Anulare act administrativ. Hotărâre din 12-12-2013, Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 12-12-2013 în dosarul nr. 1949/95/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE NR._/2013
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 12 DECEMBRIE 2013
COMPLETUL COMPUS DIN:
PREȘEDINTE T. D.
JUDECĂTOR M. M.
JUDECĂTOR S. L.
GREFIER N. B.
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE TG-J. împotriva sentinței nr.4056/2013 din 20 mai 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamantă R. N..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recurenta pârâtă a solicitat judecarea și în lipsă în temeiul art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.,după care;
Nemaifiind formulate alte cereri, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului constată următoarele:
Prin sentința nr.4056/2013 din 20 mai 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, s-a respins excepția inadmisibilității. A fost admisă acțiunea formulată de reclamantul R. N. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Tg-J.. A fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 1704 lei taxă de primă înmatriculare cu dobânda legală aferentă acestei sume, începând cu data perceperii taxei respective și până la data restituirii efective a acesteia, conform art. 1088, raportat la 1081 și 1079 cod civil.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE TG-J., criticând-o ca netemeinică și nelegală.
A menționat că în cauză s-a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, motivat de faptul că reclamantul ar fi trebuit să atace decizia de restituire și, de asemenea, ar fi trebuit să îndeplinească procedura prealabilă, fiind incidente dispozițiile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Instanța de fond a considerat ca temei al restituirii Tratatul de Aderare încheiat de România cu ocazia intrării în Uniunea Europeană și a considerat îndeplinirea procedurii prealabile, fără respectarea art.7 din Legea 554/2004 și art.205 C.pr.fiscală. De asemenea, a avut în vedere reglementările în materie ale UE, care dau dreptul autorităților competente să aibă inițiative legislative, în conformitate cu art.21 alin.3 din Legea 24/2000.
A mai susținut că taxa specială de primă înmatriculare nu poate fi asimilată cu o taxă vamală sau un impozit, astfel că motivația petentului că a achitat-o ilegal este nefondată, potrivit art.214 C.fiscal, iar restituirea întregii sume, actualizate, ar duce la o îmbogățire fără just temei a reclamantului, potrivit normelor de drept național.
Comisia Europeană nu a contestat niciodată instituirea taxei ca tare și a solicitat reașezarea modalității de calcul în sensul armonizării legislației românești cu cea europeană și nu a considerat vreodată că taxa de poluare este nelegală, sau că încalcă tratatele comunitare, sau că nu ar trebui plătită, solicitând doar modificarea modului de calcul și criteriile la care se raportează nivelul taxării.
Recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca nefondată.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 C.proc.civ., coroborate cu art.20 din Legea 554/2004, iar în temeiul art. 242 alin. 2 C.proc.civ., recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Intimatul reclamant a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele:
Reclamantul a cumpărat un autoturism second-hand, iar pentru înmatricularea acestuia a achitat o taxă de primă înmatriculare, înmatricularea autoturismului făcându-se doar în condițiile achitării acestei obligații.
Reclamantul a solicitat restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare, pârâta AFP Tg.J. comunicându-i refuzul restituirii, cu motivarea că taxa este prevăzută de Codul fiscal român.
În raport de situația de fapt expusă, rezultă că prima instanță a soluționat excepția inadmisibilității acțiunii, cu respectarea prevederilor cuprinse în art.88 și 205 din Codul de procedură fiscală, dar și ale Legii 554/2004.
Procedura restituirii sumelor încasate fără temei legal la bugetul de stat era reglementată la data formulării cererii de restituire în cuprinsul art.113 Cod pr. fiscală, în prezent art.117 Cod pr. fiscală.
Astfel, conform textului menționat, sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale se restituie debitorului la cerere.
În consecință, cererea debitorului este cea care declanșează procedura restituirii sumelor apreciate ca fiind încasate nelegal la bugetul de stat.
Potrivit art.70 alin.1 Cod procedură fiscală, organul fiscal trebuia să se pronunțe asupra cererii de restituire, în termen de 45 de zile.
De precizat este că reclamantul a depus toate actele prevăzute de Ordinul 1899/2004, însă s-a refuzat restituirea pe motiv că taxa a fost încasată legal.
