Anulare act administrativ. Sentința nr. 1/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 03-12-2013 în dosarul nr. 8340/104/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE Nr._/2013
Ședința publică de la 03 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE Ș. B.
Judecător L. M. D.
Judecător C. I.
Grefier M. P.
Pe rol, judecarea recursului formulat de contestatorul G. D., împotriva sentinței nr. 1760 din 15 mai 2013, pronunțată de Tribunalul O., Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială O..
Procedura legal îndeplinită.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință publică de la 26 noiembrie 2013, care face parte integrantă din prezenta decizie și când Curtea, în conformitate cu prevederile art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 03 decembrie 2013.
În urma deliberării, s-a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin cererea formulata la data de 27.12.2012 si înregistrată de Tribunalul O. sub nr._, contestatorul G. D. a solicitat instanței, in contradictoriu cu intimata Agenția Județeana pentru Plăți si Inspecție Sociala O., anularea Deciziei nr._/15.10.2012 si, pe cale de consecința, exonerarea sa de la plata debitului in cuantum de 9903 lei, iar in subsidiar, eșalonarea plații acestui debit.
In motivarea contestatiei, contestatorul a aratat ca decizia contestata a fost emisa de intimata in scopul recuperarii sumei de 9903 lei, primita cu titlul de indemnizație crestere copil 0-2 ani in perioada 06.05._12.
In esenta, contestatorul a aratat ca a indeplinit conditiile pentru acordarea indemnizatiei, dosarul fiind avizat favorabil de catre intimata.
In subsidiar, contestatorul a aratat ca nu este in măsura sa restituie întreaga suma ., fiind necesara eșalonarea platii debitului.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetentei funcționale a Sectiei I Civila a Tribunalului O..
In sustinerea exceptiei, intimata a invocat dispozitiile art. 1 si 2 ale OUG 148/2005.
Prin încheierea nr. 11/7.02.2013 s-a admis excepția necompetenței funcționale a Secției I Civilă a Tribunalului O. și a fost înaintat dosarul în vederea soluționării la completul corespunzător din cadrul Secției a II a Civilă.
Instanta a retinut ca, potrivit art. 21 alin.1 si 2 din OUG 148/2005, „Sumele încasate necuvenit se recuperează de la beneficiarii acestora, pe baza deciziei emise de directorul executiv al direcției teritoriale, cu respectarea termenului general de prescripție.
Decizia prevăzută la alin. (1) constituie titlu executoriu și poate fi contestată conform prevederilor Legii nr. 554/2004”.
Cauza a fost înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului O., secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal.
Prin sentința nr. 1760 din 15 mai 2013, pronunțată de Tribunalul D., Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ , s-a respins ca neîntemeiată contestația formulată de contestatorul G. D., in contradictoriu cu intimata Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială O..
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin decizia nr._/3.02.2011, s-a aprobat pentru reclamant începând cu data de 1.10.2010 indemnizația pentru creșterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani, respectiv până la data de 20.09.2012.
La data de 4.05.2011 reclamantul a solicitat unității angajatoare, . B., reluarea activității, iar prin decizia nr. 11/4.05.2011 s-a dispus reluarea activității începând cu data de 5.05.2011 (fila 16-17).
Prin decizia nr._/15.10.2012 emisă de Agenția Județeană Pentru Plăți și Inspecție Socială s-a constituit un debit de 9903 lei reprezentând indemnizație pentru creșterea copilului pentru perioada 6.05.2011 – 20.09.2012, ca urmare a încasării acestei indemnizații concomitent cu încasarea de venituri supuse impozitului pe venit, respectiv a salariului.
Acest debit a rezultat în urma controlului efectuat de Curtea de Conturi la sediul Agenției Județene pentru Plați si Inspecție Sociala O. prin suprapunerea bazei de date a titularilor de indemnizație pentru creșterea copilului, cu baza de date pusă la dispoziție de către Casa Națională de Pensii O..
Potrivit preved. art. 12 alin 2 din OUG 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, plata indemnizației pentru creșterea copilului se suspendă începând cu ziua următoare celei în care beneficiarul realizează venituri profesionale supuse impozitului pe profit potrivit legii 571/2003.
De asemenea potrivit art. 14 din același act normativ, titularului îi revenea obligația de a comunica, în scris, și pârâtei orice modificare intervenită de natură să determine încetarea /suspendarea plății drepturilor, în termen de 15 zile de la data apariției acestei situații.
Având în vedere aceste aspecte, Tribunalul a constatat că în mod temeinic și legal pârâta a reținut că pentru perioada 6.05._12 contestatorul a încasat atât veniturile salariale cât și indemnizația pentru creșterea copilului, motiv pentru care în mod corect a fost emisă decizia de debit pentru suma de 9903 lei, decizie care constituie titlu executoriu începând cu data comunicării, motiv pentru care eșalonarea la plată a acestei sume este neîntemeiată, cu atât mai mult cu cât reclamantul nu a depus la dosar dovezi în susținerea motivelor privind posibilitățile materiale.
Împotriva sentinței nr. 1760 din 15 mai 2013 pronunțată de Tribunalul O., Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ a formulat recurs reclamantul G. D., considerând sentința nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului, recurentul reclamant a considerat că în mod neîntemeiat instanța de fond nu a admis cererea sa formulată în teza subsidiară în sensul eșalonării sumei debit, motivat de faptul că la dosarul cauzei existau acte care să dovedească situația financiară extrem de precară a familiei sale, iar în cazul extrem ipotetic în care nu existau, le depune, pentru a observa instanța că cele afirmate sunt reale. Astfel, este singurul întreținător al familiei sale, soția neavând niciun fel de venituri nici în momentul actual, iar minorul are și probleme de sănătate ce necesită cheltuieli suplimentare față de cele obișnuite pentru creșterea și educarea unui copil.
