Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2013/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 07-11-2013 în dosarul nr. 1033/54/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr._/2013
Ședința publică de la 07 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. P.
Judecător G. V.
Judecător C. I.
Grefier P. F.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR împotriva sentinței nr.38 din 20 ianuarie 2012, pronunțată de Curtea de Apel C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant M. H..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul reclamant M. H. lipsind recurenta pârâtă C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, apreciindu-se dosarul în stare de soluționare, s-a acordat cuvântul asupra recursului.
Intimatul reclamant M. H. solicită respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțate.
CURTEA
Asupra recursului de față,
Prin cererea inregistrată pe rolul Tribunalului M. la data de 28.01.2011, reclamantul M. H. a formulat acțiune prin care solicita stabilirea cuantumului despăgubirilor cum s-a stabilit prin decizia nr. 74/2008 a Curții de Apel C. - Secția civilă în contradictoriu cu Autoritatea Națională Pentru retrocedarea Proprietăților. Acțiunea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului M. - C. Administrativ și Comercial, cu dosar nr._ .
Prin sentința civilă nr. 156 din data de 15 aprilie 2011, pronunțată de Tribunalul M. - Secția civilă, s-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul M. H. și pârâta Autoritatea Națională Pentru Retrocedarea Proprietăților, în favoarea Curții de Apel C. - Secția C..
La data de 16.05.2011 acțiunea reclamantului M. H. a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel C. - Secția C. Administrativ și Fiscal, sub nr._ .
În drept, cererea nu a fost motivată.
În dovedire, a fost administrată proba cu inscrisuri.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Soluția instanței de fond:
Prin sentința nr. 38/20.01.2012 pronunțată de Curtea de Apel C. a fost admisă cererea de chemare in judecată, dispunând obligarea pârâtei să emită reclamantului decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul situat in localitatea Strehaia, ., cu suprafață de construit de 50 mp casă de locuit, respingând cererea de acordare a daunelor cominatorii.
Motivarea instanței de fond:
Pentru a pronunța această hotărârea Curtea de Apel C. a reținut următoarele:
Prin dispoziția nr. 470/2009 din 26 iunie 2009 Primarul orașului Strehaia a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din legea nr. 247/2005 către reclamant pentru imobilul casă de locuit situat în orașului Strehaia, . cu suprafața construită de 50 m.p. Ulterior dosarul întocmit în vederea acordării despăgubirilor la care se stabililea îndreptățirea reclamantului a fost transmis către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire potrivit dispozițiilor titlului VII din Legea 554/2004, obligație ce nu a fost adusă la îndeplinire până la acest moment de pârâta C. Centrală.
Ca urmare se apreciază că durata excesivă a procedurilor administrative este de natură a încălca în mod evident principiul procesului rezonabil.
În consecință, prima instanță a făcut aplicarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului urmând ca autoritatea pârâtă să fie obligată să emită dispoziția pentru stabilirea despăgubirilor privitoare la imobilul ce a aparținut reclamantului.
A înlăturat apărarea pârâtei C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor conform căreia acțiunea ar fi neîntemeiată deoarece procedura de evaluare a dosarelor trebuie să respecte ordinea de înregistrare a dosarelor la comisie, întrucât de la data primirii dosarului privind pe reclamantă și până în perioada actuală a curs o perioadă de timp de cca. 2 ani ( dosarul nr._/cc fiind înregistrat la data de 22.09.2009 la Secretariatul Comisiei Centrale ) suficientă pentru realizarea întregii proceduri reglementată de Titlul VII din Legea nr. 247.2005.
A respins cererea de obligare la daune cominatorii formulată prin concluziile scrise, întrucât prin art. 24 din Legea nr. 554/2004 s-a prevăzut o procedură specială de sancționare a autorităților, în cazul în care acestea nu execută hotărâri definitive și irevocabile, procedură care este subsecventă actualei etape judiciare.
