Obligaţia de a face. Decizia nr. 8418/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8418/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 25-06-2013 în dosarul nr. 5135/104/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 8418/2013
Ședința publică de la 25 Iunie 2013
PREȘEDINTE D. L.
Judecător A. C.
Judecător S. L.
Grefier V. S.
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta INSTITUȚIA P. - JUDEȚUL O. - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULĂRI AUTOVEHICULE împotriva sentinței nr. 2465 din 14.11. 2012, pronunțată de Tribunalul O. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant D. C..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat C. L., pentru intimatul reclamant, lipsind celelalte părți .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că intimatul reclamant a depus concluzii scrise, după care, constatând cauza în stare de judecată, Curtea acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat C. L. solicită respingerea recursului și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra recursului constată următoarele:
Prin sentința nr. 2465 din 14.11. 2012, pronunțată de Tribunalul O. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ s-a admis acțiunea formulată de reclamantul F. M. și a fost obligată pârâta Instituția P. O. - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, la înmatricularea autovehiculului Opel, tip A. T 9, nr. de identificare WOLOTGF_, fără plata taxei pentru emisii poluante.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta INSTITUȚIA P. - JUDEȚUL O. - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULĂRI AUTOVEHICULE, considerând sentința netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului, recurenta pârâtă a invocatexcepția lipsei calității procesuale pasive a instituției și prematuritatea cererii de chemare în judecată.
Pe fond, a considerat că instanța de fond a apreciat în mod eronat actele și dovezile depuse în susținerea acțiunii.
A arătat că, în mod nelegal, acțiunea reclamantului a fost admisă, fără a se ține seama de noile prevederi legale în vigoare, respectiv Legea 9/2012.
De asemenea, a arătat că o instanță de drept comun nu poate hotărî dacă o dispoziție dintr-o lege este sau nu constituțională, ori dacă este sau nu discriminatorie.
A susținut că dacă se considera lezată de actele normative în domeniu, reclamanta trebuia să se adreseze Curții Constituționale, iar nu instituției pârâte sau instanței de drept comun, aceasta având competența exclusivă de a verifica legalitatea unui act normativ sau dacă este discriminatoriu.
De asemenea, a susținut că reclamantul trebuia să cheme în judecată în prezentul litigiu organul fiscal competent și nu Instituția P., pârâta neavând nici o competență față de o obligație fiscală.
A menționat că potrivit art. 11 din O.U.G. nr. 195/2002 cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu Ordinul M.A.I. nr. 1501/2006, înmatricularea autovehiculelor este o obligație pentru punerea în circulație a acestora și presupune întocmirea unui dosar ce cuprinde mai multe documente.
Plata taxei este o obligație fiscală (art.5 din Legea 9/2012) și se achită la organul fiscal competent. Înmatricularea este momentul la care se verifică dacă solicitantul și-a îndeplinit obligația fiscală și a parcurs celelalte etape și proceduri specifice înmatriculării.
A precizat că potrivit art.10 din Legea 9/2012, stabilirea, verificarea și colectarea, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către organul fiscal competent, potrivit OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, context în care a apreciat că neîndeplinirea procedurii prealabile echivalează cu respingerea acțiunii ca prematur introdusă, soluție întărită și de art.11 din Legea 9/2012.
Pe fondul cauzei, a arătat că Legea 9/2012 a fost aprobată în conformitate cu normele comunitare, fiind concepută tocmai pentru a nu aduce atingere Tratatului de Instituire a Comunității Europene.
Astfel, la data formulării cererii de chemare în judecată, era în vigoare Legea 9/2012, care, prin art.16, la data de 13.01.2012, a abrogat expres OUG 50/2008.
Legea 9/2012 stabilește cadrul legal privind instituirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, care se face venit la bugetul Fondului pentru mediu și se gestionează de AFM, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Potrivit art. 4 alin.1: „Obligația de plată a taxei intervine:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 și 9,
c) la reintroducerea în parcul național a unui autoturism, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul național, i s-a restituit ultimului proprietar valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7."
În ceea ce privește trimiterea la Cauza T. și N., precum și la Decizia nr. 24/2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, recurenta a menționat că Decizia nr. 24/2011 a fost publicată în M. Oficial nr. 1/03.01.2012, ceea ce înseamnă că produce efecte și este obligatorie de la acea dată conform art. 3307 C.proc.civ.
A susținut că această decizie produce efecte numai asupra litigiilor privind plata taxei de poluare, prevăzută de OUG 50/2008.
