Anulare act administrativ. Sentința nr. 1752/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1752/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 15-10-2013 în dosarul nr. 13987/63/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr._/2013
Ședința publică de la 15 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M.
Judecător A. I. A.
Judecător G. C.
Grefier D. F.
x.x.x.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul D. P. împotriva sentinței nr.1752 din 13 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ - CENTRUL JUDEȚEAN D..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul reclamant D. P., lipsind intimata pârâtă AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ - CENTRUL JUDEȚEAN D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că cererea de recurs este nesemnată și recursul este netimbrat, după care,
Instanța procedează la legitimarea recurentului reclamant, care semnează cererea de recurs și depune chitanța nr._-276-0187 din 03.10.2013 ca dovadă a achitării taxei judiciare de timbru, timbru judiciar în valoare de 0,15 lei și înscrisuri privind faptul că a utilizat în anul 2009 suprafața de teren declarată și acte de proprietate cu privire la aceasta.
Instanța apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Recurentul reclamant solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, susținând că la pronunțarea sentinței s-a luat în considerare numai teledetecția, iar în anul 2009 deținea o suprafață declarată de 14,21 ha. În ceea ce privește suma imputată, consideră că aceasta trebuia recuperată în anul 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 1752 din 13 februarie 2013, Tribunalul D. a admis excepția lipsei de interes.
A respins contestația împotriva deciziei nr._/23.12.2011 ca lipsită de interes.
A respins excepția inadmisibilității.
A respins contestația împotriva procesului verbal de constatare nr._/23.02.2011, formulată de reclamantul D. P., în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ - CENTRUL JUDEȚEAN D., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în ceea ce privește excepția lipsei de interes a reclamantului, în ceea ce privește capătul de cerere privind anularea deciziei nr._/23.12.2011, instanța constată că aceasta este întemeiată întrucât prin decizia de plată nr._/23.12.2011, a fost acordat reclamantului sprijinul financiar pentru întreaga suprafață pentru care a solicitat plățile în cadrul schemelor de plată pe suprafață, fiind aplicată doar reducerea liniară în cuantum de 578,59 de lei, reducere ce nu a fost contestată de reclamant și care reprezintă procedeul prin care, dacă se constată că totalul cererilor de sprijin depuse de către fermieri într-un an de referință depășește bugetul alocat de Uniunea Europeană prevăzut pentru România pentru anul respectiv, se aplică o micșorare liniară, în mod proporțional, pentru toți fermierii care au solicitat sprijin.
Prin urmare instanța a respins contestația împotriva deciziei nr._/23.12.2011 ca fiind lipsită de interes.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii privind anularea procesului verbal de constatare nr._/23.02.2011, pentru neîndeplinirea plângerii prealabile de către reclamant, instanța a constatat că aceasta este neîntemeiată.
Astfel, prin procesul-verbal de constatare nr._/23.02.2011 reclamantului i s-a stabilit un debit în valoare de 3995,84 lei, reprezentând cheltuială neeligibilă.
Prin contestația formulată împotriva deciziei nr._/23.12.2011 (fila 5 din dosar) înregistrată la sediul instituției pârâte sub nr._/14.05.2012, reclamantul a precizat că cere anularea actului administrativ prin care i s-au reținut ilegal banii.
Prin urmare, chiar dacă reclamantul nu a indicat și numărul actului contestat, din cuprinsul contestației reiese că reclamantul a înțeles să conteste actul administrativ prin care i s-au reținut sume de bani pentru anul 2009.
S-a reținut că excepția inadmisibilității este neîntemeiată cu atât mai mult cu cât instituția pârâtă a înțeles să răspundă contestației formulată de reclamant prin adresa aflată la fila 62 - răspuns la adresa nr._/14.05.2012 "anularea actului administrativ prin care s-au reținut ilegal banii"
În ceea ce privește fondul cererii privind anularea procesului verbal de constatare nr._/23.02.2011, instanța a constatat că, în baza O.U.G. nr. 125/2006, reclamantul a depus cererea de sprijin nr._/30.04.2009 pentru accesarea plății directe și plăți naționale directe complementare pentru suprafața de 14,21 ha, suprafață al cărei amplasament a fost stabilit prin chiar cererea inițială (fila 63).
Pentru a beneficia de acordarea de plăți, solicitanții trebuie să îndeplinească o . condiții generale enumerate de art. 7 alineat 1 din ordonanță. Îndeplinirea acestor condiții este esențială pentru statul roman în vederea folosirii fondurilor pentru plățile directe, acesta trebuind să instituie un sistem pentru a asigura administrarea și controlul riguros al cererilor de plată a fermierilor, procedând astfel la construirea infrastructurii logistice care include: înregistrarea fermelor, identificarea blocurilor fizice și preidentificarea parcelelor agricole.
