Anulare act administrativ. Hotărâre din 12-02-2013, Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 12-02-2013 în dosarul nr. 5318/95/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1303/2013
Ședința publică de la 12 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. R.
Judecător R. M.
Judecător C. P.
Grefier N. B.
Pe rol, judecarea recursului declarat de ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE TG.-J. împotriva sentinței nr.3707/2012 din 18 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant F. G.- M. și intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat P. R. reprezentând intimatul reclamant, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Avocat P. R. reprezentând intimatul reclamant depune note scrise și chitanța nr. 410/20.04.2012.
Curtea, nemaifiind formulate alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Intimata reclamantă, prin avocat P. R., solicită modificarea în parte a sentinței în sensul obligării și a AFM la plata taxei de poluare, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului constată următoarele:
P. sentința nr. 3707/2012 din 18 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul F. G. M. împotriva pârâtelor Administrația Finanțelor Publice Tg-J. și Administrația F. pentru Mediu. A fost obligată pârâta AFP Tg-J. la plata sumei de 3872 lei cu titlul de taxă de poluare actualizată cu rata dobânzii legale. Au fost respinse excepțiile inadmisibilității și tardivității. A fost respinsă acțiunea față de pârâta AFM București. A fost obligată pârâta AFP Tg-J. la 504,15 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței a declarat recurs ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE TG.-J., criticând-o ca netemeinică și nelegală.
A menționat că în cauză s-a invocat excepția tardivității acțiunii, motivat de faptul că reclamantul nu a atacat, în termen de 30 zile, un act administrativ fiscal în procedura prealabilă, conform dispozițiilor legale, fiind incidente dispozițiile art. 2 alin. l din Legea 554/2004, coroborate cu art. 205 C.proc.fiscală.
Recurenta a considerat că instanța de fond a respins greșit excepția inadmisibilității acțiunii, fără a avea în vedere că reclamantul nu a efectuat procedura prealabilă, nu a formulat o contestație împotriva răspunsului organului fiscal, A.F.P Tg-J., la organul ierarhic superior - D.G.F.P GORJ., potrivit art. 205 Cod procedură fiscală. A susținut că instanța de fond a reținut și interpretat răspunsul organului fiscal ca un refuz explicit, nelegal, un refuz de soluționare și a admis acțiunea ignorând dispoz. OUG nr.50/2008, aplicând legislația comunitară fără a solicita sau aștepta eliminarea pe cale legislativă impusă de TCE.
În continuarea dezvoltării motivelor de recurs, a apreciat că, prin raportare la prevederile Ordinului 986/2008, anexele 1-3, soluția instanței de fond de obligare doar a organului fiscal la restituirea sumei, fără anularea actului administrativ fiscal- decizia taxei de poluare, este nefondată. A arătat că instanța a fost indusă in eroare, neluând în considerare faptul că taxa a fost achitată de reclamant potrivit OUG nr.50/2008, precum și Ordinului nr.686/2008, anexa 1-3, deci ca urmare a aplicării dreptului intern, iar reclamantul a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementarilor comunitare, în speță a art. 110 din Tratatul de Aderare, ce face referire la impozite interne de orice natură și nu la taxe naționale similare.
Pe fond, a considerat sentința recurată ca netemeinică și nelegală, întrucât nu există alte prevederi legale în vigoare care să dispună restituirea potrivit O.U.G. 50/2008.A învederat că, deși suma a fost încasată de AFM București, a fost obligată la restituirea acesteia doar AFP Târgu-J., organ fiscal căruia îi revine doar obligația de a stabili cuantumul sumei achitate și necontestate conform art. 117 din OUG nr.196/2008.
A precizat recurenta că, raportat la prevederile Codului de procedură fiscală, este greșită obligarea sa la plata dobânzilor.
A solicitat să se constate că reclamantul nu a fost vătămat, atâta timp cât nu a formulat contestație împotriva Deciziei de calcul a taxei de poluare și că răspunsul dat de organul fiscal nu constituie un act administrativ potrivit dispoz. art.1 din Legea nr.554/2004.
Recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și, pe fond, respingerea acțiunii reclamantului ca netemeinică și nelegală.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 3041 C.proc.civ..
Recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin. 2 C.proc.civ.
Analizând recursul prin prisma motivelor formulate și dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele:
P. cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei Administrația F. pentru Mediu București, alături de AFP Târgu Jiu, la restituirea taxei de poluare, apreciată ca fiind contrară normelor comunitare .
P. sentința recurată, în temeiul art.18 din Legea 554/2004, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea față de pârâta Administrația F. pentru Mediu București, reținându-se că părțile nu au formulat cererile în condițiile art. 49-66 și 112 c.p.civ., nefiind justificat interesul soluționării cauzei raportat la terța persoană (AFM București), care nu are calitatea de emitent al actului administrativ contestat, întrucât instanța de fond nu a fost investită cu analiza legalității și temeiniciei vreunui act emis de această instituție, cu atât mai mult cu reclamantul nu a făcut dovada că a adresat acestei pârâte o cerere ce a fost soluționată nefavorabil sau nu a fost soluționată, deci nu există un refuz nejustificat de soluționare din partea pârâtei AFM București.
