Anulare act administrativ. Hotărâre din 12-06-2013, Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 12-06-2013 în dosarul nr. 8456/95/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIA NR. 7693/2013
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 12 IUNIE 2013
PREȘEDINTE N. O.
JUDECĂTOR E. M.
JUDECĂTOR L. G.
GREFIER M. C. BULICA
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI TG-J., împotriva sentinței nr. 5310 din data de 07.11.2012 pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata – reclamantă C. A. C., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA:
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința nr. 5310 din data de 07.11.2012, Tribunalul Gorj – Secția C. Administrativ și Fiscal a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de Administrația Finanțelor Publice Tg-J..
A admis în parte acțiunea formulată de reclamantul C. A. C. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Tg-J..
A obligat pârâta Administrația Finanțelor Publice Tg-J. să restituie reclamantului suma de 940 lei taxă pentru emisiile poluante cu dobânda legală aferentă.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice Tg. J..
În motivarea recursului, recurenta pârâtă a menționat că în cauză s-a invocat excepția tardivității acțiunii, motivat de faptul că reclamantul ar fi trebuit să atace decizia de calcul a taxei de poluare și, de asemenea, ar fi trebuit să îndeplinească procedura prealabilă, fiind incidente dispozițiile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Recurenta a învederat că instanța de fond a asimilat greșit documentele de plată a taxei, cererea de restituire, răspunsul organului fiscal, adresa, ca fiind acte administrative tipice sau asimilate, ce au dus la vătămarea unui drept al reclamantului.
A susținut că decizia necontestată de reclamant la D.G.F.P. Gorj, potrivit art. 205 din O.G. nr. 92/2003, ar fi dus la inadmisibilitatea acțiunii și că instanța nu a analizat probatoriile, nu a avut în vedere că suma a fost achitată voluntar de către reclamant.
Soluția instanței a considerat că este nefondată și prin raportare la prevederile Ordinului 986/2008 pentru aprobarea procedurii privind stabilirea taxei de poluare pentru autovehicule. A susținut că, mergând pe logica instanței că nu se atacă un act administrativ, înseamnă că natura litigiului este civilă, competența revenind judecătoriei.
În continuarea motivării, a arătat că, din moment ce suma a fost încasată de A.F.M. București, este eronată obligarea la restituire doar a A.F.P. Târgu-J., organ fiscal care a stabilit doar cuantumul sumei achitate și necontestate conform art. 17 din O.U.G. nr. 196/2008, fără a beneficia de suma respectivă.
A solicitat să se constate că reclamantul nu a fost vătămat în vreun fel, atâta timp cât nu a formulat contestație potrivit art.205-211 din OG nr. 92/2003, R.
Referitor la fondul cauzei, a susținut că sentința este netemeinică și nelegală, întrucât instanța de fond a reținut ca temei al restituirii Tratatul de Aderare încheiat de România cu ocazia intrării în Uniunea Europeană, ca o soluție legislativă adoptată de Parlamentul României și nu a avut în vedere reglementările în materie ale UE, care dau dreptul autorităților competente să aibă inițiative legislative în conformitate cu prevederile art. 21 alin. 3 din Legea nr.24/2000.
Recurenta a arătat că AFP Tg. J. nu se află în culpă procesuală, refuzul de a restitui suma achitată la bugetul de stat fiind determinat de legislația fiscală pusă în executare de către organul fiscal, entitate subordonată Ministerului Finanțelor Publice și DGFP.
A mai susținut că reclamantul ar fi trebuit să producă probe din care să rezulte că taxele pe care le aplică statul român sunt superioare celor din statul din care reclamantul și-a achiziționat autoturismul, deci că ar fi fost discriminat.
O ultimă critică a sentinței a vizat faptul că instanța de fond a obligat greșit pârâta la plata dobânzilor, fără a avea în vedere prevederile art.21-22 C.proc. fiscală și că, raportat la legislația fiscală națională, achitarea sumei nu poate fi considerată un prejudiciu care să se raporteze la prevederile art. 1082 C.civ.
Recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței, iar pe fond respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 și urm. C.proc.civ., coroborate cu dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 și OG nr.92/2003.
Intimata reclamantă nu a formulat întâmpinare în cauză.
Analizând criticile formulate de recurentă, Curtea va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond, pentru considerentele ce succed:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei Administrația Fondului pentru Mediu București, alături de organul fiscal, la restituirea taxei plătite la data de 18.05.2012., apreciată ca fiind contrară normelor comunitare .
Prin sentința recurată, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive și s-a respins acțiunea față de pârâta Administrația Fondului pentru Mediu București, pentru lipsa calității procesuale pasive.
Critica formulată de recurenta pârâtă, referitoare la greșita soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Fondului pentru Mediu București este întemeiată.
Reclamanta a fost cea care a solicitat calculul taxei de emisii poluante, iar calculul s-a efectuat în baza declarațiilor reclamantei referitoare la baza de taxare corespunzătoare caracteristicilor tehnice ale autovehiculului din proprietatea acesteia.
Taxa rezultată din calculul efectuat, a fost plătită de reclamantă în contul fondului de mediu ca urmare a deciziei de calcul a organului administrativ fiscal, având în vedere că taxa figurează la categoria veniturilor aferente fondului special de mediu, fiind colectată de acest fond special ce este administrat de autoritatea statului instituită în acest scop și reprezentată de Administrația Fondului pentru Mediu.
Administrația Fondului pentru Mediu are în cauza de față calitate procesuală pasivă, având în vedere că raportul juridic de drept material fiscal dedus judecății este reglementat de dispozițiile Legea nr. 9/2012, fondul pentru mediu fiind beneficiarul taxei care reclamanta solicită să-i fie restituită.
Legea nr. 9/2012 privind instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule este actul normativ care reglementează acest tip de taxă și care în art. 5 alin. 3 prevede că „taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației Fondului pentru Mediu”.
Totodată Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 9/2012 dispun în art. 3 alin. 6 că, în ultima zi lucrătoare a lunii, unitățile Trezoreriei Statului transferă în contul 50.17 „Disponibil al fondului pentru mediu” deschis pe numele Administrației Fondului pentru Mediu.
Așadar, sumele datorate cu titlu de taxa de emisii poluante se calculează de organul fiscal competent din subordinea ANAF se achită la unitățile Trezoreriei Statului din cadrul organului fiscal competent, dar se virează în contul Administrației Fondului pentru Mediu.
Administrația Fondului pentru Mediu este autoritatea publică care gestionează sumele colectate cu titlu de taxă emisii poluante, are calitate procesuală pasivă și aceasta pornind și de la faptul că procesul din cauza de față cuprinde și faza de executare a hotărârii instanțelor, iar raportul juridic litigios dedus judecății are ca obiect restituirea taxei de poluare, considerată de reclamantă contrară normelor comunitare și plătită în contul fondului de mediu.
Curtea constată că instanța de fond a soluționat greșit excepția lipsei calității procesuale pasive a A.F.M. București și a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, supusă desființării, aspect care se constituie într-un motiv de casare prevăzut de art. 312 alin. 3 C.proc.civ. în sensul în care instanța nu s-a pronunțat asupra fondului cauzei în raport cu această pârâtă.
În raport de această critică, recursul este întemeiat, ceea ce face prisos analiza celorlalte critici formulate.
Prin urmare, în temeiul art. 312 alin. 1 și 3 C.proc.civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi admis recursul, va fi casată sentința și se va trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond.
În rejudecare, instanța de fond se va pronunța asupra obiectului cererii, cu luarea în considerare și a criticilor formulate în recurs, în vederea pronunțării unei hotărâri legale și temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI TG-J., împotriva sentinței nr. 5310 din data de 07.11.2012 pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata – reclamantă C. A. C..
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 iunie 2013.
Președinte, N. O. | Judecător, E. M. | Judecător, L. G. |
Grefier, M. C. Bulica |
Red jud – LG/2/ex/
Jud fond -MD
M.B. 19 Iunie 2013
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 8418/2013. Curtea de Apel... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