Mai mult, aceasta statuează faptul că acțiunea având ca obiect obligarea instituției prefectului la înmatricularea autovehiculelor second-hand fără plata taxei de poluare prevăzută de O.U.G. 50/2008, este admisibilă și nicidecum că trebuie admisă în orice condiții și indiferent de împrejurări.
De asemenea, Cauza T. și N. se referă la aplicabilitatea O.U.G. nr. 50/2008 pentru autoturismele achiziționate și introduse în țară în perioada 1 iulie 2008 - 14 decembrie 2008 și 15 decembrie 2008 - 14 februarie 2010.
Recurenta pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și rejudecarea cauzei cu admiterea excepțiilor invocate, iar în cazul respingerii acestora, a solicitat respingerea acțiunii față de Instituția P. Județul O..
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ., pe Legea 9/2012 și pe prevederile O.U.G. nr. 195/2002 rep.
Recurenta pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art. 242 alin. 2 C.proc.civ.
În cauză nu s-a depus întâmpinare.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea constată următoarele:
Cu privire la criticile referitoare la respingerea de către instanța de fond a excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatei și excepției prematurității cererii invocate de pârâtă, Curtea reține că sunt nefondate.
Astfel, în mod corect instanța de fond a reținut că înmatricularea autovehiculelor revine în competența intimatei, această instituție având obligația de a verifica îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege, una din condiții fiind achitarea taxei pentru emisii poluante prevăzută la art.4 al.1 din Legea 9/2012.
Totodată, cererea reclamantei nu poate fi considerată prematură, întrucât procedura prealabilă reglementată de art.7 din Legea 554/2004 a fost îndeplinită de către reclamantă, aceasta adresându-se intimatei, așa cum rezultă din răspunsul comunicat cu adresa 753/28.03.2012.
Pe fond, Curtea reține că prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei Instituția P. Județului O., Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor la înmatricularea unui autovehicul second-hand, înmatriculat anterior în Polonia, fără plata taxei pentru emisiile poluante prevăzută de Legea nr. 9/2012.
Reclamantul s-a adresat pârâtei în vederea înmatriculării autoturismului fără plata taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, iar pârâta i-a comunicat refuzul înmatriculării cu adresa nr.753 din 28.03.2012 (fila 5 dosar fond), înmatricularea autoturismului în România fiind condiționată de plata taxei prevăzută de dispozițiile art. 4 alin.1 lit. a din Legea nr. 9/2012.
Reclamantul a parcurs procedura prealabilă, iar pârâta a refuzat înmatricularea autoturismului fără plata taxei. Legiuitorul a asimilat, conform prevederilor art. 2 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, actelor administrative unilaterale și refuzul de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau un interes legitim. Practic, refuzul de a soluționa cererea se circumscrie sferei controlului instanței de contencios administrativ.
Cererea reclamantului este grefată pe incompatibilitatea dispozițiilor Legii nr. 9/2012 cu cele ale Tratatului CE, cu consecința nelegalității taxei, cerere care a fost analizată corect de către instanța de fond.
Conform art. 4 alin.1 lit. a din Legea nr. 9/2012, obligația de plată a taxei pe poluare pentru autovehicule intervine cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare.
Prin Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, a fost abrogată O.U.G. 50/2008 începând cu data de 13.01.2012, iar prin modificările aduse noului act normativ prin O.U.G. 1/2012 publicată în Monitorul Oficial nr. 79/31.01.2012, s-a prevăzut că aplicarea dispozițiilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012 ce instituie obligația de plată a taxei cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării, se suspendă în perioada 31 ianuarie 2012 - 1 ianuarie 2013.
Ca urmare a suspendării obligației de plată a taxei pe poluare pentru anumite categorii de autovehicule, subzistă caracterul discriminatoriu al regimului fiscal aplicabil la înmatricularea în România a unui autoturism second hand achiziționat dintr-un stat membru al U.E., reglementat prin Legea nr. 9/2012, prin prisma dispozițiilor art. 110 TFUE.
Or, după aderarea României la Uniunea Europeană, orice prevedere din dreptul național trebuie să dea prioritate regulilor de drept european, iar autoritățile statale, inclusiv instituția prefectului, au obligația a respecta dreptul european.
În contextul creat prin pronunțarea hotărârilor Curții de Justiție a Uniunii Europene (cauza T. din 7 aprilie 2011, cauza N. din 07 iulie 2011), care au stabilit că taxa de poluare reglementată de O.U.G. nr. 50/2008 contravine prevederilor art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, principiul supremației dreptului european determină concluzia că aceste din urmă dispoziții legale prevalează.