Motive de recurs:
Împotriva acestei sentințe s-a exercitat calea de atac a recursului de către recurenta pârâtă solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii cererii de chemare in judecată.
Dezvoltarea motivelor de recurs:
Recurenta pârâtă a învederat, în esență, că, în cuprinsul art. 13 alin. 1 Titlul VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente se arată că “pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă (...), se constituie (...) C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, denumită în continuare C. Centrală, care are, în principal, următoarele atribuții:a)dispune emiterea deciziilor referitoare la acordarea de titluri de despăgubire;b) ia alte măsuri, necesare aplicării prezentei legi.”
În acest context, Legea nr. 247/2005, în cuprinsul Titlului I, modifică și completează Legea nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, iar în cuprinsul Titlului VII, reglementează Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. Totodată, a menționat că în cuprinsul art. 1 alin. 1 Titlul VII din /Legea nr.247/2005 se arată că „prezenta lege reglementează sursele de finanțare, cuantumul și procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură, rezultate din aplicarea Legii nr.10/2001...”.
Prin urmare, acesta este cadrul normativ în virtutea căruia C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor își exercită atribuțiile mai-sus amintite.
Această din urmă procedură administrativă (cea prevăzută la Cap.V Titlul VII din Legea nr. 247/2005) vizează analizarea, sub aspectul legalității respingerii cererii de restituire în natură și sub aspectul cuantumului pretențiilor de restituire în echivalent a dosarelor constituite în temeiul Legii nr. 10/2001 și soluționate, fie printr-o dispoziție ce conține oferta de acordare de măsuri reparatorii în echivalent, emise înainte de . Legii nr.247/2005, fie printr-o decizie/dispoziție de propunere privind acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale, emisă ulterior intrării în vigoare a actului normativ amintit.
Adoptarea Legii nr. 247/2005 nu este lipsită de semnificație, întrucât, adoptarea acestui act normativ a scindat procedura stabilirii măsurilor reparatorii prin echivalent (cu referire la despăgubiri) în două etape distincte, egal obligatorii:
1)cea prevăzută de Legea nr. 10/2001 al cărei punct final (în cazul în care s-a stabilit calitatea de persoană îndreptățită și au fost excluse celelalte măsuri reparatorii prevăzute de lege - regula restituirii în natură și celelalte subsidiare și alternative, prin echivalent - compensare cu alte bunuri sau servicii), îl reprezintă decizia sau dispoziția motivată cu propunerea de acordare a despăgubirilor, emisă în procedura administrativă ori în cea judiciară și
2)procedura derulată sub imperiul Titlului VII din Legea nr. 247/2005 de stabilire și plată, în condițiile acestui act normativ, a despăgubirilor ce urmează a se converti în titluri de despăgubire (dat fiind ca efectele OUG nr. 81/2007 sunt în prezent suspendate^ pentru o perioada de 2 ani prin OUG nr. 62/2010), cu efect pentru despăgubirile de până în 500.000 lei, dacă persoana îndreptățită optează pentru încasarea unei sume în numerar, în aceasta limită.
Procedura administrativă reglementată în Titlul VII din Legea nr. 247/2005 este derulată îndată ce procedura prevăzută de Legea nr.10/2001 se finalizează prin emiterea dispoziției ori deciziei motivate, însă nu înainte de transmiterea acestora, însoțite fiind de întreaga documentație ce a constituit dosarul administrativ de la baza emiterii acestora, conform dispozițiilor art. 16 alin. 21 din Titlul VII.
In acest context, a învederat că procedurile de transmitere Secretariatului Comisiei Centrale a dosarelor de către entitățile învestite cu soluționarea notificărilor în procedura administrativă prevăzută de Legea nr.10/2001, însoțite de întreaga documentație ce a stat la baza adoptării lor, sunt prevăzute în cuprinsul art. 16 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.Prin urmare nu se poate imputa Comisiei Centrale faptul că, în marea majoritate a dosarelor de despăgubire acestea trenează la entitățile învestite cu soluționarea notificărilor.
