Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 9635/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9635/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 09-07-2013 în dosarul nr. 935/54/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 9635/2013
Ședința publică de la 09 Iulie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE Ș. B.
Judecător C. I.
Judecător G. V.
Grefier I. C.
S-a luat în examinare recursul formulat de recurentul reclamant A. M., în contradictoriu cu intimata pârâtă A. N. PENTRU ACORDAREA DESPAGUBIRILOR - DIRECTIA PENTRU ACORDAREA DESPĂGUBIRILOR ÎN NUMERAR, împotriva sentinței nr. 732 din data de 29 iunie 2012, pronunțată de Curtea de Apel C. - Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul este declarat în termen, motivat, recurentul reclamant A. M. a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care;
Constatând că recurentul reclamant A. M. a solicitat judecarea cauzei în lipsă și că nu mai sunt cereri din partea părților, Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului O., Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, reclamantul A. M. a chemat în judecată pe pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților - Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta să achite în conformitate cu prevederile pct. 18 ind. 2-4 și pct. 18 ind. 2-5 din H.G. 128/2008, suma de 500.000 lei reprezentând despăgubiri stabilite în conformitate cu prevederile Titlului VII din Legea 247/2005 conform Deciziei nr. 5141/23.04.2009.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin Decizia nr. 5141/23.04.2009 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost emis titlul de despăgubire pentru suma de 659.845,83 lei, iar în conformitate cu prevederile Legii 247/2005 și H.G. 128/2008, a optat ca plata sumei de 500.000 lei să fie făcută în numerar, pentru diferența de 159.245,83 lei emițând opțiunea de conversie în acțiuni pentru care i-a fost emis titlul de conversie în acțiuni prin Decizia nr. 1265/12.11.2009.
Reclamantul a menționat că, deși a formulat nenumărate solicitări la care a anexat dovezi temeinice pentru dovedirea cazului special determinat de starea precară de sănătate a sa și a familiei sale, pârâta i-a comunicat cu adresa nr. RG/_/DN/8756/25.11.2011 faptul că deși are dreptul și este înregistrat cu aprobarea de plată, cererea nu poate fi soluționată favorabil întrucât potrivit art. 3 alin. l din O.U.G. 62/2010 plata a fost suspendată pentru 2 ani.
Reclamantul a susținut că întreaga culpă aparține pârâtei care a tergiversat respectarea aprobării date de plată a despăgubirii cu prioritate, cererea și aprobarea fiind anterioare promulgării O.U.G. 62/2010, astfel încât motivația pârâtei este una neîntemeiată.
În drept, a invocat dispozițiile Legii 247/2005 și H.G. 128/2008.
În dovedire a anexat înscrisurile invocate în cerere.
Pârâta A. Națională pentru Acordarea Despăgubirilor - Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului O. și excepția prematurității cererii de chemare în judecată, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.
Referitor la excepția necompetenței materiale a instanței, a învederat că potrivit art. l alin. l din H.G. 361/2005 cu modificările și completările ulterioare, A. Națională pentru Restituirea Proprietăților este organ de specialitate al administrației publice centrale cu personalitate juridică, iar potrivit art. 3 pct. 1 C.proc.civ., curțile de apel judecă în primă instanță procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale. A menționat că orice alte litigii ce vizează această procedură prevăzută de titlul VII din Legea 247/2005, precum și orice pretenții îndreptate împotriva A.N.R.P. sunt de competența Curții de apel - Secția contencios administrativ și fiscal, considerente pentru care a solicitat admiterea excepției de necompetență materială a Tribunalului O. și declinarea cauzei în favoarea Curții de Apel C..
În ceea ce privește excepția prematurității cererii de chemare in judecată, pârâta a precizat că Legea 247/2005 este o lege specială ce reglementează o procedură administrativă de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură prin parcurgerea unor etape distincte, iar pentru emiterea titlului de plată, actul normativ stabilește ordinea cronologică a cererilor de opțiune și termenul de 15 zile de la data disponibilităților financiare, după ce în prealabil a fost depusă cererea de opțiune privind valorificarea titlului de despăgubire emis de comisia centrală pentru stabilirea despăgubirilor.
În speță, cererea de opțiune a reclamantului este înregistrată cu nr._/21.10.2009, iar până în prezent despăgubirile în numerar s-au efectuat până la cererea de opțiune înregistrată sub nr._/29.04.2008, considerente pentru care a apreciat că solicitarea reclamantului este prematur formulată, întrucât termenul stabilit de lege pentru plata despăgubirilor în numerar nu a fost depășit, iar creanța sa nu este exigibilă.
Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată raportat la prevederile art. 182 pct. 1 lit. a din H.G. 128/2008 și art. 182 lit. a din Titlul VII al Legii 247/2005 coroborat cu prevederile art. 3 alin. 1, 2 și 3 din O.U.G. 62/2010.
În drept, și-a întemeiat întâmpinarea pe dispozițiile art. 115-118 C.proc.civ., Legea 247/2005 Titlul VII, H.G. 361/2005 actualizată, O.U.G. 81/2007, O.G. 9/2000, Legea 356/2002, O.U.G. 62/2010 și H.G. 128/2008.
Prin răspunsul la întâmpinare, reclamantul a solicitat respingerea excepției necompetenței materiale invocată de pârâtă, întrucât pârâta nu este organ al administrației publice central, ci este o instituție organizată în baza H.G. 361/2005 și care funcționează numai în subordinea unei autorități publice centrale ca și subordonare și coordonare.
De asemenea, a solicitat respingerea excepției prematurității întrucât cererea de acordare a despăgubirilor a fost adresată către pârâtă încă din anul 2009 însoțită de înscrisurile solicitate, însă nici până la această dată pârâta nu a expus modul de rezolvare și soluția dată în raport de prevederile art. 18 ind. 2 pct. 4 și 5 din H.G. 128/2005.
Pe fondul cauzei, reclamantul a solicitat să se constate că în mod intenționat pârâta nu face nici o apărare raportat la demersurile de a obține dreptul cu prioritate în baza motivelor medicale temeinic justificate, ori în speță temeiul legal este reprezentat de o dispoziție derogatorie întemeiată pe o situație de fapt temeinic dovedită și motivată.
De asemenea, în mod greșit pârâta invocă în apărare prevederile O.U.G. 62/2010 în condițiile în care prin decizia nr. 1354/2010 Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea acestui act normativ. De asemenea, reclamantul a invocat prevederile art. l din Protocolul I la CEDO, dispoziții ce se aplică cu prioritate față de normele interne.
Prin sentința nr. 481 de la 06 martie 2012 pronunțată de Tribunalul O., Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului O. - Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal.
S-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. M. și pe pârâta A. Națională Pentru Acordarea Despăgubirilor - Direcția Pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar, în favoarea Curții de Apel C. - Secția de C. Administrativ și Fiscal.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că potrivit art. 19 alin. 1 și art. 20 Titlul VII din Legea nr. 247/2005, deciziile adoptate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pot fi atacate în condițiile Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, în contradictoriu cu statul, reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Competența de soluționare revine Secției de C. Administrativ și Fiscal a Curții de Apel în a cărei rază teritorială domiciliază reclamantul.
De asemenea, potrivit art. 13 alin. 1 Cap. III din același act normativ, pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă potrivit prevederilor prezentei legi, se constituie în subordinea Cancelariei Primului-Ministru, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, denumită în continuare Comisia Centrală, iar conform art. 13/1 din același act normativ, A.N.R.P. coordonează procesul de acordare a despăgubirilor realizând activitățile prevăzute în acte normative speciale, precum și activitățile necesare implementării prezentei legi, incluzând emiterea titlurilor de plată, titlurilor de conversie, realizarea conversiei în acțiuni și achitarea despăgubirilor în numerar.
Totodată, potrivit art. 1 alin. 1 din H.G. 361/2005, A.N.R.P. este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, finanțată de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Economiei și Finanțelor, înființată prin preluarea activității A.N.R.P., structură fără personalitate juridică din cadrul Cancelariei Primului-Ministru.
Din dispozițiile legale sus-menționate rezultă că litigiile derivând din aplicarea Titlului VII din Legea nr. 247/2005 sunt de competența Curții de Apel - Secția C. Administrativ și Fiscal în raza căreia domiciliază reclamantul, considerent pentru care raportat la prevederile art. 3 pct. 1 C.proc.civ.. coroborat cu art. 1 și 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 modificată, instanța în baza art. 159 pct. 2 C.proc.civ. a admis excepția necompetenței materiale invocată de pârâtă prin întâmpinare și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel C. - Secția de C. Administrativ și Fiscal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel C., Secția C. Administrativ și Fiscal sub nr._ la data de 23.04.2012.
La dosar, reclamantul a mai depus, în copie, un set de acte medicale.
La data de 01.06.2012, reclamantul A. M. a depus la dosar cererea precizatoare la cererea de chemare în judecată, în sensul că formulează ca și capăt subsidiar al acțiunii solicitarea ca, în situația în care nu se va admite în totalitate cererea, să se admită în parte acțiunea, cu obligarea pârâtei să-i achite cel puțin cota de ½ din suma ce i se cuvine, respectiv suma de 250.000 lei.
