Anulare act de control taxe şi impozite. Sentința nr. 1508/2013. Curtea de Apel CRAIOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1508/2013 pronunțată de Curtea de Apel CRAIOVA la data de 24-09-2013 în dosarul nr. 828/63/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA C. ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr._/2013
Ședința publică de la 24 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M.
Judecător A. I. A.
Judecător G. C.
Grefier D. F.
x.x.x.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta . împotriva sentinței nr. 1508 din 07 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă D.G.R.F.P. C. .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic U. N. pentru intimata pârâtă D.G.R.F.P. C., lipsind recurenta reclamantă ..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că recursul nu a fost timbrat, a fost declarat și motivat în termen legal, după care,
Instanța invocă, din oficiu, excepția netimbrării recursului și acordă cuvântul reprezentantului intimatei pârâte asupra acestei excepții.
Consilier juridic U. N. pentru intimata pârâtă D.G.R.F.P. C. solicită admiterea excepției și anularea recursului ca netimbrat.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.1508 din 07 februarie 2013, Tribunalul D. a respins contestația formulată de reclamanta ., cu sediul în C., .. 56, județul D., în contradictoriu cu pârâta D. G. F. P. D..
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că petenta a formulat contestatie impotriva Deciziei DGFP D. nr. 21/18.02.2008 și a documentelor premergătoare emiterii acesteia, respectiv Decizia privind nemodificarea bazei de impunere nr. 198/12.03.2007, Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspecția fiscala nr. 1513/08.03.2007 și Raportul de inspecție fiscală nr. 1513/08.03.2007, prin care au fost stabilite in sarcina petentei obligatii suplimentare de plata.
Din cuprinsul actelor fiscale s-a retinut ca sociatatea petenta desfasoara atat comert cu amanuntul, cat si comert cu ridicata, iar cu ocazia controlului inspectorii fiscali au luat masura determinarii starii de fapt reale a fondului de marfa existent, procedandu-se la verificarea faptica a stocului de marfa existent la fiecare din cele doua puncte de lucru si compararea cu datele din evidenta contabila.
Instanta a analizat criticile petentei, in ordinea inserarii lor in cererea de chemare in judecata, prin prisma inscrisurilor depuse la dosar de catre parti, precum si a expertizelor efectuate, cea efectuata in fata instantei de rejudecare raspunzand obiectivelor formulate de reclamanta, ce au fost incuviintate intocmai de instanta, avand in vedere ca sarcina probei apartine reclamantului potrivit art. 1169 C.civ.
O prima critica vizeaza „modalitatea in care s-a efectuat inventarierea stocului de marfa, organele de control omitand mai multe marfuri care se aflau pe stoc”.
Apararile formulate de petenta in acest sens au fost apreciate neintemeiate.
Pe de o parte, s-a constatat ca listele de inventariere depuse la dosar de petenta in dovedirea apararilor formulate (filele 275-284) nu contin datele minimal obligatorii ale formularului, astfel cum sunt prevazute de pct. 5 Anexa I la Ordinul 1753/2004, nu sunt toate rubricile completate si nu sunt semnate („comisia de inventariere: numele și prenumele, semnătura; contabilitate: numele și prenumele, semnătura”). Pentru aceste motive se apreciaza ca, in mod corect, nu au fost avute in vedere de organul de control.
Petenta nu a facut dovada, nici in fata instantei, a mentionarii pe liste de inventar intocmite cu respectarea dispozitiilor amintite si semnate a celor 78 sticle de lichior „Laguna” si a celorlaltor marfuri, ce nu sunt indicate in concret.
In acest sens sunt si concluziile expertului P. C., desemnat in cauza, la obiectivul 2 precizand ca au fost incalcate disp. art. 7 al. 1 din Legea 82/1991, precum si pct. 34 din Ordinul 1753/2004 – „Inventarierea elementelor de activ ale unității se materializează prin înscrierea acestora, fără spații libere și fără ștersături, în formularul "Lista de inventariere" (cod 14-3-12), prezentat ca model în anexa la prezentele norme”.
