Anulare act administrativ. Sentința nr. 1009/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1009/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 18-02-2013 în dosarul nr. 2084/101/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 1533/2013
Ședința publică de la 18 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. R.
Judecător A. C.
Judecător C. N. G.
Grefier A. Coșei
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta B. C. M. împotriva sentinței nr. 1009 din 21 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata pârâtă C. DE A. DE SĂNĂTATE M..
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că, potrivit referatului întocmit la 24.01.2013 de grefa secției, s-a dispus, din oficiu, repunerea pe rol a cauzei pentru constatarea perimării, după care;
Instanța, din oficiu, invocă excepția perimării recursului, având în vedere că dosarul a rămas în nelucrare mai mult de 1 an, din vina părților, că a fost repus pe rol din oficiu pentru ca instanța să se pronunțe asupra perimării recursului și reține cauza pentru soluționarea excepției.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 1009 din 21 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ s-a respins contestația formulată de contestatoarea B. C. M., în contradictoriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate M., având ca obiect anulare decizie de impunere . nr.2627/29.12.2010.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin Decizia de impunere ACC 2627/29.12.2010 privind obligațiile la Fondul Național Unic de A. Sociale de Sănătate, pârâta Casa de Asigurări de Sănătate M. a stabilit în sarcina reclamantei B. C. M. o contribuție suplimentară la acest fond special de 1235 lei și a calculat obligații fiscale accesorii din care contribuție 455 lei; 712 lei dobânzi și penalități de întârziere în cuantum de 68 lei, pentru perioada 2005 – 2009.
Pârâta Casa de Asigurări de Sănătate M. a emis decizia de impunere contestată în baza informațiilor primite de la Agenția Națională de Administrare Fiscală privind veniturile realizate de către reclamant, din profesii liberale în perioada 2005 – 2009, conform Protocolului nr.P5282/26.10.2007, încheiat de către pârâta C. Națională de A. de Sănătate cu Agenția Națională de Administrare Fiscală privind furnizarea datelor referitoare la asigurații din categoriile care realizează venituri din profesii libere, din drepturi de proprietate intelectuală, din dividende, dobânzi și cedarea folosinței bunurilor din agricultură, precum și date privind plata contribuțiilor datorate de angajator și angajat la F.N.U.A.S.S. pentru persoanele care au calitatea de angajat către C.N.A.S., protocol ce a fost actualizat prin actul adițional nr.1, înregistrat la C.N.A.S. sub nr.IP 1797/13.04.2009 și la ANAF sub nr._/09.04.2009.
Reclamanta B. C. M. nu a contestat modul de calcul al contribuției la Fondul Național Unic al Asigurărilor Sociale de Sănătate și al obligațiilor fiscale accesorii – dobânzi și penalități de întârziere -, ci existența acestei obligații și lipsa informării sale în legătură cu această contribuție.
Prin declarația dată în ședința publică din 21 Septembrie 2011, reclamanta B. C. M. a precizat că nu înțelege să conteste modul de calcul și întinderea la fondul special de sănătate pe care o recunoaște și este de acord să o plătească, dar nu este de acord să plătească obligațiile accesorii calculate pentru neplata la termenul scadent al contribuției, întrucât nu a fost informată la timp despre existența acestui debit.
Din cuprinsul deciziei contestate a rezultat că aceasta cuprinde toate elementele prevăzute de art.43 alin.(2) și respectiv art.86 și 87 din O.G.nr.92/2003 privind codul de procedură fiscală, cu privire la susținerea contestatoarei potrivit căreia nu a fost informată de către pârâta Casa de Asigurări de Sănătate M. asupra contribuției personale și a modalității de plată, astfel cum prevăd dispozițiile art.222 din legea nr.95/2006, instanța apreciază că este nefondată, dat fiind faptul că pârâta are această obligație și posibilitatea de a o îndeplini numai față de contribuabilii aflați în evidența sa. Cum contestatoarea B. C. M. nu a depus la Casa de Asigurări de Sănătate declarația prevăzută de art.215 alin.(3) din Legea nr.95/2006, aceasta nu a putut fi luată în evidența acestei instituții și nefigurând în baza de date a acesteia nu putea să fie informată cu privire la existența și nivelul contribuției și nici să emită o decizie de impunere anuală.