Recurentul a apreciat că această solicitare a sa este întemeiată și motivată de faptul că prin această modalitate intimata își poate recupera suma debit din partea sa și, în același timp, pentru a nu se crea familiei sale o situație critică din punctul de vedere al existenței acesteia sau, mai rău, a nu se ajunge la situația în care ar fi nevoiți, el și familia sa, să fie dați afară din casă în cazul unei eventuale executări silite asupra bunurilor proprietatea sa.
Recurentul a solicitat admiterea recursului și modificarea soluției instanței de fond în sensul admiterii în parte a cererii sale și dispunerea eșalonării sumei debit.
În dovedirea recursului a înțeles să se folosească de proba cu acte.
În drept, a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C.proc.civ. raportate la art. 312 C.proc.civ.
La data de 04 noiembrie 2013, intimata pârâtă Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială O. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate.
A considerat că nu este legal ca o persoană, care se află în concediu pentru creșterea copilului, fiind indemnizată, să desfășoare și activități profesionale din care să obțină venituri salariale.
Intimata a arătat că decizia de debit constituie titlu executoriu de la data comunicării, iar recuperarea sumelor nu poate fi eșalonată.
În conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 C.proc.civ. intimata pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La dosar, recurentul a depus, în copie, rețete medicale, adeverință.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
Prin acțiunea în contencios administrativ dedusă judecății, reclamantul a solicitat instanței anularea deciziei prin care s-a dispus recuperarea de la reclamant a sumei reprezentând indemnizația pentru creșterea copilului pentru perioada 06.05._12 ca urmare a încasării indemnizației pentru creșterea copilului în același timp cu încasarea de venituri supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal.
Prin cererea de recurs, recurentul reclamant nu neagă încasarea concomitentă, în perioada menționată în decizie, atât a indemnizației pentru creșterea copilului, cât și a veniturilor salariale de la societatea angajatoare, iar criticile aduse hotărârii instanței de fond se referă doar la neadmiterea tezei subsidiare din cererea de chemare în judecată prin care a solicitat eșalonarea sumei care a fost constituită ca debit de către pârâtă.
Recurentul a invocat în cererea de recurs dispozițiile art. 304 pct. 8 C.proc.civ., însă, în cauză, nu este relevat nici un element de natură a permite încadrarea în aceste dispoziții pentru exercitarea controlului judiciar în recurs sub acest aspect. Textul legal citat cuprinde în câmpul său de aplicațiune interpretarea greșită a actului juridic dedus în justiție, act juridic înțeles ca acord de voință (convenție) act juridic unilateral, iar interpretarea dată probelor constituie o chestiune de fapt, care nu justifică invocarea acestui motiv de recurs.
În raport de criticile formulate de către recurentul reclamant, în cauză se impune analizarea soluției pronunțate de către instanța de fond din perspectiva motivului de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ..
Potrivit art. 21 alin. 1 din O.U.G. nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului „Sumele încasate necuvenit se recuperează de la beneficiarii acestora, pe baza deciziei emise de directorul executiv al direcției teritoriale, cu respectarea termenului general de prescripție”, iar potrivit alin. 2 „Decizia prevăzută la alin. 1 constituie titlu executoriu și poate fi contestată conform prevederilor Legii nr. 554/2004”.
Obiectul acțiunii judiciare în contencios administrativ este reglementat de dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004. Potrivit alin. 1 „Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. 1 lit. h, poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim”.
Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 554/2004, care reglementează obiectul acțiunii în contencios administrativ, cu dispozițiile art. 18 din același act normativ și care prevede soluțiile ce se pot pronunța în soluționarea acestor acțiuni, se reține faptul că instanța de contencios administrativ nu poate dispune ca soluție eșalonarea unui debit stabilit printr-un titlu executoriu, mai ales în condițiile în care cererea nu a făcut obiectul concilierii dintre părți și autoritatea publică nu și-a exprimat opinia cu privire la cele solicitate de reclamant.
Responsabilitatea stabilirii debitului din decizie revine pârâtei Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială O., iar ulterior contestării deciziei în fața instanței competente, dacă recurentul nu achită pârâtei debitul, decizia se transmite spre executare administrației finanțelor publice competente. Organul fiscal are obligația potrivit legii de a proceda la declanșarea operațiunii de executare silită, iar în această fază, competența de acordare a înlesnirilor la plată revine organului fiscal, legea reglementând o procedură specială privind eșalonarea datoriilor.
În speță, decizia de debit constituie titlu executoriu potrivit art. 21 alin. 2 din O.U.G. nr. 148/2005, iar recuperarea sumei nu poate fi eșalonată direct de către instanța de contencios administrativ, astfel încât Curtea subscrie argumentației juridice redată în cuprinsul hotărârii instanței de fond care a interpretat corect dispozițiile art. 21 alin. 2 din O.U.G. nr. 148/2005.
Pentru aceste considerente, criticile recurentului sunt neîntemeiate, astfel că în temeiul art. 312 alin. 1 C.proc.civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurentul contestator G. D., împotriva sentinței nr. 1760 din 15 mai 2013, pronunțată de Tribunalul O., Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială O..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Decembrie 2013.
Președinte, Ș. B. | Judecător, L. M. D. | Judecător, C. I. |
Grefier, M. P. |
Red./Tehnored.jud.L.M.D.
Tehnored. 2 exemp./M.P./11.12.2013
Jud.fond. S.V.
| ← Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