În susținerea cererii, reclamantul a reiterat situația gravă și deteriorată a sănătății, situație pe care o dovedește cu înscrisurile medicale anexate, arătând că este în imposibilitatea financiară de a mai suporta tratamentele medicale.
La data de 29.06.2012 pârâta A. Națională Pentru Acordarea Despăgubirilor - Direcția Pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar a depus la dosar întâmpinare la cererea precizatoare, prin care a solicitat admiterea excepțiilor invocate, iar pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar, a menționat că prin dispozițiile art. 1 pct. 3 din H.G nr. 1068/2007 pentru modificarea și completarea H.G. nr. 361/2005 privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, se introduce art. 2^1 unde la alin. 1 lit. d se menționează ca structură a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților - Direcția pentru acordarea despăgubirilor în numerar.
A. Națională pentru Restituirea Proprietăților este un organ de specialitate al administrației publice centrale, în subordinea Ministerului Finanțelor Publice. Atribuțiile stabilite în sarcina instituției prin H.G. nr. 361/2005, cu modificările și completările ulterioare, în ceea ce privește aplicarea Legii nr. 10/2001, constau în acordarea de sprijin și îndrumare metodologică autorităților administrației publice locale și centrale, precum și celorlalte persoane juridice deținătoare de imobile care fac obiectul restituirii potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, pentru aplicarea corectă și unitară a prevederilor acestui act normativ. A menționat că în procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, A. asigură Secretariatul Comisiei Centrale, atribuții ce constau numai în centralizarea dosarelor transmise, în temeiul art. 16 Titlul VII din actul normativ amintit, de către entitățile ce au soluționat notificările peroanelor îndreptățite, și verificarea în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură.
Prin art. 141 Titlul VII din Legea nr. 247/2005, text legal introdus prin actul normativ mai sus menționat, se înființează Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar în structura Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, denumită în continuare Direcția. Atribuția principală a Direcției constă în acordarea de despăgubiri în numerar persoanelor îndreptățite cărora li s-au emis titluri de plată, conform O.U.G. nr. 81/2007, în limita unei sume de maxim 500.000 lei, cu respectarea termenelor și a limitărilor prevăzute de art. 3 lit. h Titlul VII din Legea nr. 247/2005, așa cum a fost modificat și completat prin O.U.G. nr. 81/2007.
Potrivit alin. 4 art. 14^1 O.U.G. 81/2007 modificat prin Legea 142/2010, Sursele de finanțare a acordării despăgubirilor în numerar de către Direcție se asigură, din dividentele aferente acțiunilor deținute de stat la Fondul „Proprietatea”, din sumele obținute ca urmare a vânzărilor de acțiuni emise de Societatea Comercială „Fondul Proprietatea” S.A., efectuate de către Ministerul Finanțelor Publice, după deducerea cheltuielilor efectuate de Societatea Comercială „Fondul Proprietatea” S.A și în completare de la bugetul de stat prin Ministerul Finanțelor Publice.
Prin urmare, a precizat că A. Națională pentru Restituirea Proprietăților prin Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar va efectua plata despăgubirilor bănești în limita sumei mai sus precizate, cu respectarea termenelor și a limitărilor amintite.
Totodată, pârâta a invocat și excepția prematuritătii cererii de chemare în judecată, în susținerea căreia a precizat că Titlul VII din Legea nr. 247/2005 reprezintă o lege specială ce reglementează o procedură administrativă de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură, imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, prin parcurgerea unor etape distincte, iar pentru emiterea titlului de plată, actul normativ stabilește ordinea cronologică a depunerii cererilor de opțiune, precum și termenul de 15 de zile de la data existenței disponibilităților financiare, după ce în prealabil a fost depusă cererea de opțiune privind valorificarea titlului de despăgubire emis de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
În speța de față, cererea de opțiune a reclamantului este înregistrată cu nr._/21.10.2009, până în prezent plata despăgubirilor în numerar efectuându-se până la cererea de opțiune înregistrată cu nr._/29.04.2008.
Pentru aceste considerente, a apreciat solicitarea reclamantului ca fiind prematur formulată, deoarece termenul stabilit de lege pentru plata despăgubirilor în numerar nu a fost depășit, iar creanța sa nu este exigibilă. De altfel, din rațiuni financiare, creanțele asupra statului nu se pot plăti decât în limita alocărilor bugetare și în condiții de solvabilitate.
În dosarul nr._/21.10.2009, nu s-a emis un titlu de plată, iar creanța reclamantului va deveni certă, lichidă și exigibilă în momentul emiterii titlului de plată, iar executarea acesteia la acest moment s-ar face cu încălcarea prevederilor legale în vigoare.