În cadrul procedurii administrative reglementată prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, sunt parcurse mai multe etape:
- etapa transmiterii și a înregistrării dosarelor,
- etapa analizării dosarelor,
- etapa evaluării, etapă în care, dacă după analizarea dosarului se constată că, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, dosarul va fi transmis, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare, procedura finalizându-se prin emiterea de către C. Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și valorificarea acestui titlul în condițiile prevăzute de pct. 26 din O.U.G nr.81/2007, prin care este introdus, în cuprinsul Titlului Vil din Legea nr. 247/2005, Capitolul V1, Secțiunea I intitulată "Valorificarea titlurilor de despăgubire”.
In cauza supusă judecății, a subliniat faptul că etapa transmiterii și înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce privește dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamantelor, în sensul că dosarul aferent Dispoziției nr. 470/2009, a fost transmis de Primăria Strehaia, în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr._/CC.
Totodată, dosarul amintit mai sus, a fost analizat în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat în condițiile Legii nr. 10/2001 de către reclamate și s-a constatat faptul că, acesta trebuie completat cu o . acte.
Referitor la etapa evaluării, a subliniat faptul că este condiționată de completarea dosarului cu actele lipsa, precum și de respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor, așa cum s-a stabilit prin Decizia nr. 2815/16.09.2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.Potrivit acestei decizii dosarele transmise Secretariatului Comisiei Centrale se vor împărți în două categorii: - dosare transmise Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor înainte de . Ordonanței de Urgență nr. 81/2007, respectiv- dosare transmise Secretariatului Comsiei Centrale după . O.U.G. nr. 81/2007.
În plus, conform art. 2 din aceeași decizie, proporțional, din fiecare categorie mai sus arătată și în ordinea înregistrării lor, dosarele verificate și constatate a fi complete, vor fi trimise la evaluare.
F. de aceste, aspecte, a învederat că solicitarea reclamanților privind obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea titlului de despăgubire este neîntemeiată
Adoptarea Deciziei nr. 2815/16.09.2008, la care a făcut referire mai sus, s-a impus ca urmare a practicii judiciare în materie și pentru a nu se încălca principiul egalității în drepturi a persoanelor îndreptățite care au dosare înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor încă de la înființare (2005). Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat Principiul egalității ca unul din principiile generale ale dreptului comunitar.
În sfera dreptului comunitar, principiul egalității exclude ca situațiile comparabile să fie tratate diferit și situațiile diferite să fie tratate similar, cu excepția cazului în care tratamentul este justificat obiectiv.
Curtea Constituțională a României a statuat cu valoare de principiu că principiul egalității nu este sinonim cu uniformitatea, astfel încât pentru situații diferite poate exista un tratament juridic diferit, recunoscându-se dreptul la diferență.
În același sens, cu referire la interpretarea și aplicarea prevederilor art. 16 alin. 1 și 2 din Constituție, prin Decizia nr. 1/08.02.1994 Plenul Curții Constituționale a statuat că, “Principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit nu sunt diferite. De aceea el nu exclude, ci dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite”.
A menționat și faptul că, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie de termen rezonabil stabilește anumite criterii, precum complexitatea cauzei, conduita reclamantului și cea a autorităților competente și importanța litigiului pentru reclamant, criterii ce susțin aprecierile noastre conform cărora nerespectarea termenului rezonabil de către C. Centrală referitor la emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire în favoarea reclamantelor sunt neîntemeiate.
A subliniat faptul că, ulterior efectuării raportului de evaluare, C. Centrală va emite decizia reprezentând titlul de despăgubire, această entitate având obligația de a respecta anumite principii stabilite prin Titlul VII din Legea nr.247/2005, cu modificările și completările ulterioare, între care și cel al acordării unor despăgubiri juste și echitabile in raport cu practica jurisdicțională interna și internațională (a se vedea în acest sens dispozițiile art. 4 Titlul VII din Legea nr. 247/2005), motiv pentru care apreciem solicitarea reclamantelor îndreptată împotriva Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor ca fiind neîntemeiată.