De asemenea, potrivit pct. 36 din OMFP 1753/2004 "Rezultatele inventarierii se stabilesc prin compararea datelor constatate faptic și înscrise în listele de inventariere cu cele din evidența tehnico-operativă (fișele de magazie) și din contabilitate", astfel ca organul fiscal a procedat in mod corect la inventariere.
In ceea ce priveste semnarea, in calitate de gestionar, a inventarului intocmit de organul fiscal la punctul de lucru din Bariera Valcii de catre numitul P. V. M. (fila 195), s-a constatat ca apararile reclamantei, in sensul ca acesta nu avea calitate de gestionar sunt infirmate de chiar sustinerile administratorului societatii, in cuprinsul Notei Explicative (fila 212), prin care arata ca numitul P. V. M. este persoana desemnata sa gestioneze marfurile de la acest punct de lucru.
In ceea ce priveste pretinsele presiuni exercitate de inspectorii fiscali, ce au determinat pe gestionar sa semneze Listele de inventariere, s-a constatat ca petenta nu a facut dovada apararilor, ce raman simple sustineri ce nu vor fi avute in vedere de instanta.
Potrivit pct. 7 al. 7 din Ordinul 1753/2004 „Din comisia de inventariere nu pot face parte gestionarii depozitelor supuse inventarierii și nici contabilii care țin evidența gestiunii respective”, dispozitii ce nu au fost nesocotite de organul fiscal, atata timp cat gestionarul P. V. M. nu face parte din comisia de inventariere, ci a semnat Listele de inventariere in calitate de gestionar, asa cum se constata din cuprinsul listelor – filele 195-197, astfel ca nici aceste aparari nu sunt intemeiate.
De asemenea, s-a constatat ca Listele de inventariere sunt semnate si numerotate, iar in privinta incheierii acestora in mai multe exemplare, sigilarea si pastrarea la punctul de lucru, apararile petentei sunt neintemeiate avand in vedere ca inventarierea s-a facut in conditiile pct. 3 lit. a din Ordinul 1753/2004 „la cererea organelor de control, cu prilejul efectuării controlului”, iar petenta nu invoca vreun temei legal in sustinerea acestui motiv de nulitate.
Ultima fila a Listei de inventariere (fila 204) cuprinde toate elementele impuse de lege, respectiv nr. criteriu – ultimul inventariat fiind 724, punct de lucru – Garii, data – 14.02.2007, denumire societate – ., semnatura comisiei de inventariere, astfel ca apararile formulate sunt nefondate. Fila la care probabil face referire reclamanta, atasata la fila 206 din dosar, cuprinde marfurile expirate, deci nu face parte din inventariere.
Componenta Comisiei de inventariere este mentionata in cuprinsul Declaratiei de inceput de inventariere si este formata din inspectorii fiscali ce efectueaza controlul in baza legitimatiilor de control nr. 696 si nr. 712 si a ordinului de serviciu 51/2007, mentionate in cuprinsul actelor de control, si un reprezentant al societatii, P. M. – administrator. Inspectorii fiscali au procedat la inventarierea marfurilor in cadrul controlului fiscal in baza ordinului de serviciu, si nu a vreunei decizii de numire in cadrul Comisiei de inventariere (comisie ce este constituita potrivit pct. 6 OMFP 1753/2004 pentru inventarul efectuat de societate si pentru care raspunde administratorul societatii), asa cum sustine reclamanta, fara a invoca vreun temei legal in sustinerea celor invocate.
De asemenea, termenul de 5 zile invocat de petenta nu se aplica in cazul inventarului efectuat de organele de control, neexistand vreo justificare ori temei legal in acest sens.
In ceea ce priveste aplicabilitatea prevederilor art. 21, alin. 4, lit. c din L 571/2003, cu ocazia controlului s-a constatat ca societatea nu a inregistrat in evidenta contabila si nu a dedus la calculul profitului impozabil cheltuielile cu marfurile lipsa, in conditiile in care potrivit Ordinului ministrului finantelor publice 306/2002 lipsurile constatate cu ocazia inventarierii se inregistreaza in contabilitate.