Faptul că reclamanta nu a depus declarația de impunere la Casa de Asigurări de Sănătate în conformitate cu dispozițiile art.215 alin.(3) din Legea nr.95/2006, pârâta a fost în imposibilitate de a emite decizia anuală de impunere pe perioada 2005 – 2009 astfel că nu se poate susține ca aceasta a adoptat o atitudine de pasivitate.
Pentru nedepunerea declarației fiscale de către reclamantă, pârâta, în mod legal, în conformitate cu art.96 litera b din OUG nr.150/2002 și cu art.261 din Legea nr.95/2006, i-a stabilit contribuția la Fondul Național Unic de A. Sociale de Sănătate.
Pârâta i-a calculat corect și obligațiile fiscale accesorii constând în dobânzi și penalități de întârziere în conformitate cu Cap.III art.120 alin.(1) din codul de procedură fiscală care prevede că „angajatorii și angajații care au obligația plății contribuției în condițiile prezentei legi și care nu o respectă datorează pentru perioada de întârziere majorări de întârziere în condițiile codului de procedură fiscală.
Art.257 alin.(8) din Legea nr.95/2006 permite stabilirea contribuției la F.N.U.A.S.S. în termenul de prescripție de 5 ani, în același mod cu cel prevăzut pentru obligațiile fiscale, întrucât contribuția la asigurări sociale de sănătate are natura juridică a creanței fiscale – impozite și taxe, reglementată de Codul Fiscal.
Instanța nu a putut să rețină nici susținerea contestatoarei referitoare la scutirea acesteia de la plata dobânzilor și penalităților de întârziere pentru lipsa culpei, întrucât aceasta avea obligația de a le plăti, potrivit art.8 din Ordinul nr.221/2005 pentru aprobarea Normelor Metodologice privind contribuția la asigurările sociale de sănătate, la anumite termene scadente și cum nu și-a îndeplinit această obligație în perioada 2005-2009, datorează dobânzile și penalitățile de întârziere calculate de pârâtă la obligația principală.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta B. C. M..
Prin încheierea de ședință de la 23.01.2012, Curtea a dispus suspendarea judecății în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. 1 pct. 2 C.proc.civ., întrucât niciuna din părți nu s-a prezentat și nici nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Potrivit referatului întocmit de grefa secției la data de 24.01.2013 s-a dispus, din oficiu, repunerea pe rol a cauzei pentru constatarea perimării.
În ședința publică de azi, instanța a invocat excepția perimării recursului, care urmează a fi admisă pentru următoarele considerente:
Din verificarea actelor de la dosar rezultă că ultimul act de procedură a fost efectuat la data de 23.01.2012, când cauza a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. 1 pct. 2 C.proc.civ..
În conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. 1 C.proc.civ. „orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.”
Culpa părților se apreciază prin prisma faptului că în tot acest timp nu au formulat cerere de repunere a cauzei pe rol.
Potrivit dispozițiilor art. 252 alin. 1 C.proc.civ., perimarea se poate constata și din oficiu.
Constatând că de la data încheierii de suspendare prezenta cauză a rămas în nelucrare mai mult de un an din vina părților, nemaiîndeplinindu-se nici un act de procedură în vederea judecării recursului, Curtea, având în vedere dispozițiile art. 248 și art. 252 C.proc.civ., coroborate cu art. 312 alin. 1 C.proc.civ., urmează a constata perimat recursul de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul formulat de reclamanta B. C. M. împotriva sentinței nr. 1009 din 21 septembrie 2011 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata pârâtă C. DE A. DE SĂNĂTATE M..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Februarie 2013.
Președinte, A. R. | Judecător, A. C. | Judecător, C. N. G. |
Grefier, A. Coșei |
Red. A.R.
2ex./A.C./21.02.2013
j. fond A.P.
| ← Pretentii. Sentința nr. 1476/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