Prin Decizia nr. 24/2011 pronunțată de Î.C.C.J. privind recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1 din_, s-a statuat că „acțiunea având ca obiect obligarea instituției prefectului, prin serviciul de specialitate, la înmatricularea autovehiculelor second-hand achiziționate dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, fără plata taxei de poluare prevăzută de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, și fără parcurgerea procedurii de contestare a obligației fiscale prevăzută de art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, este admisibilă”.
Înalta Curte a constatat că, pentru învestirea instanței de contencios administrativ cu acțiunea în discuție, nu este necesară o prealabilă constatare din partea autorității fiscale competente, în sensul că taxa de poluare este sau nu datorată.
În considerentele deciziei, Î.C.C.J. a reținut că trebuie să se recunoască prevederilor art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene efect direct imediat în dreptul intern, cu toate consecințele care decurg din perspectiva particularilor, a autorităților publice implicate și a instanțelor naționale.
S-au reținut ca relevante argumentele Curții din Cauza 6/62, V. Gend en Loos „În plus, rolul Curții de Justiție, în temeiul art. 177, al cărui scop este de a asigura uniformitatea de interpretare a Tratatului de către instanțele naționale, confirmă faptul că statele au recunoscut dreptului comunitar o autoritate susceptibilă de a fi invocată de către resortisanții lor în fața acestor instanțe”.
Cât privește sfera subiecților care sunt ținuți la a respecta dreptul european, aceștia nu pot fi decât toți resortisanții statului național și, evident, autoritățile statale, inclusiv instituția prefectului.
La aceeași concluzie s-a ajuns și indirect, din coroborarea art. 1 alin. 5 din Constituție (respectarea Legii fundamentale este obligatorie) cu art. 148 alin. 2 din Constituție (care consacră, la rândul său, principiul aplicării prioritare a dreptului european față de dispozițiile contrare din legile interne), ceea ce înseamnă că însăși Constituția României obligă la respectarea dreptului european și la recunoașterea priorității acestuia.
În privința prefectului, reprezentantul Guvernului pe plan local, potrivit art. 123 alin. 2 din Constituție, și coordonator al activităților din teritoriu ale Ministerului Administrației și Internelor, conform art. 11 alin. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 15/2008, cu modificările și completările ulterioare, sunt incidente și dispozițiile art. 148 alin. 4 din Constituție, el fiind chiar garant al ducerii la îndeplinire a prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene și a celorlalte reglementări europene cu caracter obligatoriu.
Art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene se impune obligatoriu și instituției responsabile cu înmatricularea autovehiculelor, Serviciul public comunitar regim permise de conducere și înmatricularea autovehiculelor, care funcționează sub coordonarea instituției prefectului, care nu poate invoca Legea nr. 9/2012 și nici art. 7 alin. 1 lit. j din Ordinul M.A.I. nr. 1.501/2006, cu completările ulterioare, pentru a refuza înmatricularea, dacă restul condițiilor prevăzute de lege sunt îndeplinite, în raport de principiul aplicării prioritare a dreptului european față de dispozițiile contrare din legile interne.
Instanța de recurs constată că instanța de fond a dat o justă aplicare prevederilor art. 148 din Constituția României, în sensul că autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării, așa încât judecătorul național trebuie să aplice, în caz de conflict între norma națională și norma comunitară, dreptul comunitar.
Pentru aceste considerente, criticile formulate de recurenta pârâtă sunt nefondate, astfel că, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ., recursul va fi respins ca nefondat.
În baza dispozițiilor art. 274 C.pr. civ., va obliga recurenta la plata sumei de 800 lei cheltuieli de judecată către intimatul reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta INSTITUȚIA P. - JUDEȚUL O. - SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE ȘI ÎNMATRICULARE A AUTOVEHICULELOR împotriva sentinței nr. 2465 din 14.11. 2012, pronunțată de Tribunalul O. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant F. M..
Obligă recurenta la plata sumei de 800 lei, cheltuieli de judecată către intimatul reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Iunie 2013
Președinte, D. L. | Judecător, A. C. | Judecător, S. L. |
Grefier, V. S. |
V.S. 01 Iulie 2013
Jud. red. DL
| ← Pretentii. Sentința nr. 1662/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Anulare act administrativ. Hotărâre din 12-06-2013, Curtea de... → |
|---|