Astfel, fermierilor înregistrați în registrul fermelor li s-au pus la dispoziție materiale grafice și au trebuit să localizeze pe aceste materiale suprafețele de teren declarate, conform dispozițiilor art. 12 aliniat 3 din Regulamentul C.E. nr. 796/2004. Respectând aceeași procedură, reclamantul a solicitat accesarea de fonduri comunitare și naționale pentru suprafața de 14,21 ha repartizate în 22 parcele existente pe raza comunei.
Odată cu depunerea cererii de solicitare a sprijinului, solicitantul are obligația de a face o schiță a parcelelor pe materialul grafic A.P.I.A., după care cererea este verificată formal - sens în care se completează un proces verbal pentru control vizual - etapă ce a fost parcursă și de către reclamant.
La încheierea perioadei de depunere a cererilor, după introducerea acestora în baza de date IACS, a avut loc un control administrativ, care se realizează automat în software.
Acest control administrativ presupune verificarea corectitudinii și completitudinii datelor din cereri și în principal o verificare încrucișată cu baza de date LPIS.
O altă etapă esențială în acordarea schemelor de sprijin a constituit-o controlul la fața locului sau controlul prin teledetecție, prevăzut de art. 23 din Regulamentul CE nr. 1782/2003 și art. 32 din Regulamentul CE nr. 796/2004.
Reclamantul a fost selectat în eșantionul de control realizat prin teledetecție, realizată de către . Timișoara, în vederea stabilirii realității datelor înscrise de către reclamant în cererea de acordare a sprijinului.
În luna noiembrie a anului 2009, au fost tipărite rezultatele acestui control, materializate m/ planșe ortofoto.
Astfel, în urma fotointerpretării imaginilor aeriene ale parcelelor agricole declarate de către reclamant în cererea de acordare a schemelor de sprijin pe suprafață, fotointerpretare concretizată în rapoartele de teledetecție „document rezultat în urma Controlului prin teledetecție 2009", a rezultat o neconcordanță în ceea ce privește parcelele declarate.
Reclamantului i s-a transmis astfel solicitarea de clarificare nr. 1991 din 11.01.2010, emisă de către APIA (fila 68), solicitându-i-se să clarifice situația parcelelor declarate în cerere și identificate grafic pe hărțile anexate cererii de plată .
În aceste condiții, la data de 11.01.2010, reclamantul a formulat o declarație pe propria răspundere de modificare a amplasamentului/suprafeței parcelelor în cadrul altor blocuri fizice, declarând că „am înțeles că modificarea parcelei în alt . plus sau în minus a suprafeței parcelei și/sau culturii agricole, precum și modificarea culturii agricole poate duce la sancțiuni, de la reducerea procentuală până la reducerea totală a sprijinului sau chiar la sancțiuni multianuale", modificând amplasamentul parcelor nr. 2, 13, 14, 16, 18, 19 și 23, așa cum reiese din documentul S1 corectare 2009 (filele 72 -81).
Dosarul reclamantului a fost reinstrumentat, în sensul introducerii unor noi rapoarte de teledetecție, în urma concluziilor raportului de control prin teledetecție RO/09/F1/_, reclamantul fiind sancționat întrucât suprafața declarată nu a fost confirmată prin măsurători telefotometrice. Astfel, din suprafața de 2,25 ha grâu situată, potrivit declarației contestatorului, în BF 607 . fost confirmată prin măsurători telefotometrice numai suprafața de 0,43 ha; suprafața de 0,50 ha grâu situată, potrivit declarației contestatorului, în BF 154 .-a fost confirmată prin măsurători telefotometrice; suprafața de 0,50 ha grâu situată, potrivit declarației contestatorului, în BF 501 (devenit BF 30 în urma actualizării LPIS) . în urma actualizării LPIS), nu i-a fost confirmată prin măsurători telefotometrice; suprafața de 0,50 ha porumb situată, potrivit declarației contestatorului, în BF 501 (devenit BF 30 în urma actualizării LPIS) . în urma actualizării LPIS), nu i-a fost confirmată prin măsurători telefotometrice; suprafața de 1,10 ha grâu situată, potrivit declarației contestatorului, în BF 333 (devenit BF 295 în urma actualizării LPIS) . în urma actualizării LPIS), nu i-a fost confirmată prin măsurători telefotometrice;
Luând în considerare aceste aspecte, reclamantului i s-a determinat pentru plată o suprafață de 11,05 ha - SAPS - teren necultivat (din total suprafață de 14,21 ha), respectiv 7,88 ha - PNDC1 -teren cultivat - plată decuplată de producție (din total suprafață de 10,80 ha).