Pe fond, pârâta a apreciat solicitarea reclamantului privind obligarea pârâtei la plata despăgubirilor în numerar, ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:
În cadrul procedurii administrative reglementată prin Titlul VII al Legii nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, în condițiile O.U.G. nr. 81/2007, în baza Deciziei nr. 5141/23.04.2009 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în cuantum de 659.245,83 lei și în baza procedurii privind valorificarea titlurilor de despăgubire, reclamantul a formulat cererea de opțiune nr._/21.10.2009, prin care a solicitat emiterea unui titlu de plată pentru suma de 500.000 lei. În ceea ce privește emiterea titlului de plată, a invocat prevederile art. 182 pct. 1 lit. a din H.G. nr. 128/2008 și art. 182 lit. a din Titlul VII al Legii 247/2005, cu modificările și completările aduse prin O.U.G. 81/2007.
A învederat faptul că Guvernul României, ținând seama de impactul semnificativ asupra bugetului de stat pe care îl va avea plata despăgubirilor conform Titlului VII din Legea 247/2005, generând implicații financiare suplimentare asupra cheltuielilor bugetului de stat și care ar avea drept consecință imposibilitatea menținerii echilibrului bugetar, a adoptat O.U.G. nr. 62/2010 prin care se modifică anumite prevederi cu privire la modalitatea de valorificare a titlurilor de despăgubire emise de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Conform art. 3 al. 1 al Ordonanței de Urgență nr. 62/2010, intrată în vigoare la data de 30.06.2010 „pe o perioadă de 2 ani de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă emiterea titlurilor de plată prevăzute în Titlul VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente”.
Emiterea titlurilor de plată, urmează a fi reluată de către Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar, după încetarea perioadei de suspendare.
În acest context, a susținut că nu poate fi vorba de refuzul Direcției pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar în ceea ce privește emiterea titlului de plată, motiv pentru care a considerat cererea ca fiind prematur formulată, termenul stabilit de lege pentru plata despăgubirilor în numerar nu a fost depășit, iar creanța nu este exigibilă.
Pârâta a solicitat admiterea excepțiile invocate și pe fond respingerea atât a cererii de chemare în judecată, cât și a cererii precizatoare formulate de reclamant, ca neîntemeiate.
În drept, pârâta a invocat art.115 -118 Cod procedură civilă, Legea nr. 247/2005 Titlul VII, H.G. nr. 361/2005 actualizată, O.U.G. nr. 81/2007, O.G. nr.9/2000, Legea nr. 356/2002, O.U.G. nr.62/2010, H.G. nr.128/2008.
Reclamantul a solicitat în dovedirea acțiunii proba cu înscrisuri, probă încuviințată de instanță.
Prin sentința nr. 732 din data de 29 iunie 2012, pronunțată de Curtea de Apel C. - Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ , s-a respins acțiunea formulată de reclamantul A. M., domiciliat în Slatina, . 9, ., județul O., în contradictoriu cu pârâta A. Națională Pentru Acordarea Despăgubirilor - Direcția Pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar, cu sediul în București, Calea Floreasca, nr. 202, sector 1.
În considerentele acestei sentințe, s-au arătat următoarele:
Excepțiile invocate de pârâtă prin întâmpinare nu sunt întemeiate pentru următoarele considerente:
Reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata despăgubirilor în sumă de 500.000 lei, în conformitate cu prevederile pct. 182.2-5 din H.G. nr. 128/2008 privind modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a Titlului VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.095/2005 și Titlul VII din Legea nr. 247/2005, pentru care a fost emisă decizia Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nr. 5141/23.04.2009, arătând că pentru diferența de 159.245,83 lei s-a emis titlu de conversie în acțiuni.
Reclamantul a susținut că, deși a făcut numeroase demersuri, nu a fost dată nici o soluție în rezolvarea cererii sale, apreciind că întreaga culpă aparține pârâtei care a tergiversat soluționarea cererii.
Reclamantul a urmat procedura specială reglementată în Capitolul V și V1 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, modificată și completată, pentru a valorifica despăgubirile stabilite.
Potrivit art. 18 alin. 1 din Legea nr. 274/2005, Titlul VII, Cap. V, „După emiterea titlurilor de despăgubire aferente, A. Națională pentru Restituirea Proprietăților va emite, pe baza acestora și a opțiunilor persoanelor îndreptățite, un titlu de conversie și/sau un titlu de plată. Titlul de conversie va fi înaintat Depozitarului Central în termen de 30 de zile calendaristice calculate de la data emiterii, în vederea conversiei în acțiuni, iar titlurile de plată vor fi remise Direcției pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar în vederea efectuării operațiunilor de plată”.