Reclamantul a parcurs procedura prealabilă, aceea de a depune cerere de restituire a sumelor, iar organul fiscal a refuzat să restituie sumele respective.
În speța de față nu sunt aplicabile prevederile art.205 Cod pr. fiscală, deoarece acest text de lege se referă la posibilitatea de contestare a titlului de creanță sau altor acte administrative fiscale, iar reclamanta a solicitat să fie cenzurat refuzul organului fiscal de a-i restitui sumele plătite fără titlu.
Așa cum s-a arătat în literatura și practica de specialitate, în cazul refuzului de a emite un act, nu se mai impune să se formuleze o nouă cerere, pentru că autoritatea nu a emis un act administrativ pe care să-l poată eventual revoca.
Legiuitorul a asimilat, conform prevederilor art.2 alin.2, actelor administrative unilaterale și refuzul de a rezolva o cerere, referitoare la un drept sau un interes legitim.
Practic refuzul de a emite actul, de a soluționa cererea, se circumscrie sferei controlului instanței de contencios administrativ, iar asimilarea a avut ca scop instituirea pentru persoana respectivă, căreia i s-a refuzat emiterea unui act, a dreptului de acces la justiție.
Mai trebuie precizat că în conformitate cu prevederile art.7 din Legea 554/2004, procedura prealabilă, respectiv obligativitatea plângerii prealabile, sub forma recursului grațios sau a recursului ierarhic este prevăzută numai în situația vătămării dreptului sau interesului printr-un act administrativ individual.
Astfel fiind, critica formulată de recurentă este neîntemeiată, corect prima instanță a apreciat că acțiunea este admisibilă.
Pe fondul cauzei, se reține că soluția primei instanțe este legală și temeinică, deoarece art.2141 Cod fiscal, care reglementează taxa de primă înmatriculare, nesocotește prevederile art.90 (86) din Tratatul Uniunii Europene, întrucât România, ca stat membru al acestei comunități a ignorat la adoptarea textului respectiv prevederile Tratatului care sunt obligatorii.
Astfel, conform textului citat din Tratat, țările membre sunt obligate să nu emită și să nu mențină nici o măsură contrarie regulilor Tratatului. Ori, în situația reglementării taxei de primă înmatriculare, România a stabilit în mod indirect impuneri interne, pentru produsele provenind dintr-un alt stat membru, superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare.
Astfel, în situația în care un autoturism second-hand înmatriculat în România este vândut, nu se percepe taxă de primă înmatriculare.
De altfel, însăși denumirea acestei taxe demonstrează caracterul contrar tratatului, pentru că se referă la taxa de primă înmatriculare în România.
În ceea ce privește susținerea că taxa respectivă ar avea caracter de protecție pentru a nu fi importate autoturisme cu grad ridicat de poluare, Curtea arată că taxa respectivă are caracter pur fiscal, componenta de mediu invocată neputând fi extrasă din formula de calcul și oricum, în situația în care nu se aplică și autoturismelor deja existente pe piața din România, taxa își menține același caracter, în sensul încălcării prevederilor art. 90 din Tratat.
Adoptarea OUG 50/2008, privind taxa de poluare nu produce consecințe, în sensul asanării neconformității taxei de primă înmatriculare cu legislația comunitară.
Așa cum s-a mai arătat în cuprinsul acestei hotărâri, taxa de primă înmatriculare, prevăzută de art.2141 Cod fiscal, este o taxă fiscală contrară art.90 din tratat, caracter pe care îl menține în continuare, motiv pentru care trebuie restituită în integralitate, contribuabilului .
Instanța de fond a dat o corectă și justă aplicare prevederilor art.148 alin.4 din Constituția României, în sensul că autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării, așa încât judecătorul național trebuie să aplice, în caz de conflict între norma națională și norma comunitară, dreptul comunitar.
Față de considerentele expuse și potrivit dispozițiilor art. 3041 și art. 312 C. proc. civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE TG-J. împotriva sentinței nr.4056/2013 din 20 mai 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamantă R. N..
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Decembrie 2013.
PREȘEDINTE, T. D. | JUDECĂTOR, M. M. | JUDECĂTOR, S. L. |
GREFIER, N. B. |
Red. Jud. T.D.
N.B. 07 Ianuarie 2014
| ← Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