În ceea ce privește schema de plată unică pe suprafață, SAPS, diferența procentuală dintre suprafața declarată și suprafața determinată este de 28,60 % astfel că sancțiunea este cea prevăzută de art.138 alin.1 din Regulamentul CE NR.1973/2004, potrivit căruia, într-un asemenea caz, respingerea schemei de plată pentru campania 2009.
Cu privire la schema de plăți naționale directe complementare PNDC s-a constatat că diferența procentuală dintre suprafața declarată și suprafața determinată este de 37,06 %, astfel că sancțiunea aplicată conform art. 50 și 51 alin 2 din Regulamentul Comisiei CE nr.796/2004, este respingerea schemei de plată pentru campania 2009.
În sensul art.2 lit.a din O.G. nr.79/2003 privind controlul și recuperarea fondurilor comunitare, precum și fondurilor de cofinanțare aferente utilizate necorespunzător, „neregula reprezintă orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile legale naționale și/sau comunitare, precum și cu prevederile contractelor ori ale altor angajamente legale încheiate în baza acestor dispoziții care prejudiciază bugetul general al Comunității Europene și/sau bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, precum și bugetele din care provine cofinanțarea aferentă printr-o cheltuială necuvenită”.
Prin urmare, a fost întocmit procesul-verbal de constatare nr._/23.02.2011 prin care reclamantului i s-a stabilit un debit în valoare de 1347,36 lei, reprezentând cheltuială neeligibilă.
Potrivit art.1 alin.2 din H.G. nr.1306/2007, prin „cheltuială neeligibilă, în sensul O.G. nr.79/2003, se înțelege orice sumă plătită din bugetul general al Comunităților Europene, bugetele administrate de acestea ori în numele lor sau din bugetele din care provine cofinanțarea aferentă, care a fost obținută sau utilizată cu nerespectare prevederilor legale ori contractuale, indiferent de natura sau destinația acestora”.
Așadar, reclamantul în mod necuvenit a beneficiat de suma de 2792,665 lei reprezentând plăți pe schema unică pe suprafață, SAPS, și 306,82 lei, reprezentând plăți naționale directe complementare, PNDC, în total suma de 3995,84 lei.
Instituțiile publice cu competențe în gestionarea fondurilor comunitare și a cofinanțării aferente au obligația de a efectua verificări asupra modului de soluționare al cererilor de acordare a sprijinului pe suprafață în vederea stabilirii, individualizării obligațiilor de plată și, totodată, au competența emiterii titlului de creanță, toate acestea fiind indisolubil legate de obligația recuperării prejudiciilor cauzate fondurilor comunitare și fondurilor de cofinanțare aferente.
Concluziile procesului verbal sunt susținute de actele premergătoare acestuia care atestă că suprafețele declarate nu i-au fost confirmate în întregime.
A mai arătat reclamantul că identificarea în blocuri fizice s-a făcut de către angajații pârâtei; însă, atât cererea nr._/30.04.2009, semnată de reclamant, precum și declarația de completare a formularului de cerere, depusă la aceeași dată, prin care reclamantul a arătat că "toate datele din cererea de plată pentru 2009 au fost completate cu acordul meu și în prezența mea de către funcționarul APIA; preiau întreaga responsabilitate referitoare la corectitudinea și veridicitatea informațiilor din cerere”, angajează numai răspunderea reclamantului.
Aceasta fiind situația de fapt, instanța a constatat că dimensionarea blocurilor fizice revine în sarcina fermierului, că acesta nu poate invoca propria culpă - constând în faptul că s-a aflat în eroare privind individualizarea terenurilor - și că răspunderea sa este antrenată în baza celor declarate în cererea de plată întocmită pe propria răspundere.
Deși s-a apărat în sensul că terenurile din cererea de sprijin au îndeplinit condițiile de eligibilitate și au fost corect identificate, si ca terenul a fost cultivat in totalitate, nu a administrat probe în acest sens, cu toate că, potrivit art.1169 C.civil, sarcina probei în revenea.
Astfel, reclamantul nu a depus la dosarul cauzei înscrisuri referitoare la terenurile deținute și cultivate în anul 2009, ci dimpotrivă, din adeverința nr. 3103/18.10.2012 emisă de Primăria comunei C. (fila 23), reiese că, în anul 2009, reclamantul figura în registrul agricol cu suprafața de 6,25 ha teren și nu cu suprafața declarată prin cererea adresată pârâtei de 14,05 ha.