Conform pct. 20 și 22 din O.U.G. nr. 81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, A.N.R.P. este organismul căruia îi revin competențe de executare a acestei decizii, prin emiterea titlurilor de plată, a titlurilor de conversie, prin realizarea conversiei în acțiuni și achitarea despăgubirilor în numerar, în acest sens fiind înființată Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar, în structura acestei instituții.
Astfel, în raport de acțiunea formulată, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtă prin întâmpinare va fi respinsă.
În raport de obiectul acțiunii reclamantului, respectiv refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri privind un drept recunoscut de lege, respectiv dreptul de a primi despăgubirile conform Legii nr. 247/2005 și implicit și procedura parcurgerii administrative de consolidare a acestui drept, finalizată prin emiterea deciziei reprezentând titlul de plată și ulterior plata efectivă, nu se poate reține nici excepția prematurității acțiunii în sensul neexistenței dreptului la data formulării acesteia, motive pentru care excepția prematurității invocată de pârâtă prin întâmpinare va fi respinsă.
Pe fondul cauzei, în raport de actele depuse și de susținerile părților, instanța apreciază că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile existenței unui refuz nejustificat de soluționare a cererii reclamantului, pentru următoarele considerente:
Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a emis Decizia nr. 5141/23.04.2009, prin care se emite titlul de despăgubire în favoarea reclamantului A. M. în cuantum de 659.245,83 lei (fila 6).
Reclamantul a înregistrat la A.N.R.P. cererea de opțiune sub nr._/21.10.2009 și a optat ca plata sumei de 500.000 lei să fie făcută în numerar, iar pentru diferența de 159.245,83 lei a optat pentru titlu de conversie, sens în care a fost emis titlul de conversie în acțiuni - decizia nr. 1265/12.11.2009 (fila 7).
Urmare a memoriilor reclamantului, prin adresa cu nr. 2235/DN/23.04.2010 (fila 9), pârâta i-a comunicat faptul că figurează în evidențele Direcției pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar cu cerere de prioritate însoțită de înscrisurile transmise în vederea susținerii situației excepționale în care se află, cererea urmând a fi analizată de către Comisia pentru analizarea situațiilor cu caracter excepțional de fiecare dată când A. Națională pentru Restituirea Proprietăților - Direcția pentru Acordarea despăgubirilor în Numerar va dispune de lichidități financiare.
Cu adresa cu nr. RG/_/DN/8756/25.11.2011 (fila 10), pârâta i-a comunicat faptul că potrivit art. 3 alin. 1 din O.U.G. nr. 62/2010 s-a suspendat emiterea titlurilor de plată prevăzute în Titlul VII al Legii nr. 247/2005. De asemenea, i-a comunicat că va primi titlul de plată după expirarea perioadei de suspendare, precum și faptul că plata despăgubirilor în numerar s-a realizat în limita disponibilităților financiare corespunzătoare primei tranșe până la dosarul de opțiune înregistrat cu nr._/29.04.2008, iar dosarul reclamantului de opțiune este înregistrat la nr._/21.10.2009
Fără a ignora sau minimaliza boala de care suferă reclamantul, instanța reține că este învestită cu exercitarea unui control în care are de verificat refuzul nejustificat al autorității pârâte la plata despăgubirilor conform cererii de opțiune, în raport de procedura parcursă și de dispozițiile legale.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat faptul că titlul de plată pentru suma de 500.000 lei nu a fost încă emis, că cererile de opțiune sunt soluționate în ordinea cronologică a depunerii lor, cu mențiunea că, în cazul titlurilor de plată, se ține seama și de disponibilitățile financiare existente la momentul formulării cererilor de opțiune, precum și faptul că prin O.U.G. nr. 62/2010 a fost suspendată emiterea titlurilor de plată.
În conformitate cu prevederile art. 182 lit. a din Titlul VII, Cap. V1 al Legii 247/2005 și art. 18.1 lit. a din Normele de aplicare a acestei legi, emiterea unui titlu și plata despăgubirilor bănești în numerar către persoana îndreptățită se face în termen de 15 zile de la data existenței disponibilităților financiare.
Titlurile de plată se emit persoanelor în ordinea cronologică a depunerii opțiunilor și în limita existenței disponibilităților financiare în contul pârâtei și astfel cum rezultă din întâmpinare și din înscrisurile aflate la dosar, plata despăgubirilor în numerar a fost efectuată până la cererea de opțiune înregistrată sub nr._/29.04.2008, iar reclamantul are cererea de opțiune înregistrată sub nr._/21.10.2009.
Cererea formulată de reclamant la data de 21.10.2009 nu a fost soluționată, deoarece în mod obiectiv pârâta Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar a rezolvat cererile înregistrate până la 29.04.2008.