De asemenea, s-a reținut că, indiferent de modalitatea de gestionare a sumelor încasate cu titlu de taxă pe poluare, restituirea sumelor încasate cu titlu de taxă pe poluare se face urmare cererii contribuabilului depusă la organul fiscal căruia îi revine competența de administrare a creanțelor bugetare, pentru sumele prevăzute în articolul 117 Cod procedură fiscală, în acest sens fiind dispozițiile din Ordinul 1899/2004 și art.33 din OG nr.92/2003. Faptul că această pârâtă gestionează într-adevăr sumele cu titlu de taxă pe poluare, conform art. 1 din OUG nr. 50/2008 nu echivalează însă cu autoritatea competentă să stabilească și să calculeze taxa, atribuție ce revine conform art. 7 din OUG nr. 50/2008 autorităților fiscale, singurele competente în acest sens și raportat la art. 3 lit. b din HG nr. 686/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 50/2008. Reclamantei nu i se poate opune relația dintre Administrația F. pentru Mediu București și administrația finanțelor publice, acesta având un raport juridic doar cu instituția care a calculat taxa pe poluare și a refuzat restituirea.
Curtea constată însă că motivul de recurs formulat de recurenta pârâtă, referitor la greșita respingere a acțiunii față de pârâta Administrația F. pentru Mediu București este întemeiat.
Reclamantul a fost cel care a solicitat calculul taxei de poluare, iar calculul s-a efectuat în baza declarațiilor reclamantei referitoare la baza de taxare corespunzătoare caracteristicilor tehnice ale autovehiculului din proprietatea acesteia.
Taxa rezultată din calculul efectuat a fost plătită de reclamant în contul fondului de mediu ca urmare a deciziei de calcul a organului administrativ fiscal, având în vedere că taxa de poluare figurează la categoria veniturilor aferente fondului special de mediu, fiind colectată de acest fond special ce este administrat de autoritatea statului instituită în acest scop și reprezentată de Administrația F. pentru Mediu.
Administrația F. pentru Mediu are în cauza de față calitate procesuală pasivă, având în vedere că raportul juridic de drept material fiscal dedus judecății este reglementat de dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008, fondul pentru mediu fiind beneficiarul taxei de poluare, taxă pe care reclamanta solicită să-i fie restituită.
O.U.G. nr. 50/2008 privind instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule este actul normativ care reglementează acest tip de taxă și care în art. 5 alin. 4 prevede că „taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației F. pentru Mediu”.
Totodată Normele Metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 50/2008 aprobate prin H.G. nr. 686/24.06.2008 dispun în art. 3 alin. 6 că, în ultima zi lucrătoare a lunii, unitățile Trezoreriei Statului transferă în contul 50.17 „Disponibil al fondului pentru mediu” deschis pe numele Administrației F. pentru Mediu, sumele colectate cu titlu de taxă de poluare.
Așadar, sumele datorate cu titlu de taxa de poluare se calculează de organul fiscal competent din subordinea ANAF (art. 3 alin. 1 lit. a din Normele Metodologice), se achită la unitățile Trezoreriei Statului din cadrul organului fiscal competent, dar se virează în contul Administrației F. pentru Mediu.
Cum potrivit art. 1 alin. 1 din O.U.G. nr. 50/2008 sumele încasate cu titlu de taxa de poluare pentru autoturism se constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în mod greșit instanța de fond a respins ca neîntemeiată acțiunea față de această pârâtă.
Administrația F. pentru Mediu este autoritatea publică care gestionează sumele colectate cu titlu de taxă de poluare, are calitate procesuală pasivă și aceasta pornind și de la faptul că procesul din cauza de față cuprinde și faza de executare a hotărârii instanțelor, iar raportul juridic litigios dedus judecății are ca obiect restituirea taxei de poluare, considerată de reclamantă contrară normelor comunitare și plătită în contul fondului de mediu.
Pe fondul cauzei, Curtea reține următoarele:
Reclamantul a cumpărat un autoturism, iar pentru înmatricularea acestuia a achitat o taxă de poluare, înmatricularea autoturismului făcându-se doar în condițiile achitării acestei obligații.
Reclamantul a solicitat restituirea integrală a taxei pe poluare, pârâta A.F.P. Târgu Jiu comunicându-i un răspuns negativ.
Compatibilitatea O.U.G. nr. 50/2008 cu prevederile comunitare incidente a fost analizată de instanța de fond.
Conform jurisprudenței Curții Europene de Justiție, noțiunea de taxă cu echivalent constă în orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia, iar un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art. 90 din Tratatul Comunității Europene, trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare, naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii.