Astfel, întrucât reclamantul nu a administrat probe prin care să dovedească o altă situație decât cea reținută prin procesul verbal de constatare și actele premergătoare, si având in vedere ca modalitatea de identificare a parcelelor a fost singura apărare a reclamantului, instanța constată aplicabile disp. Regulamentului C.E. nr. 796/2004, cu caracter obligatoriu, atât pentru statele membre cât si pentru persoanele individuale cărora li se adresează, având prioritate față de legislația națională, conform disp. art. 148 aliniat 2 din Constituția României.
Așa fiind, constatând că motivele invocate prin cererea de chemare in judecata nu sunt întemeiate, acțiunea, astfel cum a fost formulată, a fost respinsă, ca neîntemeiată.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul D. P., care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurentul arată că instanța a soluționat procesul fără a cerceta fondul cauzei, necoroborând probele din dosar și ignorând tot ce a adus el ca probă în dosar.
Se mai arată că a contestat Decizia nr._ din 23.12.2011 la care a primit răspuns abia la data de 23.04.2012 prin înmânare la sediul APIA, întrucât fusese trimis la o altă adresă unde nu mai locuiește de 15 ani.
Susține recurentul că nu a primit solicitarea de clarificări și nici notificarea nr.1991/11.01.2010, acestea fiind trimise la o adresă la care nu mai locuia, fiind returnată APIA cu mențiunea destinatar necunoscut și după depunerea contestației pârâta a digitizat suprafețele așa-zise supradeclarate și le-a așezat în blocurile fizice respective, iar în urma clarificării a primit întreaga sumă ce i se cuvenea pentru campania 2009, ca mai apoi, în 2011 să-i fie oprite aceste sume cu penalități.
Recurentul precizează că nu este adevărat faptul că ar fi semnat o declarație pe proprie răspundere în data de 11.01.2010 prin care a luat la cunoștință că s-a modificat amplasamentul mai multor parcele întrucât nu s-a modificat nicio parcelă, acestea găsindu-se în blocurile fizice inițiale și că nici declarațiile de la fila 66 nu le-a semnat și nu a luat cunoștință de ele până la depunerea lor de către APIA la dosarul cauzei.
Se menționează că prin actualizarea LPIS realizată de firma GAUSS SRL au fost produse modificări în numerotarea blocurilor fizice, fapt ce a dus la suprapuneri de declarații cu privire la locarea terenurilor fermierilor, însă el nu a modificat declarația față de anii anterior și nici ulterior în ceea ce privește cuantumul suprafețelor.
Arată recurentul că procesul-verbal de control face referire generică la cele constatate, la documentele ce au stat la baza emiterii actului, la dispozițiile legale, fără a preciza în fapt și în drept care au fost documentele și procedurile ce au stat la baza constatării neregulilor, fără a preciza succesiunea cronologică a acestor proceduri, rezultatele concrete ale procedurilor, neidentificându-se suprafețele în privința cărora s-au produs nereguli, natura neregulii, modalitatea de calcul a debitului sau sancțiunii aplicate, textele de lege ce au fost încălcate.
La 14.05.2013 intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, dar și potrivit art. 3041 C. pr. civ., Curtea reține:
Instanța de fond a fost investită cu verificarea legalității deciziei nr._/23.12.2011 de acordare a plăților în cadrul schemelor de sprijin pe suprafață și a procesului-verbal de constatare nr._/23.02.2011.
Prima instanță a reținut că este lipsit de interes capătul de cerere privind anularea deciziei mai sus menționată, întrucât prin acest act administrativ a fost acordat reclamantului sprijin financiar pentru întreaga suprafață pentru care a solicitat plățile, fiindu-i aplicată doar reducerea liniară în cuantum de 578,59 lei, reducere ce nu a fost contestată.
Or, prin contestația nr._ din 14.05.2012, recurentul reclamant tocmai această reducere liniară de 578,59 lei o contestă, chiar daca exprimarea sa din contestatie este ambigua, astfel că verificarea acestui act administrativ doar pe excepția lipsei de interes de către instanța de fond apare ca o necercetare a fondului, cu atât mai mult cu cât sunt preluate în motivare doar susținerile pârâtei formulate în întâmpinarea depusă, acceptându-le de plano, fără o cercetare judecătorească reală, apărarea pârâtei.
În ceea ce privește anularea procesului-verbal de constatare nr._/23.02.2011, Curtea constată că în mod corect, prima instanță a respins excepția inadmisibilității.