Prin urmare, nu sunt aplicabile disp. art. 21, alin. 4, lit. c ("cheltuielile privind bunurile de natura stocurilor sau a activelor corporale constatate lipsă din gestiune ori degradate, neimputabile, pentru care nu au fost încheiate contracte de asigurare, precum și taxa pe valoarea adăugată aferentă, dacă aceasta este datorată potrivit prevederilor titlului VI"), intrucat aceste bunuri nu au fost evidentiate in contabilitate.
Reclamanta critica si faptul ca organul fiscal nu a tinut seama de procesele verbale de constatare a degradarilor, astfel ca in mod neintemeiat aceste cheltuielile cu "marfurile degradate" au fost considerate nedeductibile.
S-a reținut că nici aceste apărări nu sunt intemeiate, avand in vedere ca procesele verbale invocate de reclamanta nu fac dovada sustinerilor, intrucat nu cuprind mentiuni de individualizare a marfii, a facturii si avizului de insotire, a datei transportului, a transportatorului, a valorii distrugerilor, aspecte constatate si de expert in urma analizarii inscrisurilor prezentate de petenta.
Nici in fata instantei nu se face dovada evidentei, in contabiltatea firmei, a marfurilor degradate, avand in vedere faptul ca procesele verbale depuse (filele 290-298) nu poarta numar de inregistrare si nici mentiunile obligatorii pentru individualizarea marfii si a valorii prejudiciului, motiv pentru care nu vor fi avute in vedere.
Organul de control a raspuns tuturor criticilor formulate de petenta in contestatia administrativa, pentru fiecare gestiune in parte, aratand de ce nu sunt aplicabile disp. 21, alin. 4, lit. c din Legea 571/2003 (privind marfurile lipsa din gestiune analizate anterior), dand explicatii privind corectitudinea efectuarii inventarierii cu ocazia controlului, a inlaturarii apărărilor privind valoarea marfii platita catre furnizor (prezentate anterior).
Se precizeaza ca suma de 8112 lei reprezinta impozit pe profit nedeclarat de societate, fiind calculat ca diferenta intre impozitul pe profit calculat si inregistrat de societate in evidenta contabila si impozitul declarat de organul fiscal teritorial in perioada supusa verificarii, inclusiv diferenta existenta la data de 01.10.2003. Calculul este evidentiat in Anexele 11 si 12 (filele 61, 62), iar prin raportul de expertiza intocmit in cauza se concluzioneaza ca impozitul este corect calculat de catre organul fiscal, indicandu-se si dispozitiile legale aplicabile, precum si modul de calcul, astfel ca instanta va avea in vedere concluziile expertului, cu atat mai mult cu cat petenta nu a formulat obiectiuni la raportul de expertiza, iar prin cererea de chemare in judecata nu a indicat in concret vreo eroare de calcul sau dispozitii legale gresit aplicate in speta, pentru ca instanta sa faca o analiza a acestora.
In ceea ce priveste criticile vizand discounturi acordate clientilor, organul fiscal a raspuns acestora, in sensul ca sumele reprezentand discounturi acordate clientilor au fost doar amintite in actele fiscale, fara sa fi influentat in vreun fel calculul obligatiilor suplimentare de plata.
Pe de alta parte, expertul numit in cauza, dupa examinarea inscrisurilor puse la dispozitie de petenta – contracte de discount – a concluzionat ca aceste contracte nu pot fi avute in vedere, intrucat nu indeplinesc cerintele impuse de art. 2 al. 2 din Legea 469/2002. De asemenea, suma de 13.351 lei reprezinta discounturi acordate clientilor in perioada octombrie-decembrie 2003, iar Legea 414/2002 a fost abrogata la 01 ianuarie 2004, nici aceste critici nefiind intemeiate.
La obiectivul nr. 4, expertul concluzioneaza in sensul ca avizele de insotire a marfurilor catre dl. P. V. au fost evidentiate in contabilitatea societatii si, ca atare, au fost avute in vedere la efectuarea inventarului societatii, astfel ca nici aceste critici nu sunt intemeiate.