Astfel, prin Decizia nr. 2815/16.09.2008, C. Centrală a stabilit două categorii de dosare, respectiv cele transmise Secretariatului Comisiei centrale înainte de apariția O.U.G nr.81/2007, și cele transmise după . actului normativ amintit.
În speță, dosarului privind acordarea de despăgubiri. în favoarea reclamantelor, face parte din categoria dosarelor transmise Secretariatului Comisiei Centrale înainte de . OUG nr.81/2007, urmând a se respecta ordinea de înregistrare a dosarelor, așa cum a arătat mai sus.
De asemenea că, instanța nu putea să dispună direct emiterea titlului de despăgubiri.
Temeiul de drept: art. 304 pct.9 și art. 304 ind.1 C.p.c..
Probei: a solicita iar instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, cele depuse la instanța de fond.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Legal citat, intimatul reclamant a depus întâmpinare, solicitând respingerea căii de atac ca nefondată, invederând, in esență, că, soluția primei instanțe este legală și temeinică
La data de 01.10.2013 recurenta pârâtă a depus note de ședință, invocând excepția prematurității cererii de chemare în judecată pentru următoarele considerente:
A precizat faptul că ulterior datei la care reclamanții au depus cererea de chemare în judecată, procedura de evaluare și emitere a deciziilor reprezentând titlul de despăgubire, era suspendată în temeiul O.U.G. nr. 4/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 117/2012. Așadar, această perioadă de suspendare a fost în perioada 15.03._13.
Acest interval de timp a fost necesar pentru a da posibilitatea statului român să realizeze o reformare a legislației în domeniu, atât în privința despăgubirii propriu-zise, cât și a mecanismului de acordare a acestora pentru a ajunge la situația în care legislația internă prevede o despăgubire certă, sigură și posibil a fi plătită.
Prin această suspendare s-a urmărit implementarea Hotărârii C.E.D.O. din cauza - pilot M. A. și alții împotriva României, dar și blocarea operațiunilor mai sus amintite, pentru intervalul de timp necesar atât pentru reformarea legislației în acest domeniu, cât și pentru găsirea resurselor financiare necesare plății despăgubirilor.
În aceste condiții, practica judiciară a statuat cu caracter de principiu că solicitările având ca obiect obligarea la emiterea titlurilor de despăgubire de CCSD sunt premature, dreptul la soluționarea de despăgubiri fiind afectat de un termen suspensiv, până la împlinirea căruia obligația corelativă acestui drept neputându-se executa.
Ca urmare a publicării Legii nr. 165/2013 în Monitorul Oficial nr. 278/17.05.2013, procedura de soluționare a dosarelor de despăgubire constituite în temeiul Legii nr. 10/2001 se desfășoară în conformitate dispozițiile acesteia, astfel cum este prevăzut în mod expres la art. 4 din noua lege, conform căruia: „ dispozițiile prezentei legi se aplică (...) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instantelor la data intrării în vigoare a prezentei legi".
Totodată, se înființează C. Națională pentru Compensarea imobilelor, care preia atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Conform art. .17 alin.1 lit. a - b din lege, noua comisie validează/invalidează, în tot sau în parte dispozițiile emise de entitățile învestite de lege, care conțin propunerea de acordare de măsuri reparatorii.
În privința termenului în care C. Națională are obligația de a soluționa dosarele de despăgubire înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale, a făcut precizarea că art. 34 alin. (1) stabilește un termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a noii legi.
Mai mult decât atât, potrivit dispozițiilor art. 35 alin. (2), persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței de judecată în termen de 6 luni de la expirarea termenului prevăzut de lege pentru soluționarea cererii sale.
