Anulare act administrativ. Sentința nr. 3552/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3552/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 06-08-2013 în dosarul nr. 1330/95/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr._/2013
Ședința publică de la 06 August 2013
Președinte G. C.
Judecător E. S.
Judecător M. C. B.
Grefier M. P.
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE TG –J. împotriva sentinței nr.3552/2013 din 26 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant D. G. R. și intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU BUCUREȘTI.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că intimatul reclamant a transmis prin fax concluzii scrise, după care, constatând cauza în stare de judecată, Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului constată următoarele:
Prin sentința nr.3552/2013 din 26 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, s-au respins excepțiile. S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul D. G. R. în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice Tg-J. și Administrația F. pentru Mediu București, fiind obligate pârâtele la plata către reclamant a sumei de 463 lei, actualizată cu dobânda legală.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Tg. J., criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Recurenta a susținut că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
În motivarea recursului, recurenta pârâtă Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Târgu Jiu, a susținut că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
A menționat că în cauză s-a invocat excepția tardivității acțiunii, motivat de faptul că reclamantul nu a atacat, în termen de 30 zile, un act administrativ fiscal în procedura prealabilă, conform dispozițiilor legale, fiind incidente dispozițiile art. 2 alin. l din Legea 554/2004.
Recurenta a învederat că instanța de fond a asimilat documentele de plată a taxei, cererea de restituire, răspunsul organului fiscal, adresa, ca fiind acte administrative tipice sau asimilate, ce au dus la vătămarea unui drept al reclamantului.
A susținut că decizia nu a fost contestată de reclamant la D.G.F.P. Gorj, potrivit art. 205 din O.G. nr. 92/2003, organul fiscal nefiind învestit de petent cu o contestație, aspect în raport de care instanța de fond greșit a respins excepțiile invocate.
A susținut că instanța de fond a reținut și interpretat răspunsul organului fiscal ca un refuz explicit, nelegal, un refuz de soluționare și a admis acțiunea ignorând dispozițiile OUG nr.50/2008, aplicând legislația comunitară fără a solicita sau aștepta eliminarea pe cale legislativă impusă de TCE.
În continuarea dezvoltării motivelor de recurs, a apreciat că, prin raportare la prevederile Ordinului 986/2008, anexele 1-3, soluția instanței de fond de obligare doar a organului fiscal la restituirea sumei, fără anularea actului administrativ fiscal - decizia taxei de poluare, este nefondată.
De asemenea, a criticat sentința și pentru faptul că greșit instanța de fond a obligat pârâtele la restituirea sumei, organul fiscal nefiind beneficiarul sumei.
În subsidiar, a solicitat respingerea capătului de cerere privind acordarea de actualizare cu dobânda legală aferentă la data plății efective.
Recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și, pe fond, respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală.
Intimatul reclamant a depus concluzii scrise, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul prin prisma criticilor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Curtea reține următoarele:
Reclamantul a cumpărat un autoturism second-hand, iar pentru înmatricularea acestuia a achitat o taxă de primă înmatriculare, înmatricularea autoturismului făcându-se doar în condițiile achitării acestei obligații.
Reclamantul a solicitat restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare, pârâta AFP Tg.J. comunicându-i refuzul restituirii, cu motivarea că taxa este prevăzută de Codul fiscal român.
În raport de situația de fapt expusă, rezultă că prima instanță a soluționat excepția inadmisibilității acțiunii, cu respectarea prevederilor cuprinse în art.88 și 205 din Codul de procedură fiscală, dar și ale Legii 554/2004.
Procedura restituirii sumelor încasate fără temei legal la bugetul de stat era reglementată la data formulării cererii de restituire în cuprinsul art.113 Cod pr. fiscală, în prezent art.117 Cod pr. fiscală.
Astfel, conform textului menționat, sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale se restituie debitorului la cerere.
În consecință, cererea debitorului este cea care declanșează procedura restituirii sumelor apreciate ca fiind încasate nelegal la bugetul de stat.
Potrivit art.70 alin.1 Cod procedură fiscală, organul fiscal trebuia să se pronunțe asupra cererii de restituire, în termen de 45 de zile.
De precizat este că reclamantul a depus toate actele prevăzute de Ordinul 1899/2004, însă s-a refuzat restituirea pe motiv că taxa a fost încasată legal.
Reclamantul a parcurs procedura prealabilă, aceea de a depune cerere de restituire a sumelor, iar organul fiscal a refuzat să restituie sumele respective.