Textul art. 90 din Tratatul C.E se referă la produsele provenind din alte state membre și supuse unor impozite interne, de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, ori Statul Român nu percepe taxa de poluare produselor naționale similare, respectiv pentru autovehiculele deja înmatriculate în România (second-hand) cu ocazia vânzărilor ulterioare.
La data de 7 aprilie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat o hotărâre preliminară în cauza I. T. c. Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Finanțelor Publice Sibiu, Administrația F. pentru Mediu și Ministerul Mediului, afacerea C-402/09, ca urmare a cererii de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate de Tribunalul Sibiu la 18 iunie 2009.
Instanța europeană a înțeles să interpreteze întrebarea Tribunalului Sibiu în sensul că aceasta viza conformitatea O.U.G. nr. 50/2008 în forma inițială cu fostul art. 90 CE, actualul art. 110 TFUE, ținând cont de faptul că în litigiul principal domnul T. achitase taxa de poluare la data de 27 octombrie 2008. Interpretarea instanței europene privește compatibilitatea cu art. 110 TFUE a taxei de poluare percepute în temeiul O.U.G. nr. 50/2008 în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 - 14 decembrie 2008.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-402/09 T. contra României, a decis că „articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
La data de 07 iulie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat în Cauza C-263/10, cauza N., asupra interpretării art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE) pornind de la mai multe întrebări adresate Curții de Tribunalul Gorj sesizat cu o cerere de restituire a taxei pe poluare în care reclamantul a invocat că taxa în cauză este incompatibilă cu articolul 110 TFUE.
În opinia Curții, competența statelor membre de a stabili noi taxe nu este nelimitată, interdicția de a aplica impozite mai mari produselor provenind din alte state membre în raport cu taxele aplicate produselor naționale, prevăzută de art. 110 TFUE, trebuie să se aplice de fiecare dată când taxa respectivă este de natură să descurajeze importul de bunuri provenite din alte state membre, favorizând producția națională.
Curtea a apreciat că toate versiunile de modificare a O.U.G. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, similare cu cele puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie.
Curtea a reamintit că obiectivul protecției mediului ar putea fi realizat, fără favorizarea produselor naționale, prin stabilirea unei taxe anuale, aplicabilă oricărui vehicul pus în circulație în România.
Astfel, Curtea a decis că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că impunerea unei taxe fiscale (taxa de poluare) doar autovehiculelor înmatriculate pentru prima dată în România după . O.U.G. nr. 50/2008, deși nediscriminatorie, creează un efect protecționist pe piață, descurajând importul de mașini de ocazie fără a descuraja în egală măsură și cumpărarea de mașini de ocazie existente pe piața națională anterior O.U.G. nr. 50/2008.
Dispozițiile din dreptul comunitar au prioritate față de dreptul național, potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României, care statuează că prevederile tratatelor constituționale ale U.E. au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar alin. 4 al aceluiași articol prevede că între alte instituții, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la U.E., statul nostru asumându-și obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității Europene dinainte de aderare.
Cum dispozițiile din legea internă sunt contrare dispozițiilor din legislația comunitară, în mod corect prima instanță, prin sentința recurată, a dispus restituirea către reclamant a taxei de poluare.
Instanța de fond a dat o corectă și justă aplicare prevederilor art. 148 din Constituția României, în sensul că autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării, așa încât judecătorul național trebuie să aplice, în caz de conflict între norma națională și norma comunitară, dreptul comunitar.
Pentru a respecta efectele deciziei pronunțate de C.J.U.E., prevederile O.U.G. nr. 50/2008 fiind contrare dreptului U.E. și fiind întrunite condițiile art. 117 lit. d din O.G. nr. 92/2003, Curtea apreciază că sunt neîntemeiate criticile recurentei referitoare la conformitatea taxei cu dreptul comunitar.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul, va modifica sentința, în sensul că va admite acțiunea și față de pârâta AFM București, pe care o va obliga, alături de AFP Târgu Jiu, la plata taxei de poluare actualizată cu dobânda legală, urmând a fi menținute celelalte dispoziții referitoare la respingerea excepțiilor inadmisibilității și tardivității.
În speță, dată fiind admiterea recursului formulat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE TG –J., nu se poate reține că aceasta a căzut în pretenții, ca să poată fi obligată să plătească cheltuieli de judecată către intimatul reclamant, constând în onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE TG.-J. împotriva sentinței nr.3707/2012 din 18 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant F. G.- M. și intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
Obligă pârâtele la 3872 lei taxă de poluare, actualizată cu dobânda legală și la 504,15 lei cheltuieli de judecată.
Menține celelalte dispoziții referitoare la respingerea excepțiilor inadmisibilității și tardivității.
Respinge cererea de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Februarie 2013.
Președinte, A. R. | Judecător, R. M. | Judecător, C. P. |
Grefier, N. B. |
Red. Jud. R.M.
N.B. 15 Februarie 2013
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 2769/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