Plățile au fost efectuate în ordinea numerelor de opțiune, iar plata despăgubirilor în numerar s-a realizat în limita disponibilităților financiare până la cererea de opțiune înregistrată sub numărul_/29.04.2008.
În consecință, plata către reclamant a despăgubirilor cuvenite urmează a se efectua în limita disponibilităților financiare potrivit dispozițiilor legale mai sus citate, din acest punct de vedere creanța solicitată fiind certă și lichidă, dar neexigibilă.
În cauză nu a fost contestată situația de fapt existentă referitoare la greutățile financiare întâmpinate de pârâtă în finalizarea procedurii administrative de acordare a despăgubirilor și nici nu a fost făcută vreo dovadă a existenței unor disponibilități financiare reale care să justifice admiterea acțiunii.
Refuzul pârâtei în soluționarea cererii a fost justificat și de dispozițiile art. III alin. 1 din O.U.G. nr. 62/2010, intrată în vigoare la data de 30.06.2010 conform cărora „pe o perioadă de 2 ani de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă emiterea titlurilor de plată prevăzute în Titlul VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente”.
Emiterea titlurilor de plată și plata despăgubirilor urmează a fi reluată de către Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar, după încetarea perioadei de suspendare.
Susținerea reclamantului din răspunsul la întâmpinare, referitoare la faptul că în mod greșit pârâta invocă în apărare prevederile O.U.G. nr. 62/2010 în condițiile în care aceasta a fost declarată neconstituțională, va fi înlăturată.
Instanța menționează că prin Decizia 168 din 28 februarie 2012 a Curții Constituționale a fost respinsă ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. III alin. 1 din O.U.G. nr. 62/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.
Examinând excepția, Curtea Constituțională a constatat că textul de lege criticat a mai fost supus controlului de constituționalitate. „Astfel, prin Decizia nr. 1.242 din 22 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2012, ale cărei soluție și considerente sunt valabile și în prezenta cauză, Curtea a statuat că dispozițiile art. III alin. 1 din O.U.G. nr. 62/2010, prevăzând suspendarea emiterii titlurilor de plată cuprinse în titlul VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” din Legea nr. 247/2005, nu aduc atingere existenței dreptului de proprietate, dat fiind faptul că în art. III alin. 2 se prevede o modalitate temporară de exercitare a acestui drept, respectiv valorificarea, pentru o perioadă de 2 ani, a titlurilor de plată emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor prin conversia acestora în acțiuni emise de Fondul „Proprietatea” corespunzător sumei pentru care a fost formulată opțiunea.
Or, suspendarea prevăzută de textul de lege criticat nu echivalează cu imposibilitatea valorificării dreptului de creanță asupra statului, fapt ce ar contraveni dispozițiilor constituționale ale art. 44, ci cu reglementarea unei modalități de valorificare determinată de contextul economic actual, caracterizat prin restrângeri de natură bugetară și de dificultăți în menținerea echilibrului bugetar. (în acest sens Decizia nr. 188 din 2 martie 2010, publicată în M.Of., Partea I, nr. 237 din 14 aprilie 2010, Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010, publicată în M.Of., Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, și Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010, publicată în M.Of., Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010.)”
Distinct de cele arătate, Curtea Constituțională a mai constatat „că adoptarea actului normativ criticat a fost determinată de circumstanțe excepționale, legate de stabilitatea economică a statului român, urmărindu-se promovarea unor măsuri care să împiedice imposibilitatea menținerii echilibrului bugetar, așa cum reiese din preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2010. Prin urmare, soluția legislativă criticată reprezintă o normă temporară, care nu aduce atingere înseși substanței dreptului la valorificarea titlurilor de despăgubire emise de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, obligația statului urmând a se executa după expirarea perioadei de suspendare de 2 ani”.
Referitor la art. 1 din Protocolul nr. 1 din Convenție invocat de reclamant, instanța nu neagă faptul că reclamantul are cel puțin „speranța legitimă”, în sensul de „bun” reglementată de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția europeană a drepturilor omului și are dreptul la finalizarea procedurii de acordare a despăgubirilor într-un termen rezonabil.
Însă, trebuie subliniată jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care a subliniat că, în situațiile ce presupun indemnizarea unor categorii largi de persoane prin măsuri legislative ce pot avea consecințe economice importante asupra ansamblului unui stat, autoritățile naționale trebuie să dispună de o mare putere discreționară, nu numai în a alege măsurile de natură a garanta drepturile patrimoniale sau a reglementa raporturile de proprietate, dar și pentru a dispune de timpul necesar pentru aplicarea unor asemenea măsuri.