În speța de față nu sunt aplicabile prevederile art.205 Cod pr. fiscală, deoarece acest text de lege se referă la posibilitatea de contestare a titlului de creanță sau altor acte administrative fiscale, iar reclamanta a solicitat să fie cenzurat refuzul organului fiscal de a-i restitui sumele plătite fără titlu.
Așa cum s-a arătat în literatura și practica de specialitate, în cazul refuzului de a emite un act, nu se mai impune să se formuleze o nouă cerere, pentru că autoritatea nu a emis un act administrativ pe care să-l poată eventual revoca.
Legiuitorul a asimilat, conform prevederilor art.2 alin.2, actelor administrative unilaterale și refuzul de a rezolva o cerere, referitoare la un drept sau un interes legitim.
Practic refuzul de a emite actul, de a soluționa cererea, se circumscrie sferei controlului instanței de contencios administrativ, iar asimilarea a avut ca scop instituirea pentru persoana respectivă, căreia i s-a refuzat emiterea unui act, a dreptului de acces la justiție.
Mai trebuie precizat că în conformitate cu prevederile art.7 din Legea 554/2004, procedura prealabilă, respectiv obligativitatea plângerii prealabile, sub forma recursului grațios sau a recursului ierarhic este prevăzută numai în situația vătămării dreptului sau interesului printr-un act administrativ individual.
Astfel fiind, critica formulată de recurentă este neîntemeiată, corect prima instanță a apreciat că acțiunea este admisibilă.
Pe fondul cauzei, se reține că soluția primei instanțe este legală și temeinică, deoarece art.2141 Cod fiscal, care reglementează taxa de primă înmatriculare, nesocotește prevederile art.90 (86) din Tratatul Uniunii Europene, întrucât România, ca stat membru al acestei comunități a ignorat la adoptarea textului respectiv prevederile Tratatului care sunt obligatorii.
Astfel, conform textului citat din Tratat, țările membre sunt obligate să nu emită și să nu mențină nici o măsură contrarie regulilor Tratatului. Ori, în situația reglementării taxei de primă înmatriculare, România a stabilit în mod indirect impuneri interne, pentru produsele provenind dintr-un alt stat membru, superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare.
Astfel, în situația în care un autoturism second-hand înmatriculat în România este vândut, nu se percepe taxă de primă înmatriculare.
De altfel, însăși denumirea acestei taxe demonstrează caracterul contrar tratatului, pentru că se referă la taxa de primă înmatriculare în România.
În ceea ce privește susținerea că taxa respectivă ar avea caracter de protecție pentru a nu fi importate autoturisme cu grad ridicat de poluare, Curtea arată că taxa respectivă are caracter pur fiscal, componenta de mediu invocată neputând fi extrasă din formula de calcul și oricum, în situația în care nu se aplică și autoturismelor deja existente pe piața din România, taxa își menține același caracter, în sensul încălcării prevederilor art. 90 din Tratat.
Adoptarea OUG 50/2008, privind taxa de poluare nu produce consecințe, în sensul asanării neconformității taxei de primă înmatriculare cu legislația comunitară.
Așa cum s-a mai arătat în cuprinsul acestei hotărâri, taxa de primă înmatriculare, prevăzută de art.2141 Cod fiscal, este o taxă fiscală contrară art.90 din tratat, caracter pe care îl menține în continuare, motiv pentru care trebuie restituită în integralitate, contribuabilului .
Instanța de fond a dat o corectă și justă aplicare prevederilor art.148 alin.4 din Constituția României, în sensul că autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării, așa încât judecătorul național trebuie să aplice, în caz de conflict între norma națională și norma comunitară, dreptul comunitar.
Motivul de recurs privitor la acordarea dobânzii legale este nefondat.
Recurenta pârâtă este titulara unei obligații legale de restituire a taxei de poluare încasată în mod nelegal, fiind totodată și debitoarea accesoriilor sumei datorate, respectiv dobânda legală aferentă, prin aceasta înțelegându-se cea prevăzută de art. 124 din O.G. nr. 92/2003.
Pentru considerentele expuse, având în vedere dispozițiile art. 312 alin.1 C.pr.civ., Curtea va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE TG –J. împotriva sentinței nr.3552/2013 din 26 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant D. G. R. și intimata pârâtă ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU BUCUREȘTI.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 August 2013.
Președinte, G. C. | Judecător, E. S. | Judecător, M. C. B. |
Grefier, M. P. |
red.jud.GC/ex.2
tehnored.MC 07 August 2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 9755/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
