Anulare act administrativ. Sentința nr. 2439/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2439/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 29-10-2013 în dosarul nr. 22278/63/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr._/2013
Ședința publică de la 29 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. C.
Judecător C. M.
Judecător A. I. A.
Grefier P. F.
x.x.x
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta T. V. împotriva sentinței nr.2439 din 22 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți P. M. C. și N. I..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat S. E. pentru recurenta reclamantă T. V. și avocat D. D. pentru intimata pârâtă N. I. lipsind intimata pârâtă P. M. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, apreciindu-se dosarul în stare de soluționare, s-a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat S. E. pentru recurenta reclamantă T. V. arată că prima instanță a admis în mod nelegal excepția inadmisibilității întrucât reclamanta a urmat procedura prealabilă în termenul prevăzut de lege .
Solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
Avocat D. D. pentru intimata pârâtă N. I. solicită respingerea recursului cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.2439 din 22 februarie 2013, Tribunalul D. a admis excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată.
S-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta T. V. în contradictoriu cu pârâții P. MUN. C. și N. I., ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut, referitor la excepția inadmisibilității, că este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Prin Autorizația de construire nr. 1228/02.11.2012 emisă de Primarul Mun. C. în favoarea pârâtei N. I., s-a autorizat edificarea unui garaj P+M cu spațiu depozitare – constricție provizorie și împrejmuire teren la imobilul situat în C., ..
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat anularea Autorizației de construire nr. 1228/02.11.2012 emisă de P. Mun. C..
Conform prevederilor art. 7 al. 1 din Legea nr. 554/2004 „ înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se considera vătămata într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, in termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau in parte, a acestuia”, iar potrivit disp. 8 al. 1 din aceeași lege „Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale”.
Coroborând textele de lege anterior menționate s-a reținut faptul că, împotriva Autorizația de construire nr. 1228/02.11.2012, reclamanta trebuia să formuleze contestație – adresată instituției emitente -, aceasta reprezentând îndeplinirea procedurii prealabile reglementate de art. 7 din Legea nr. 554/2004, fiind o condiție necesară înainte de a sesiza instanța de contencios administrativ competentă cu o cerere în anularea actului – în ipoteza în care răspunsul primit la contestație nu este de natură a-l mulțumi pe contestator.
Deși reclamanta a depus la dosar adresa nr._ din 03.11.2012, este evident că acesta nu reprezintă un răspuns la contestația împotriva autorizației de construcție, întrucât din cuprinsul adresei rezultă că reclamanta a solicitat, prin cererea nr._ din 24.10.2012, relații în legătură cu certificatul de urbanism eliberat pe numele N. I., fiind evident că reclamanta nu putea contesta, la data de 24.10.2012, autorizația de construcție nr. 1228 emisă la data de 02.11.2012.
Pentru aceste considerentele, a fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii și a fost respinsă cererea de chemare în judecată, ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta T. V., care a criticat sentința pentru netemeinicie și nelegalitate.
Recurenta susține că, în mod greșit, instanța de fond i-a respins acțiunea pe excepție, întrucât pârâta nu a invocat această excepție la primul termen de judecată, așa cum este prevăzut de art. 109 alin. 3 C. pr. civ., ci la ultimul termen, când instanța trebuia să o decadă pe pârâta N. I. din dreptul de a mai invoca excepția lipsei procedurii prealabile.
Se mai arată că a urmat procedura prealabilă, în sensul că a contestat autorizația de construire a unui imobil cu o înălțime mai mare decât casa lui de locuit, iar dovada că a contestat această autorizație o constituie răspunsul Primăriei prin adresa nr._ din 03.11.2012.
Susține recurenta că pârâta N. I. a inclus în eroare P. susținând că are teren în indiviziune cu ea când nu aceasta este realitatea, a depus la această autoritate publică acordul defunctului său soț T. A., decedat în 2001, care nu putea să-și dea acordul în anul 2012.
Recurenta mai susține că fiind terț față de autorizația de construire nr.1228/02.11.2012, a contestat-o fără să indice numărul acesteia, deoarece nu i-a fost comunicată niciodată, că această autorizație a fost eliberată pe 02.11, iar răspunsul la contestație a fost pe 03.11.2012.
Se precizează că din adresa nr._/03.11.2013 reiese că autorizația este legală, motiv pentru care a contestat-o în instanță și că a formulat contestație împotriva acesteia și la Prefectură și încă una la Primărie, iar până în prezent nu a primit răspuns.
Intimatele nu au depus întâmpinări, deși au fost citate cu această mențiune.