Trebuie subliniat și faptul că în privința adoptării unor măsuri cu impact economic general legislatorul național dispune de o mare latitudine pentru a se pronunța atât cu privire la existența unei probleme de interes public ce necesită o asemenea reglementare, cât și cu privire la alegerea modalităților concrete de aplicare a acestei reglementări.
Instanța apreciază că obligația pârâtei de a soluționa cererea reclamantului este dificil de realizat, aspect care nu este imputabil pârâtei, astfel că apare cu evidență că nu poate fi reținut refuzul nejustificat al pârâtei, atâta timp cât autoritatea pârâtă a motivat justificat nesoluționarea cererii reclamantului.
Curtea apreciază că circumstanțele speciale ale prezentei cauze nu sunt de natură să anuleze speranța legitimă a reclamantului că într-un interval de timp rezonabil cererea îi va fi soluționată, iar dreptul urmărit va fi realizat și aceasta deoarece atitudinea pârâtei nu este lipsită de temei legal, fiind justificată.
Pentru considerentele de fapt și de drept, instanța a respins acțiunea așa cum a fost precizată, ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței nr. 732 din data de 29 iunie 2012, pronunțată de Curtea de Apel C. - Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, a declarat recurs recurentul reclamant A. M..
În motivarea recursului, se arată că hotărârea este vădit netemeinică și nelegală în raport de prevederile art. 304-pct. 7,8 si 9 Cod proc. civilă.
Astfel, în primul rând instanța de fond interpretând greșit actul dedus judecății a schimbat natura și înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
Prin cererea de chemare în judecată a solicitat obligarea intimatei-pârâte să îi achite suma de 500 000 lei reprezentând despăgubiri stabilite în conformitate cu prevederile Legii 247/2005 conform Deciziei nr. 5141/23.04.2009 raportat la prevederile art. 18-ind. 2-4 si pct.18 ind. 2-5 din HG 128/2008.
Instanța de fond a schimbat natura obiectului cererii și s-a pronunțat asupra unui capăt de cerere neformulat de reclamant și anume acela ce consta într-un așa zis refuz al intimatei de a soluționa cererea, pronunțându-se asupra faptului că refuzul soluționării este unul justificat.
Așa cum a arătat în cererea de chemare în judecată nu a investit instanța de fond cu soluționarea cererii privind refuzul de soluționare a unei cereri, ci cu capătul de cerere ce viza îndeplinirea obligației de a face, concret de a achita despăgubirea cuvenită.
Instanța de fond deși nu motivează soluția de respingere, face aprecieri ce nu au legătură cu cauza.
Hotarârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, sumara motivație înscrisă de instanța de fond fiind una străina de natura pricinii.
Trebuie să se aibă în vedere nu numai faptul că instanța de fond a schimbat obiectul cererii, dar și faptul că, deși reclamantul a motivat și dovedit cererea în obligația de a face, în hotărâre nu se face nici o referire la probatoriile aduse și faptul că cererea a fost întemeiată pe un drept prevăzut ca excepție de la cadrul general ce reglementează ordinea de plată a despăgubirilor și anume pe o stare de sănătate foarte gravă.
A motivat și dovedit faptul că este în situația de a nu mai avea posibilitatea obiectivă de a se bucura de dreptul său, actualmente fiind diagnosticat cu cancer.
În mod greșit instanța de fond aplică legea aplicabilă susținând că în speță operează prevederile OUG nr. 62/2010, fiind suspendate plățile până la data de 30.06.2012, întrucât reclamantul a invocat prevederea derogatorie.
De asemenea, mai arată că, la data prezentei, termenul de suspendarea a plăților a expirat, reclamantul fiind în drept să îi fie satisfăcută cererea așa cum, în mod rezonabil și-a precizat-o, la jumătatea sumei ce i se cuvine.
În drept invocă dispozițiile art. 299 si următoarele Cod proc civila.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată următoarele:
Este adevărat că potrivit art 182.5 din HG 128/2008, privind normele metodologice de aplicare a titlului VII din Legea nr. 247/2005, s-a prevăzut că, in cazuri excepționale, temeinic motivate (cazuri medicale, cazuri sociale etc., dovedite prin înscrisuri), Direcția pentru acordarea despăgubirilor in numerar din cadrul Autoritarii Naționale pentru Restituirea Proprietăților va putea emite cu prioritate titluri de plata si/sau titluri de conversie și că reclamantul a dovedit că se află într-o atare situație, dovedită cu acte medicale.
Cu toate acestea, în mod corect prima instanță a considerat că nu există un refuz nejustificat al pârâtei de soluționare a cererii reclamantului întemeiată pe acest articol de lege, finalizată prin emiterea deciziei reprezentând titlul de plată și ulterior plata efectivă.
