din evidenta ca platitor de TVA, parata a sustinut ca nu a fost dovedita cu niciun act, la dosar fiind depuse doar doua declaratii, respectiv declaratia 070 inregistrata la organul fiscal sub nr.301/787/31.12.2007 prin care s-a inregistrat ca platitor de TVA si declaratia 010 prin care a solicitat inregistrarea in evidenta fiscala a BVC C. IPURL.
In ceea ce priveste nedepasirea plafonului de scutire TVA prevazut de lege retinuta de instanta de fond, parata a invocat un aspect important mentionat in decizia de impunere nr._/30.11.2010, referitor la faptul ca – din verificarea documentelor contabile prezentate in timpul controlului- s-a constatat ca TVA-ul a fost dedus de contribuabil si declarat prin deconturile depuse la organul fiscal in perioada ianuarie 2008 – iunie 2008, in suma de 2805 lei.
In drept, recursul a fost intemeiat pe dispozitiile art.304 pct.7, 8, 9 si art.304 ind.1 Cod procedura civila.
Examinand sentinta sub aspectul criticilor invocate, cat si in raport de art.304 ind.1 Cod procedura civila, Curtea constata ca recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arata in continuare:
Critica reclamantului privind nerespectarea termenului de 7 zile prevazut de art.109 alin.3 Cod procedura fiscala pentru comunicarea deciziei de impunere nu poate fi primita intrucat, acest termen este unul de recomandare si nu unul imperativ. Pe de alta parte, comunicarea catre reclamant a deciziei de impunere dupa 9 zile de la data finalizarii raportului de inspectie fiscala nu a cauzat acestuia vreo vatamare grava de natura sa atraga anularea actului fiscal.
Tot in legatura cu acest aspect se retine ca reclamantul nu l-a invocat nici in procedura administrativa si nici prin cererea de chemare in judecata, reprezentand in consecinta o aparare noua care nu mai poate fi invocata in calea de atac.
Referitor la compensarea din oficiu a impozitului pe venit determinat in plus pentru anul 2006 cu impozitul pe venit platit efectiv in plus in anul 2007, astfel cum s-a stabilit prin expertiza contabila efectuata in cauza, reprezinta de asemenea o cerere care nu indeplineste conditiile cerute de art.116 Cod procedura fiscala, operatiune care poate fi facuta doar de catre organul fiscal la cere sau diu oficiu.
Astfel, organul fiscal efectueaza aceasta operatiune cu privire la creante certe, lichide si exigibile . de dispozitiile legale mai sus aratate, iar nu ca urmare a unor constatari rezultate dintr-un raport de expertiza contabila.
In cea ce priveste nedeductibilitatea cheltuielilor dovedite cu documente emise pe numele persoanei fizice B. V. si nu pe numele Cabinetului individual B. V., se constata ca in mod legal prima instanta, ca si organul fiscal, a retinut in legatura cu aceste cheltuieli ca nu indeplinesc conditiile cerute de art. 48 alin.4, lit.a Cod fiscal, intrucat nu au fost efectuate in cadrul activitatilor in scopul realizarii de venituri si ca atare nu sunt deductibile din punct de vedere fiscal. Sustinerea reclamantei ca anterior intrarii in vigoare a OUG nr.86/2006 ,activitatea practicienilor in insolventa nu se realiza in forme de organizare prevazute de lege este nefondata, intrucat aceasta activitate a fost reglementata initial prin OG nr.79/1999 privind organizarea activitatii practicienilor in reorganizare si lichidare, aprobata prin Legea nr.505/2002, cu modificarile si complatarile ulterioare.
Referitor la recursul paratei, se retine ca pe perioada verificata de organul fiscal reclamantul a desfasurat activitatea de practician in insolventa in cadrul Cabinetului individual B. V. pana la data de 29.05 2008, iar ulterior, ca urmare a aprobarii date de UNPIR, si-a continuat aceasta activitate . de organizare, respectiv in BVC C. IPURL.
Se mai retine ca, la momentul constituirii BVC C. IPURL, adica la data de 29.05.2008, s-a solicitat organului fiscal inregistrarea in evidenta fiscala, fara a se cere si inregistrarea in scopuri de TVA.