Prin urmare, sustinerea petentei in sensul ca organul fiscal nu a raspuns criticilor formulate prin contestatia administrativa este neintemeiata, decizia de solutionare a contestatiei raspunzand criticilor vizand impozitul pe profit, pe fiecare gestiune in parte. Petenta nu a indicat in concret nemultumirea fata de modul de solutionare a contestatiei administrative si nici nu a formulat obiectiuni la raportul de expertiza intocmit in rejudecare, criticile fiind generic indicate.
Pe de alta parte, la obiectivele 5 si 12 din raportul de expertiza efectuat la cererea reclamantei, de P. C., expert contabil, s-a concluzionat ca impozitul pe profit a fost stabilit de catre organul fiscal in conformitate cu prevederile legale, indicandu-se in concret modul de calcul al impozitului si dispozitiile legale aplicabile, fata de care nu au fost formulate obiectiuni, cu consecinta insusirii concluziilor de catre parti.
Apărările privind TVA dedus de societate in cuantum de 1108 lei, conform facturii_/22.12.2003 sunt neintemeiate, avand in vedere ca factura (atasata la fila 247 dos fond) nu cuprinde toate mentiunile obligatorii prevazute de lege (art. 29 B lit. a din Legea 345/2002), nefiind mentionate datele de identificare ale cumparatorului. In acest sens sunt si concluziile expertului, petenta nefacand dovada corectarii, in conditiile legii, a facturii astfel emise, nici cu ocazia efectuarii expertizei dispuse in cauza.
In ceea ce priveste accesoriile, criticile petentei sunt neintemeiate avand in vedere ca, potrivit disp. art. 114 si 115 C.p.f., forma in vigoare pana la data de 01.01.2006 "pentru neachitarea la termenul de scadență de către debitor a obligațiilor de plată, se datorează după acest termen dobânzi și penalități de întârziere", iar dupa aceasta data organele fiscale nu au mai calculat penalități de întârziere, in conformitate cu dispozitiile art. IV al. 2 din Legea 210/2005, asa cum a constatat expertul, modul de calcul al accesoriilor fiind evidentiat la obiectivul 21 al expertizei.
Si in privinta calculului TVA, respectiv a stabilirii bazei de impunere, petenta aduce aceleasi critici, ce au fost anterior analizate.
Referitor la contribuția de asigurări sociale datorată de către angajator, contribuția individuală de asigurări sociale reținută de la asigurați, contribuția de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale datorate de angajator, contribuția individuală de asigurări pentru șomaj reținută de la asigurați, contribuția pentru asigurări sociale de sănătate reținuta de la asigurați petenta a contestat obligatia de plata suplimentara retinuta in sarcina sa aratand ca "s-a reținut și prin Decizia nr. 21 că au fost stabilite diferențe de plată prin punctarea declarațiilor cu fișa sintetică totală pe de o parte si balanțele contabile pe de alta parte, fără să se arate, în concret, de unde provin aceste diferențe si care documente au fost comparate, ca să rezulte aceste sume".
S-a constatat ca modul de calcul al acestor contributii a fost contestat si in procedura prealabila in aceiasi termeni generali, fara a indica in concret vreo eroare de calcul sau vreo dispozitie legala gresit aplicata in speta.
In acest sens s-a constatat ca organul fiscal a raspuns criticilor formulate, aplicand in mod corect dispozitiile art. 80 al. 2 C.p.f. – "Contribuabilul are obligația de a completa declarațiile fiscale înscriind corect, complet și cu bună-credință informațiile prevăzute de formular, corespunzătoare situației sale fiscale. Declarația fiscală se semnează de către contribuabil sau de către împuternicit".
Cu ocazia controlului au fost constatate, din evidenta contabila a societatii, obligatii de plata mai mari decat cele ce rezulta din fisa sintetica stabilita in baza declaratiilor depuse la organul fiscal de catre societate, diferenta fiind impusa prin actele fiscale emise.