În recurs, recurenta a depus adresa nr.706/25.03.2013, precum și contestațiile adresate Prefecturii și primăriei din 05.03.2013.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, dar și potrivit art. 3041 C. pr. civ., Curtea reține:
Reclamanta a solicitat anularea autorizației de construire nr.1288/02.11.2012 emisă de P. M. C., eliberată pe numele pârâtei-intimate N. I..
Instanța de contencios a respins cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă pentru neîndeplinirea procedurii prealabile.
Susținerea recurentei că instanța trebuia să o decadă pe pârâta-intimată N. I. din dreptul de a invoca excepția inadmisibilității, întrucât n-a invocat-o la primul termen de judecată conform art. 109 alin. 3 C. pr. civ., ci la ultimul termen, este nefondată.
Potrivit art. 109 alin. 3 din C. pr. civ., neîndeplinirea procedurii prealabile nu poate fi invocată decât de către pârât prin întâmpinare, sub sancțiunea decăderii.
Art. 115-118 C. proc. civ., ce reglementează întâmpinare, nu prevăd în ce termen trebuie depusă întâmpinarea.
Curtea constată că prin încheierea din 18.01.2013, prima instanță a dispus introducerea în cauză și citarea pârâtei N. I., aceasta neavând calitate de parte pana la acea data și implicit neștiind de litigiul aflat pe rol, până la termenul din 18.01.2013.
De asemenea, Curtea mai constată că pentru termenul următor stabilit de instanță, la 01.02.2013, această pârâtă a fost citată,prin afișare, abia pe 29.01.2013, astfel că, în mod corect, prima instanță a încuviințat cererea de amânare a apărătorului acestei pârâte, în vederea pregătirii apărării, întrucât, oricum, citația nu fusese înmânată părții cu cel puțin 5 zile înaintea termenului de judecată, conform art. 89 alin. 1 Cod proc. civilă.
La 22.02.2013, când într-adevăr este si termenul la care dosarul a rămas în pronunțare, pârâta intimată a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată pentru neefectuarea plângerii prealabile.
Din concluziile puse în ședința de judecată și consemnate în practicaua sentinței, nu reiese că reclamanta ar fi solicitat termen sau probe pentru a dovedi că excepția este neîntemeiată, singura apărare constând în afirmația că fiind terț față de autorizația de construire nu este supusa obligatiei de a efectua procedura prealabila.
În ceea ce privește respingerea acțiunii pe excepția inadmisibilității, Curtea constată că în mod temeinic și cu aplicarea corectă a dispozițiilor art.7 alin. 1 din Legea nr.554/2004, instanța de fond a constatat lipsa procedurii prealabile.
Adresa nr._ din 03.11.2012, emisă de P. M. C., despre care recurenta,prin motivele de recurs, susține că ar fi procedura prealabilă nu poate fi considerată, cum temeinic și legal a stabilit și prima instanță, o contestație administrativă adresată autorității emitente pentru a-și revoca actul apreciat de recurenta reclamantă ca fiind nelegal.
Din adresa mai sus menționată reiese,pe de-o parte, că recurenta reclamantă a formulat o sesizare la 24.10.2012, adică, anterior emiterii actului contestat (02.11.2012), iar, pe de altă parte, că aceasta a solicitat relații cu privire la certificatul de urbanism și nu legat de autorizația de construire, contestată ulterior în instanță.
Că prin această adresă i se dau relații și cu privire la autorizația de construire, care fusese emisă cu o zi înainte, nu se poate susține că aceasta reprezintă procedură prealabilă, așa cum este definită aceasta prin art. 7 alin. 1 din legea contenciosului administrativ.
Nici contestațiile adresate Prefecturii și Primăriei, depuse în recurs, nu pot fi apreciate ca și proceduri prealabile, întrucât au fost formulate la data de 05.03.2013, ulterior sesizării instanței de judecată.
Or, art. 7 alin. 1 din Legea nr.554/2004, prevede în mod clar și expres că înainte de a se adresa instanței de contencios competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocare, în tot sau în parte, a acestuia.
În consecință, constatând că în mod temeinic și legal instanța de fond a respins ca inadmisibilă acțiunea, Curtea, în temeiul art. 312 C. pr. civ., va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta T. V. împotriva sentinței nr.2439 din 22 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul D., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți P. M. C. și N. I..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Octombrie 2013.
Președinte, G. C. | Judecător, C. M. | Judecător, A. I. A. |
Grefier, P. F. |
Red. jud. GC
Jud. fond AMM
Tehn. PF
2ex/20.11.2013
| ← Anulare act administrativ. Hotărâre din 24-10-2013, Curtea de... | Obligaţia de a face. Hotărâre din 12-02-2013, Curtea de Apel... → |
|---|