Prin actul mai sus amintit, pârâta a stabilit în sarcina reclamantului recurent un debit în valoare de 3995,84 lei, reprezentând cheltuială neeligibilă.
În ceea ce privește starea de fapt, Curtea constată că succesiunea evenimentelor este neclară și de natură a pune sub semnul îndoielii realitatea operațiunilor care au stat la baza emiterii actelor administrative contestate.
Recurentul reclamant a depus cererea de sprijin nr._/30.04.2009, (fila 63 din dosarul tribunalului) pentru suprafața de 14,21 ha, cerere întemeiată pe dispozițiile OUG nr.125/2006 pentru aprobarea schemelor de plăți directe și plăți naționale directe complementare.
Inițial, APIA – centrul Local O. prin Decizia nr._/23.06.2010,( filele 101-104), reclamantul – recurent a fost exclus de la plată și s-au stabilit în sarcina sa sancțiuni multianuale în cuantum de 1523,92 lei, datorită supradeclarării suprafețelor, pentru ca ulterior prin Decizia nr._/03.09.2010 (filele 105-108), intimata pârâtă să revoce Decizia_/23.06.2010 și să stabilească diferențe de plată,fata de reclamant, de 3995,83 lei.
Intimata pârâtă susține că, în cauză, a fost realizat un control prin teledetecție, în conformitate cu prevederile art.32 alin. 5 din Regulamentul CE nr.796/2004, reclamantul-recurent fiind selectat în eșantionul rezultat și că în urma fotointerpretării imaginilor aeriene ale parcelelor agricole declarate de reclamant în cererea de acordare a schemelor de sprijin, a rezultat o neconcordanță în ceea ce privește parcelele 1,2,3,6,11,12,13,14,15,16,17,18,20, și 23 din cererea de sprijin.
Conform susținerilor pârâtei prin întâmpinare, controlul prin teledetecție s-a făcut la data de 26 mai 2009, adică ulterior emiterii deciziei prin care reclamantul-recurent a fost exclus de plată (Decizia nr._/23.06.2010) și anterior deciziei, prin care s-au stabilit diferențe de plată de 3995,83 lei către reclamant față de decizia revocată nr._/23.06.2010, pentru aceeași campanie, cea din 2009 și aceeași suprafață de 14,21 ha.
Prin notificarea nr.1991/11.01.2010, reclamantului i s-au solicitat clarificări privind parcelele declarate în cererea unică de plată pe suprafață campania 2009 și ulterior identificate în blocuri fizice.
Conform declarației 3308/11.01.2010 (fila 20), recurentul reclamant a declarat pe proprie răspundere modificarea amplasamentului parcelei în alt . rubrica „parcele modificate” nu există nicio mențiune în sensul celor arătate ce intimata pârâtă, astfel ca nu se poate afirma cu certitudine ca recurentul reclamant a fost de acord cu modificarea ampasamentelor.
În cauză ,Curtea apreciaza ca nu a avut loc un alt control prin teledetecție și nici un control pe teren, ci s-a procedat la reinterpretarea concluziilor raportului de control nr. RO/09/F1/_, intimata apreciind că suprafața declarată nu a fost confirmată prin măsurătorile telefotometrice.
Or, în condițiile în care rezultatul aceleiași măsurători telefotometrice a fost interpretat în mod diferit de intimata pârâtă, se impunea ca prima instanță, potrivit art.129 C. pr. civ., să clarifice acest aspect, eventual prin efectuarea unei expertize judiciare de specialitate, care să identifice suprafața și amplasamentul parcelelor din blocurile fizice menționate, cu atât mai mult cu cât la dosarul cauzei reclamantul a depus și acte de proprietate a terenului în discuție.
Curtea constată că judecătorul fondului nu a administrat un probatoriu suficient pe baza căruia să lămurească situația de fapt și să dea o soluție legală acțiunii deduse judecății.
Pentru considerentele arătate, potrivit art. 312 alin.5 teza I C. proc. civ., Curtea va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, instanța de fond urmând să valorifice toate apărările și susținerile părților și să lămurească starea de fapt prin administrarea unei expertize de specialitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul D. P. împotriva sentinței nr.1752 din 13 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ - CENTRUL JUDEȚEAN D..
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Octombrie 2013.
Președinte, C. M. | Judecător, A. I. A. | Judecător, G. C. |
Grefier, D. F. |
Red. jud. GC
Jud. fond ES
Tehn. DF
3ex/14.11.2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 4410/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Pretentii. Decizia nr. 8566/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