Din analiza coroborată a celor două texte de lege ante-menționate, a apreciat că legiuitorul a stabilit, de o parte, un termen prohibitiv și absolut de 60 de luni, care împiedică formularea cererii înainte de împlinirea lui, iar, pe de altă parte, un termen imperativ (peremptoriu) și absolut de 6 luni a cărui respectare atrage sancțiunea decăderii din dreptul de a mai formula cererea de chemare în judecată.
Prin urmare, orice cerere de chemare în judecată formulată anterior împlinirii termenului prohibitiv de 60 de luni trebuie respinsă ca fiind prematur formulată.
Referitor la situația dosarului de despăgubire aferent Dispoziției nr.470/2009 emisă de Primăria Strehaia și înregistrat sub nr._/CC a precizat că dosarul a fost verificat sub aspectul respingerii cererii de restituire in natură, constatându-se legalitatea acestuia, astfel că, soluționarea dosarului se va face in concordanță cu dispozițiile noului act normativ.
A mai arătat că, obligarea pârâtei să emită decizia reprezentând titlu de despăgubiri nu-și mai găsește rațiunea prin prisma noilor reglementări aduse de art. 34 alin.1 din legea nr. 165/2013.
Astfel, potrivit Titlului VII al Legii nr.247/2005, evaluarea pretențiilor de restituire în echivalent având ca obiect imobile demolate, înstrăinate sau alte imobile a căror restituire în natură nu este posibilă, era atributul evaluatorilor autorizați, desemnați în mod aleatoriu de către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
A precizat faptul că, în Monitorul Oficial nr.278/17.05.2013, a fost publicată Legea nr.165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist din România.
Potrivit acestui act normativ, se înființează C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, care preia atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor
Conform art.17, alin.1, lit. a din Legea nr.165/2013, la care a făcut referire mai sus, noua comisie validează/invalidează, în tot sau în parte, deciziile emise de entitățile învestite de lege, care in propunerea de acordare de măsuri reparatorii.
Totodată, potrivit prevederilor art.21 alin. (6) din Legea nr.165/2013 "Evaluarea imobilului ce obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei de către Secretariatul Comisiei Naționale si se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.
Prin urmare, având în vedere noile modificări legislative aduse de Legea nr.165/2013, citarea de evaluare a dosarului de despăgubire nr._/CC, precum și emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire nu își mai găsesc aplicabilitatea.
Considerentele instanței de recurs în raport de motivele de recurs invocate și de disp. art. 304 pct. 9 și 304 ind. 1 C.p.c:
În ceea ce privește excepția prematurității cererii de chemare în judecată în raport de dispozițiile Legii nr. 165/2013, invocată de recurentă prin notele de ședință, aceasta nu poate fi reținută față de dispozițiile art. 316 și art. 294 alin. 1 C.proc.civ., raportat la temeiul juridic invocat de reclamantă în cererea de chemare în judecată.
Cu privire la fondul recursului, se constată următoarele:
Prin Dispoziția nr. 470/2009 Primăria Strehaia, în calitate de entitate notificată, a propus acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul notificat către intimatul reclamant M. Haralambrie prin notificarea nr. 681/E/2001( f. 23 dosar fond).
Dosarul aferent dispoziției amintite a fost transmis la data de 22.09.2009 Secretariatului Comisiei Centrale, fiind înregistrat sub nr._/CC( f. 21 dosar fond)
Pârâta C. Centrală de Stabilire a Despăgubirilor nu a făcut dovada efectuării vreunei operațiuni administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 de la data înaintării de către Primăria Strehaia a dosarului (22.09.2009) și până la data introducerii cererii de chemare în judecată (aproximativ 2 ani), deși conform celor învederate prin întâmpinare și motivele de recurs, s-a constatat de către aceasta că respingerea cererii de restituire în natură a imobilului-notificat este legală.
Ordinea de soluționare a dosarelor prevăzută în Decizia nr.2815/2008 este corectă și încălcarea acestei ordini nu este preferabilă, însă instanța observă că recurenta pârâta nu a făcut decât să se prevaleze de această decizie în mod formal, fără să indice în concret în ce mod, prin această decizie, se soluționează în mod rezonabil, previzibil, dosarul reclamantei.