Aceasta, deoarece, titlul de despăgubire în favoarea reclamantului a fost emis de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la data de 23.04.2009,
Reclamantul a înregistrat la A.N.R.P. cererea de opțiune la data de 21.10.2009 și a optat ca plata sumei de 500.000 lei să fie făcută în numerar, iar pentru diferența de 159.245,83 lei a optat pentru titlu de conversie, sens în care a fost emis titlul de conversie în acțiuni la data de 12.11.2009.
Reclamantul a formulat cerere de emitere a titlului de plată cu prioritate, potrivit art.182.5 din HG 128/2008 la data de 22.10.2009, neînsoțită însă de documentele doveditoare ale situației excepționale, aceste documente fiindu-i solicitate de către pârâtă prin adresa nr. 3592/11.11.2009 (fila 8 dosar_ ).
Ulterior a depus actele justificative, iar pârâta, prin adresa nr. 2235/DN/23.04.2010 (fila 9 dosar_ ), i-a comunicat reclamantului faptul că figurează în evidențele Direcției pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar cu cerere de prioritate însoțită de înscrisurile transmise în vederea susținerii situației excepționale în care se află și că urmează a fi analizată cererea de către Comisia pentru analizarea situațiilor cu caracter excepțional de fiecare dată când A. Națională pentru Restituirea Proprietăților - Direcția pentru Acordarea despăgubirilor în Numerar va dispune de lichidități financiare.
La numai 2 luni de la emiterea acestei adrese către reclamant, potrivit dispozițiilor art. III alin. 1 din O.U.G. nr. 62/2010, intrată în vigoare la data de 30.06.2010, s-a suspendat, pe o perioadă de 2 ani, emiterea titlurilor de plată prevăzute în Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Suspendarea a privit emiterea tuturor titlurilor de plată, fără nici o excepție, după cum ele urmau să fie emise in ordinea înregistrării cererilor de opțiune, conform art. 182.4 sau cu prioritate, conform art. 182.5 din HG 128/2008, iar pârâta era obligată să respecte acest termen de suspendare, impus de legislativ.
De altfel, pârâta, i-a comunicat reclamantului această situație, cu adresa cu nr. RG/_/DN/8756/25.11.2011 (fila 10 dosar_ ). Totodată, i-a comunicat că va primi titlul de plată după expirarea perioadei de suspendare.
Această perioadă de suspendare a emiterii titlurilor de plată a fost prelungită însă până la data de 15 mai 2013 prin Legea 117/2012, publicată în Monitorul Oficial nr. 456 din 06 iulie 2012 și, ca atare, pârâta nu putea emite titlu de plată, fiind obligată să respecte termenul de suspendare, impus de legislativ.
Prin Legea 165/2013, publicată în Monitorul Oficial nr. 278/17.05.2013, a fost abrogat în întregime art. 182 din titlul VII al Legii nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, precum și orice dispoziție contrară prezentei legi, nemai existând deci posibilitatea emiterii titlurilor de plată cu prioritate pentru situații excepționale.
În această lege, cu nr. 165/2013, la art. 41 se prevăd următoarele:
(1) Plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de . prezentei legi, precum și a sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești, rămase definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi, se face în termen de 5 ani, în tranșe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014.
(2) Cuantumul unei tranșe nu poate fi mai mic de 5.000 lei.
(3) Pentru îndeplinirea obligațiilor stabilite la alin. (1), Comisia Națională emite titluri de despăgubire, prin aplicarea procedurii specifice Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor
(4) Titlul de plată se emite de către A. Națională pentru Restituirea Proprietăților în condițiile alin. (1) și (2) și se plătește de către Ministerul Finanțelor Publice în cel mult 180 de zile de la emitere.
(5) Obligațiile privind emiterea titlurilor de despăgubire stabilite prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor executa potrivit art. 21.
Ca urmare a tuturor celor arătate mai sus, constatând că nu există un refuz nejustificat al pârâtei de soluționare a cererii reclamantului, finalizată prin emiterea deciziei reprezentând titlul de plată și ulterior plata efectivă și că, astfel, hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, Curtea urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul reclamant A. M., în contradictoriu cu intimata pârâtă A. N. PENTRU ACORDAREA DESPAGUBIRILOR - DIRECTIA PENTRU ACORDAREA DESPĂGUBIRILOR ÎN NUMERAR, împotriva sentinței nr. 732 din data de 29 iunie 2012, pronunțată de Curtea de Apel C. - Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Iulie 2013
Președinte, Ș. B. | Judecător, C. I. | Judecător, G. V. |
Grefier, I. C. |
Red./Tehnored.jud.Șt. B.
2 ex./19.07.2013
Jud.fond:L.M. D.
| ← Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Pretentii. Decizia nr. 3720/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