Fiind . de organizare, reclamantul – daca ar fi considerat ca este necesar – ar fi cerut expres si inregistrarea in scopuri de TVA, ori nefacand o astfel de solicitare, in mod gresit organul fiscal a constatat ca reclamantul este platitor de TVA, cu atat mai mult cu cat acesta, dupa data de 29.05.2008 nu a depasit plafonul prevazut de lege.
Conform art.152 alin.6 Cod fiscal, persoana impozabila, care aplicand regimul special de scutire si a carei cifra de afaceri prevazuta la alin.2, este mai mare sau egala cu plafonul de scutire in decursul unui an calendaristic, trebuie sa solicite inregistrarea in scopuri de TVA, conform art.153, in termen de 10 zile de la data atingerii sau depasirii plafonului, in caz contrar organele competente au dreptul sa stabileasca obligatia privind taxa de plata si accesoriile aferente, de la data la care ar fi trebuit sa fie inregistrat in scopuri de taxa, conform art.153.
Prin urmare, conform acestor dispozitii legale, inregistrarea in scoputi de TVA este obligatorie in cazul atingerii sau depasirii plafonului prevazut de lege, ori in speta – pentru reclamanta SP BVC C. IPURL, infiintata la data de 29.05.2008, acest plafon nu fusese depasit . Imprejurarea ca anterior infiintarii, aceasta functionase sub forma de organizare de Cabinet individual B. V. este fara relevanta, atata timp cat de la aceasta data vechea forma de organizare nu mai exista, fiind infiintata o alta forma de organizare, cu alta structura si careia i se atribuie un alt cod de inregistrare fiscala care nu mai are legatura cu vechiul cod si cu forma anterioara de organizare.
Astfel, in mod corect tribunalul a constatat gresita aplicare atat a dispozitiilor legale mai sus aratate, precum si a normelor de aplicare a acestora, prevazute de pct.62 alin.2 din HG nr.44/2004 .
In acest sens, este relevanta solicitarea scrisa facuta la organul fiscal de catre Cabinet individual B. V. la data de 20.06.2008, privind scoaterea din evidenta ca platitor de TVA incepand cu data de 01.07.2008, prin marcarea casutei nr.1.11.2 care face parte din capitolul E( date privind vectorul fiscal ), punctul 1 ( taxa pe valoare adaugata ) din acest formular, solicitare bazata pe adeverinta nr 431/12.06.2008 emisa de Uniunea N. a Practicienilor in Insolventa din Romania- Filiala D. ( filele 131, 132,133 si 135 dosar fond), inscris din care rezulta ca incepand cu data de 29.05.2008, B. V. nu mai desfasoara activitatea de practician in insolventa in cadrul Cabinetului Individual.
Afirmatia paratei ca din decizia de impunere contestata rezulta ca pentru perioada ianuarie - iunie 2008 reclamantul a dedus TVA si declarat prin deconturile depuse, fapt ce atesta calitatea acestuia de platitor de TVA este nefondata, in conditiile in care, in urma verificarilor facute de expert, veniturile declarate de reclamant la organul fiscal pe perioada 2006-2008 nu au fost corect determinate de reclamant, fiind mai mici, intrucat a inregistrat si declarat ca venituri sume inscrise in facturi emise si neincasate.
F. de cele expuse, se constata ca sentinta recurata este temeinica si legala, astfel ca, in temeiul art.312 Cod procedura civila, vor fi respinse recursurile formulate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamanta S.P.B.V.C. C. IPURL și pârâta D.G.F.P. D. împotriva sentinței nr.1947 din 9 mai 2012, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, având ca obiect „anulare act administrativ”.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 31 Ianuarie 2013.
Președinte, L. C. | Judecător, M. F. | Judecător, T. B. |
Grefier, R. V. |
Red. T.B./20.02.2013
Jud. Fond N.S.
| ← Litigiu cu Curtea de Conturi. Legea Nr.94/1992. Sentința nr.... | Pretentii. Decizia nr. 7572/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