Acest aspect este relevat în mod constant și în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, unse s-a arătat că, prin simpla invocare a deciziei administrative de ordonare a soluționării dosarelor, C. centrală lasă loc temporizării soluționării cererii, exprimând in realitate un refuz nejustificat, în sensul prev. art. 2 alin.1 lit h din Legea 554/2004 (deciziile 2583/18.05.2007, nr.3014/25.05.2011).
Așadar, justificarea pârâtei prin simpla invocare a Deciziei nr. 2815/2008, în situația concretă în care se află dosarul reclamantei, nu reprezintă o justificare suficientă întrucât în cadrul procedurilor reglementate de Titlul VII al Legii 247/2005, C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor are obligația de a-și îndeplini atribuțiile ce îi revin astfel încât procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor să se realizeze într-un termen rezonabil și cu respectarea principiului operativității specifice oricărei activități a autorităților administrative.
Chiar dacă Legea 247/2005 nu prevede un termen pentru emiterea deciziilor, această împrejurare nu poate să încurajeze autoritatea publică în tergiversarea soluționării dosarului reclamantei, cu atât mai mult cu cât în privința acestuia nu există nici o nelămurire, aflându-se în etapele finale, respectiv a evaluării și emiterii deciziei referitoare la acordarea titlului de despăgubiri.
Se apreciază astfel că durata excesivă a procedurilor administrative este de natură a încălca în mod evident principiul procesului rezonabil.
În consecință, în mod corect prima instanță a făcut aplicarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, urmând ca autoritatea recurentă pârâtă să fie obligată să emită dispoziția pentru stabilirea despăgubirilor privitoare la imobilul ce aparține reclamantei.
Noțiunea de proces echitabil reglementată de acest text implică și respectarea unui termen rezonabil de soluționare a unei cauze, termen calculat în raport de anumite criterii cum sunt: complexitatea cauzei, conduita reclamantului și cea a autorităților competente, importanța litigiului pentru reclamant, etc.
Termenul rezonabil la care se referă art. 6 paragraful I din CEDO cuprinde și durata procedurilor administrative, deoarece aceasta constituie o premisă indispensabilă prevăzută în dreptul intern pentru sesizarea instanței.
Împrejurarea că autoritățile administrative române nu au luat măsuri eficiente de soluționare a cererilor constituie culpa acestora și nu poate să conducă la împiedicarea realizării dreptului reclamantei, cu atât mai mult cu cât acesteia nu i se poate imputa vreo vină în tergiversarea acordării despăgubirilor.
În România, după schimbarea regimului social, au fost adoptate, în decursul timpului, mai multe legi cu caracter reparatoriu.Între acestea, se înscrie și Legea nr. 10/2001 privind restituirea imobilelor preluate în mod abuziv de către stat, modificată și completată prin Legea nr. 247/2005.Punerea în executare a legilor cu caracter reparatoriu revine autorităților executive ale statului care au obligația legală și constituțională de a respecta atât dreptul intern cât și tratatele internaționale.Astfel, în baza art. 11 din Constituția României, statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună credință obligațiile ce îi revin din tratatele la care este parte, iar tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.
Convenția Europeană a Drepturilor Omului a fost ratificată de România prin Legea nr. 30/1994.
În conformitatea cu art. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, părțile contractante ale acestei convenții, deci și statul român, recunosc oricărei persoane aflate sub jurisdicția lor drepturile și libertățile definite în Titlul I al Convenției.
Între aceste drepturi se înscrie și dreptul prevăzut de art. 6, acela privind dreptul la un proces echitabil, care presupune derularea procedurilor contencioase, compuse atât din faza administrativă, cât și din aceea jurisdicțională propriu zisă, într-un termen rezonabil.