Modul de calcul al acestor diferente este evidentiat in anexele 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30 (filele 237-246), cu indicarea si a documentelor avute in vedere (declaratiile date de contribuabil si obligatia constituita pe fiecare luna in parte in perioada supusa controlului). Petenta nu a indicat in concret, raportat la constatarile organului fiscal, erori de calcul, pentru a putea fi analizate de instanta.
Petenta mai sustine ca "inspecția fiscală derulată la S.C M. D. S.R.L a fost efectuată cu încălcarea dispozițiilor art. 99 și art. 100 din O.G. 92/2003, în cauză organul Fiscal neîndeplinindu-și obligația de a-l înștiința pe contribuabil în legătură cu acțiunea care urma să se desfășoare prin transmiterea unui aviz de inspecție fiscală, ca inspectia s-a desfasurat cu incalcarea regulilor imperative stabilite de lege in sarcina organului fiscal, care nu a avut in vedere examinarea tuturor starilor de fapt si raporturilor juridice relevante pentru impunere si nu a efectuat lucrarile astfel incat sa afecteze cat mai putin activitatea curenta a contribuabilului, ca nu i s-a adus la cunostinta faptul ca poate beneficia de asistenta de specialitate sau ca poate sa desemneze persoana care sa dea informatii, ca nu s-au oferit informatiile necesare, pe tot parcursul inspectiei fiscale, cu privire la constatarile rezultate din inspectia fiscala si ca nu s-a acordat posibilitatea societatii de a-si exprima punctul de vedere".
Apărările formulate in acest sens nu au fost avute in vedere intrucat aceste critici nu au facut obiectul contestatiei pe cale administrativa, iar potrivit art. 218 al. 2 C.p.f. obiectul contestatiei in fata instantei de contencios administrativ este decizia pronuntata in solutionarea contestatiei administrative, a carei legalitate este verificata de catre instanta.
Petenta mai aduce critici si cu privire la sanctiunea contraventionala aplicata de agentul constatator, critici ce nu pot fi analizate in prezenta cauza, ci pe calea plangerii contraventionale, in conformitate cu disp. OG 2/2001.
Pentru considerentele expuse instanta a apreciat neîntemeiată contestatia formulata, petenta nefacand dovada, prin probele administrate in cauza, a nelegalitatii si netemeinicie actelor fiscale.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta ..
În ședința publică de azi, instanța din oficiu a invocat excepția netimbrării recursului, excepție care va fi admisă pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 146/1997 cu modificările ulterioare, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru.
Potrivit art. 20 alin. 1 din Legea 146/1997 cu modificările ulterioare, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar potrivit alin. 3, neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
Întrucât taxa de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal în momentul înregistrării recursului, Curtea a dispus citarea recurentei cu mențiunea de a achita suma datorată până la primul termen de judecată, potrivit dispozițiilor art. 20 alin. 2 din aceeași lege, însă această obligație nu a fost îndeplinită.
Conform dovezilor de îndeplinire a procedurii de citare aflate la dosar, recurenta a fost încunoștințată cu obligația de a achita taxa judiciară de timbru și cuantumul acesteia, însă nu a satisfăcut această obligație, astfel încât este incidentă sancțiunea anulării cererii, conform dispozițiilor legale enunțate.
În lipsa achitării taxei de timbru, Curtea nu poate rezolva alte aspecte ale cauzei, astfel că în conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 raportat la art. 312 alin. 1 C.proc.civ., va admite excepția netimbrării recursului și va anula recursul ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția netimbrării, invocată de instanță din oficiu.
Anulează recursul declarat de reclamanta . împotriva sentinței nr. 1508 din 07 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă D.G.R.F.P. C., ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Septembrie 2013.
Președinte, C. M. | Judecător, A. I. A. | Judecător, G. C. |
Grefier, D. F. |
Red. jud. AA
Jud. fond AMS
Tehn. D.F.
2ex/ 27 Septembrie 2013
| ← Pretentii. Decizia nr. 1403/2013. Curtea de Apel CRAIOVA | Anulare act administrativ. Decizia nr. 1547/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