Autoritățile unui stat nu pot să invoce chestiuni de organizare a aplicării legii împotriva dreptului la proces rezonabil, pentru că aceasta înseamnă să invoce propria culpă în încălcarea CEDO.
În afara argumentului decurgând din art. 6 al Convenției, se reține că, prin neîndeplinirea obligației de a emite titlurile de despăgubire, autoritatea pârâtă aduce o evidentă atingere noțiunii de bun și a obligației statului de a proteja bunurile, valorile patrimoniale ale persoanelor, obligație asumată de către România prin Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.Se are în vedere că prin art. 1 al Protocolului Adițional la Convenție statele semnatare, inclusiv România, prin ratificarea Convenției s-au obligat să respecte bunurile persoanelor fizice sau juridice.
În speța de față, prin comportamentul recurentei pârâtei se ajunge la o încălcare atât a art. 6 din Convenție cât și a art. 1 din Primul Protocol Adițional la Convenție, motiv pentru care se apreciază că absența totală a despăgubirilor creează reclamantei o sarcină excesivă, incompatibilă cu dreptul la respectarea bunului ei garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1.
Concluzionând, se apreciază că procedurile administrative, coroborate cu cele judiciare trebuie să se desfășoare într-un termen rezonabil și că depășirea unui termen de 12 ani de la data formulării cererii de acordarea a măsurilor reparatorii constituie deja o încălcare evidentă a prevederilor art. 6 din CEDO.
Chiar dacă, potrivit OUG 4/2012, s-a suspendat, pe o perioadă de 6 luni, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de titlul VII din Legea nr. 247/2005, acest aspect nu afectează legalitatea sentinței instanței de fond întrucât pronunțarea sentinței a avut loc la data de 12.01.2012, deci înainte de . acestei ordonanțe (15.03.2012).
Este adevărat că la data de 20.05.2013 a intrat în vigoare Legea 165/2013, care instituie, în principiu, alte reguli pentru acordarea despăgubirilor, însă instanța constată că, în cauza concretă de față, această lege nu prezintă particularități față de legea anterioară.
Aceasta, deoarece, potrivit art. 41 alin. 1 din această lege, plata sumelor de bani reprezentând despăgubiri în dosarele aprobate de către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor (vechea comisie) înainte de . prezentei legi, se face în termen de 5 ani, în tranșe anuale egale, începând cu 1 ianuarie 2014, iar potrivit alin. 3 al aceluiași articol, pentru îndeplinirea obligațiilor stabilite la alin. 1, C. Națională pentru Compensarea Imobilelor (noua comisie) emite titluri de despăgubire, prin aplicarea procedurii specifice Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor (vechii comisii).
În cauză este vorba de un dosar aprobat, în sensul legii noi, întrucât vechea comisie a examinat legalitatea privind nerestituirea în natură și, neconstatând nici o nelegalitate sau neclaritate cu privire la dosar, a propus ca acesta să intre în următoarea etapă, cea a evaluării.
În atare situație, cum vechea comisie nu și-a îndeplinit obligația de a evalua și emite titlul de despăgubiri ., iar noua comisie, care a preluat atribuțiile vechii comisii, trebuie să îndeplinească aceleași proceduri ca și vechea comisie, prin obligarea noii comisii la emiterea titlului de despăgubiri nu se contravine noilor proceduri stabilite prin noua lege.
Față de motivele enunțate, constatând astfel că recursul de față este neîntemeiat, instanța, în baza art. 312 alin. 1 C.p.civ., urmează a-l respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta pârâta C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR împotriva sentinței nr.38 din 20 ianuarie 2012, pronunțată de Curtea de Apel C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant M. H., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Noiembrie 2013.
Președinte, S. P. | Judecător, G. V. | Judecător, C. I. |
Grefier, P. F. |
Red.jud.S.P.
Tehnored.F.P.F.
2ex/11.11.2013
Jud. Fond. C.G.
| ← Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Pretentii. Decizia nr. 2013/2013. Curtea de Apel CRAIOVA → |
|---|
